#horticultura

• araliacee — O familie extinsă de plante dicotiledonate (Araliaceae), ce cuprinde arbuști, arbori, liane și plante erbacee răspândite în special în regiunile tropicale și subtropicale, dar având reprezentanți importanți și în zonele temperate. Sunt caracterizate prin frunze compuse, inflorescențe de tip umbelă și prezența canalelor secretoare de rășini sau uleiuri esențiale, această familie incluzând genuri de mare valoare economică, medicinală și ornamentală precum Hedera (iedera), Panax (ginsengul) și Aralia.
• arboricultoare — Femeie specializată în arboricultură; specialistă sau lucrătoare agricolă ocupată cu plantarea, îngrijirea, tăierea, altoirea și exploatarea rațională a arborilor fructiferi, forestieri sau ornamentali. Termenul descrie agentul feminin activ în gestionarea livezilor, pepinierelor și spațiilor verzi dendrologice.
• arbust — Plantă perenă cu tulpina lemnoasă, de dimensiuni mai mici decât ale unui arbore, care se ramifică direct de la nivelul solului sau din imediata lui apropiere, fără a dezvolta un trunchi principal unic și clar delimitat. În silvicultură și ecologie, arbuștii alcătuiesc subarboretul pădurilor, jucând un rol ecologic esențial în protecția solului și asigurarea unui habitat pentru faună.
• ardeică — Diminutiv regional sau popular pentru ardei; ardei de dimensiuni mici, adesea iute sau folosit pentru murături; varietate horticolă miniaturală. În sens structural-etnografic, termenul descrie și micile piese ornamentale sau motive cusute pe iile tradiționale ori sculptate în lemnul porților, a căror formă geometrică amintește de profilul unui fruct de ardei.
• Argemone grandiflora — Specie de plantă erbacee anuală sau perenă din genul Argemone, familia Papaveraceae, originară din Mexic și regiunile învecinate, cunoscută popular sub numele de mac spinos cu flori mari. Planta se distinge structural prin frunzișul de o nuanță cenușiu-albăstruie (glauc), tulpini robuste mai puțin spinoase decât ale altor specii din gen și inflorescențe spectaculoase cu flori mari, ale căror petale delicate, creponate și de un alb imaculat, pot atinge diametre de până la 10-12 centimetri.
• Asarum hartwegii — Denumirea științifică a unei specii endemice de ghimbir sălbatic originară din vestul Americii de Nord, în special din munții Sierra Nevada și regiunile forestiere din California și Oregon. Planta se remarcă prin frunzele sale cordate, mari, decorate cu un model marmorat de linii argintii pe fond verde închis, fiind apreciată ca plantă ornamentală de umbră.
• Asclepias tuberosa — Specie de plantă erbacee perenă originară din America de Nord, aparținând familiei Apocynaceae, recunoscută pentru inflorescențele sale dense de o culoare portocalie intensă sau galbenă. Este cunoscută popular sub numele de 'iarba fluturilor' deoarece atrage polenizatorii, în special fluturii Monarh, iar rădăcina sa tuberoasă a fost utilizată istoric în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor respiratorii datorită proprietăților sale expectorante.
• Ascocentrum ampullaceum — Specie de orhidee epifită de dimensiuni mici, originară din regiunile muntoase ale Himalayei și Asiei de Sud-Est, clasificată taxonomic în prezent sub genul Vanda (ca Vanda ampullacea). Este foarte apreciată de colecționari pentru inflorescențele sale dense, compacte, formate din numeroase flori de o culoare roz-magenta intensă, ce apar de obicei primăvara și cresc din axila frunzelor rigide și distice.
• Ascocentrum miniatum — Specie de orhidee epifită miniaturală, originară din Java, Malaezia, Filipine și Thailanda, reclasificată recent ca Vanda miniata. Este faimoasă în rândul horticultorilor datorită florilor sale de un portocaliu-aprins, extrem de strălucitoare și numeroase, grupate în raceme dense ce oferă plantei un aspect de flacără în perioada de înflorire.
• Asimina — Gen de plante arbustive sau arbori mici din familia Annonaceae, originar din mlaștinile și pădurile Americii de Nord, având ca cea mai cunoscută specie Asimina triloba (pawpaw sau bananul nordului). Acest element botanic de mare precizie se caracterizează prin frunze mari, flori de o nuanță purpurie delicată și fructe comestibile cu textură cremoasă, bogate în nutrienți, capabile structural să reziste la temperaturi scăzute spre deosebire de rudele sale tropicale.
