#jocuri

• agon — Concept fundamental din Grecia antică ce desemnează o competiție publică, o întrecere atletică, literară ori muzicală organizată în cadrul jocurilor sacre; în sens extins și modern, termenul reprezintă principiul competițional sau conflictul agonistic descris de sociologi (precum Roger Caillois în teoria jocurilor) ca o manifestare culturală bazată pe rivalitate reglementată, efort personal și șanse egale.
• agonotesie — Funcția, demnitatea sau magistratura unui agonotet în Grecia antică; reprezintă ansamblul prerogativelor oficiale și responsabilităților administrative de organizare, finanțare și arbitrare a jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice ori dramatice. În sens larg, termenul face referire la managementul instituționalizat al spectacolelor și competițiilor din lumea elenistică.
• agonotet — Magistrat din Grecia antică însărcinat cu organizarea, finanțarea, supravegherea și arbitrarea jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice, poetice sau dramatice. Această funcție onorifică de mare prestigiu civic implica adesea cheltuieli personale uriașe din partea demnitarului ales, fiind o componentă cheie a sistemului de liturghii publice din polisul elen.
• ala-bala — Formulă ritmică, interjecție ritmată sau cuvânt lipsit de sens lexical propriu utilizat structural ca incantație de numărătoare în jocurile tradiționale de copii din spațiul românesc (ex: 'Ala-bala, portocala'); prin extensie, substantiv feminin colocvial (sau locuțiune substantivală) folosit peiorativ pentru a descrie o discuție inutilă, o înșiruire de argumente neserioase, vorbe goale, fleacuri ori o acțiune haotică, lipsită de rigurozitate și substanță logică.
• alivanti — Denumire dată în anumite regiuni pașilor de dans rapizi, alternativi și legănați dintr-un joc popular sau, în unele graiuri, o variantă arhaică de plural folosită greșit sau regional pentru produsele de patiserie din mălai. În context folcloric, reprezintă o mișcare de balans specifică dansurilor de grup executate la sărbătorile sătești.
• ammo — Formă colocvială sau abreviere internațională provenită din limba engleză pentru muniție; reprezintă totalitatea cartușelor, proiectilelor sau încărcăturilor explozive destinate armelor de foc ori sistemelor de artilerie. În cultura digitală și în industria jocurilor video, termenul descrie resursa structurală de bază necesară pentru utilizarea armamentului din simulatoarele tactice.
• anaciclic — Care se citește sau se poate citi în ambele sensuri (de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga), păstrând un înțeles coerent, dar generând un cuvânt, o frază sau un text complet diferit față de lectura originală. În sens structural profund, se distinge de palindrom prin faptul că ordinea inversată a literelor creează o semnificație nouă, fiind utilizat ca artificiu stilistic, poetic sau în criptografie.
• anagram — Formă de masculin sau variantă structurală pentru termenul anagramă, ce desemnează un cuvânt, o frază ori un nume format prin rearanjarea, inversarea și permutarea exactă a literelor unui alt cuvânt sau text de bază. În sens structural algoritmic, reprezintă o metodă de codificare sau un artificiu literar în care toate caracterele inițiale sunt păstrate intacte, dar ordinea lor este modificată pentru a genera un înțeles complet nou.
• anagrama — Cuvânt, frază sau nume propriu obținut prin schimbarea și rearanjarea ordinii literelor unui alt cuvânt ori text existent; de exemplu, prin reordonarea literelor cuvântului 'actor' se structuralizează termenul 'rotac'. Ca formă verbală (persoana a III-a singular a prezentului sau imperfectului), descrie acțiunea de a anagrama, adică de a amesteca literele pentru a ascunde un sens ori a crea pseudonime literare.
• anagramare — Acțiunea de a anagrama și rezultatul ei; procesul tehnic sau ludic de rearanjare, permutare și schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, unui nume sau al unei fraze pentru a obține un text nou cu un înțeles complet diferit. Acest procedeu structural este utilizat frecvent în literatură pentru crearea de pseudonime, în criptografia rudimentară sau în conceperea jocurilor enigmistice.