• Asparagus sprengeri — Denumire științifică atribuită unei plante erbacee perene (clasificată modern ca Asparagus aethiopicus 'Sprengeri') din familia Asparagaceae, originară din Africa de Sud; este cultivată pe scară largă ca plantă decorativă de interior sau de grădină datorită lăstarilor săi lungi, curgători și pendenți, acoperiți cu cladodii aciculare de un verde intens ce seamănă cu niște frunze fine, fiind foarte apreciată în aranjamentele floristice globale.
• Aster x frikartii — Denumirea științifică a unui hibrid horticol celebru de steluță perenă, obținut prin încrucișarea speciilor Aster amellus și Aster thomsonii de către cultivatorul elvețian Frikart în 1918; este renumit la nivel mondial în peisagistică pentru perioada sa de înflorire excepțional de lungă (din iulie până în octombrie) și pentru inflorescențele mari, de un albastru-lavandă strălucitor cu un disc galben central proeminent.
• Astilbe thunbergii — O specie de plantă erbacee perenă originară din regiunile muntoase ale Japoniei, aparținând familiei Saxifragaceae. Se remarcă prin tufele sale elegante de frunze penate, adânc crestate, și panicule mari, ramificate, formate din flori mici, stelate, de obicei albe sau roz-pal, care înfloresc la mijlocul verii și preferă solurile umede, fertile și zonele parțial umbrite.
• Astilboides — Un gen de plante erbacee perene din familia Saxifragaceae, reprezentat în mod nativ de specia Astilboides tabularis, originară din China și Coreea. Planta se remarcă prin dimensiunile impresionante ale frunzelor sale masive, peltate, circulare și lobate, care seamănă cu cele de umbrelă, și prin paniculele sale terminale cu flori mici și albe, ce amintesc din punct de vedere vizual de genul Astilbe.
• Astrophytum — Gen de plante suculente din familia Cactaceae, originar din regiunile aride și semideșertice ale Mexicului și sudului Statelor Unite (Texas). Acești cactuși sunt caracterizați prin tulpini globuloase sau cilindrice, adesea lipsite de spini în stare adultă, decorate cu coaste proeminente și puncte albe microscopice formate din perișori aspre (trichomi), având un aspect general stelat care amintește de o stea sau un astru marin.
• atripurpureum — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică (la forma neutră) pentru a descrie plante, varietăți sau cultivare care au frunze, flori sau tulpini de o culoare purpurie închisă, aproape neagră. Acest termen structural servește la diferențierea taxonomică a acelor taxoni care prezintă o acumulare masivă de pigmenți antocianici în țesuturile lor exterioare.
• atropunicea — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică internațională (la forma feminină) pentru a desemna plante, flori sau varietăți vegetale care au o culoare roșu-purpuriu închis, intensă sau sângerie. Acest termen descriptiv servește drept indicator structural în taxonomie pentru a diferenția exemplarele cu un nivel ridicat de pigmenți naturali de tip antocianici față de formele tipice ale speciei.
• atrorubens — Epitet specific latinesc cu terminație unică utilizat în nomenclatura botanică și zoologică pentru a descrie o specie, o varietate sau un organ vegetal care are culoarea roșu închis, roșu-negricios sau roșu-rubiniu întunecat. Acest calificativ structural servește la delimitarea precisă a acelor taxoni care prezintă o nuanță intensă și întunecată a țesuturilor foliare sau a petalelor.
• aureo-variegata — Formă de feminin singular a unui adjectiv compus utilizat în nomenclatura binară botanică și horticolă pentru a descrie un cultivar sau o varietate de plantă ale cărei frunze sunt tărcate, pestrițe sau panachate cu pete și dungi de o intensă nuanță galbenă-aurie.
• austrocephalocereus — Gen de plante suculente din familia Cactaceae, originar din regiunile aride și stâncoase ale Braziliei de Est. Acești cactuși se caracterizează prin tulpini columnare, spinoase, și prin dezvoltarea unui cefaliu lateral (o zonă densă de lână și peri de unde apar florile nocturne), fiind cultivați în colecții de specialitate datorită morfologiei lor distinctive și adaptării la medii xerofite.