• anagramat — Care a fost supus procesului de anagramare; cuvânt, frază sau nume propriu ale cărui litere componente au fost rearanjate, inversate sau permutate structural pentru a ascunde sensul inițial sau pentru a genera o semnificație complet nouă. Califică elementele de discurs sau pseudonimele obținute prin amestecarea controlată a caracterelor grafice.
• anagramatistă — Femeie care compune, rezolvă sau studiază anagrame; creatoare pasionată de jocuri de cuvinte bazate pe permutarea și rearanjarea structurală a literelor. În istoria culturală a saloanelor literare din secolele XVII-XVIII, acest termen desemna o autoare sau o erudită specializată în construirea de pseudonime enigmatice, dedicat-o obținerii de semnificații ascunse prin transpoziție alfabetică.
• anagramatiza — A schimba ordinea literelor unui cuvânt, unui nume sau ale unui text pentru a forma un cuvânt ori un enunț nou cu un înțeles complet diferit; a face o anagramă. La reflexiv, definește proprietatea structurală a două cuvinte sau șiruri de caractere de a se potrivi perfect prin permutare alfabetică mutuală, transformându-se unul în celălalt.
• anagramatizare — Acțiunea de a anagramatiza și rezultatul ei; procesul tehnic, literar sau ludic prin care literele unui cuvânt, unui nume sau ale unei fraze sunt rearanjate și permutate structural pentru a genera un text nou cu o semnificație complet diferită. Reprezintă o extindere terminologică academică a procesului clasic de anagramare, fiind utilizată în analiza avansată a textelor cifrate, în enigmistică sau în studiul filologic al pseudonimelor.
• anagramatizat — Care a fost supus procesului de anagramatizare; cuvânt, frază, nume sau mesaj secret ale cărui litere au fost rearanjate, inversate și permutate structural pentru a genera un înțeles complet diferit față de cel inițial. Califică elementele de discurs, pseudonimele sau codurile obținute prin transpoziție grafematică controlată.
• andilandi — Formă lingvistică regională, utilizată arhaic în anumite jocuri de copii sau în poezii populare ritualice pentru a exprima o mișcare oscilatorie, o legănare ritmică ori o stare de indecizie (echivalent structural cu expresii de tipul 'tândala-mândala' sau 'azi-mâine'). Acest termen face parte din fondul onomatopeic și ludic arhaic, fiind documentat izolat de folcloriști în comunitățile rurale.
• archemorus — Numele mitologic al lui Opheltes, fiul regelui Lycurgus din Nemeea, redenumit Archemorus ('Prevestitorul Morții' sau 'Începutul Pieirii') de către cei Șapte împotriva Tebei, după ce a fost ucis ritualic de un șarpe în timp ce dădaca sa îi călăuzea pe eroi către un izvor. În sens structural-istoric, moartea sa tragică reprezintă mitul fondator al Jocurilor Nemeene, instituite ca jocuri funerare în onoarea sa pentru a ispăși acest eveniment nefast.
• aritmogrif — Problemă de enigmistică sau joc de cuvinte încrucișate în care literele sunt înlocuite cu cifre conform unei chei stabilite; careu de cuvinte încrucișate cifrat. Rezolvarea presupune identificarea corespondenței unice dintre fiecare număr și litera asociată pentru a reconstitui cuvintele sau mesajul ascuns.
• armor — Înveliș protector rezistent, confecționat istoric din metal, piele sau plăci compozite moderne, destinat să protejeze corpul unui luptător, un vehicul de luptă, o navă sau un echipament tehnic împotriva impactului cu proiectile, schije sau arme albe. În limba română contemporană, termenul este utilizat ca împrumut cultural sau neologism tehnic (provenit din engleză) în industria jocurilor video, echipamentelor tactice și în domeniul securității cibernetice (ca metaforă pentru sisteme de apărare software).
• arșic — Os mic de la încheietura picioarelor din spate ale animalelor cornute (în special ovine sau caprine), numit anatomic talus sau astragal; în trecut, acest os era curățat și folosit de copii ca piesă principală în cadrul unui popular joc de dexteritate pe ulițele satelor românești.