#limba română veche

• Astancăi — Nume de familie românesc rar, întâlnit cu precădere în regiunea istorică a Moldovei; derivat matronimic format prin atașarea sufixului genitival popular '-ăi' la prenumele feminin Stanca (Stanca > Stanca lui > Stancăi), având atașat proteza vocalică arhaică 'A-'. Funcționează de asemenea ca microtoponim local pentru a desemna o fostă moșie, o poiană ori un curs de apă deținut istoric de o femeie cu acest nume.
• așteamătu — Variantă grafică și fonetică regională pentru forma articulată hotărât a substantivului „așteamătul” (prin căderea lui „-l” final, specifică graiurilor populare). Desemnează așternutul rustic de paie sau fân pregătit pe jos ori în grajduri, fiind utilizat cu precădere în transcrierile de folclor, chestionarele lingvistice și textele dialectale din regiunile rurale.
• asteronom — Formă veche, rară, populară sau adaptare arhaică utilizată în trecut pentru a numi astronomul (om de știință specializat în studiul aștrilor, galaxiilor și universului); termen întâlnit în documentele vechi și în primele traduceri de cărți de popularizare a științei din perioada secolului al XIX-lea.
• aștezău — Regionalism adverbial extrem de rar, specific anumitor graiuri din Transilvania sau Maramureș, utilizat cu înțelesul de „astăzi”, „în ziua de azi” sau „în prezent”. Reprezintă o variantă fonetică alterată sau o formă compusă arhaică păstrată exclusiv în graiul bătrânilor sau în culegerile de folclor local pentru a plasa o acțiune în timpul curent.
• astfeliu — Formă veche, arhaică sau variantă regională a adverbului de mod 'astfel'; înseamnă în acest mod, în acest chip. Este întâlnită în textele cronicarilor moldoveni din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ori în vechile manuscrise bisericești, păstrând o terminație vocalică arhaică.
• astigmatizm — Variantă grafică învechită, neoficială sau transcriere deformată a cuvântului 'astigmatism', caracterizată prin utilizarea consoanei 'z' în locul sufixului standardizat '-sm'; nu este recomandată în limba română literară normată actual, dar apare uneori în traduceri tehnice vechi sau în scrieri influențate de grafia chirilică ori fonetică brută.
• astinge — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'a stinge'; acțiunea de a opri arderea unui foc, a unei lumânări sau a unui corp incandescent, ori de a sista funcționarea unei surse de lumină artificială. În sens figurat, se folosea în textele vechi pentru a exprima stingerea din viață (decesul), anihilarea unui neam sau potolirea completă a unei mari pasiuni ori revolte.
• astiu — Formă veche, regională sau arhaică derivată din fondul lexical istoric, utilizată în trecut pentru a desemna o stare de certitudine, cunoaștere sau o persoană care deține o informație sigură, fiind strâns legată din punct de vedere etimologic de formele populare ale verbului 'a ști'. În anumite graiuri locale, termenul făcea referire la un indicator empiric, o dovadă clară sau o mărturie verbală nesmintită adusă în fața comunității.
• astmați — Formă veche, populară sau regională pentru pluralul substantivului ori adjectivului 'astmatici'; desemnează un grup de persoane sau indivizi care suferă de astm, manifestând dificultăți respiratorii cronice și crize de sufocare. În textele medicale vechi sau în vorbirea din anumite zone rurale, termenul descrie pacienții afectați de o respirație greoaie, șuierătoare și sacadată.
• astrăina — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'a înstrăina'; acțiunea de a transmite cuiva dreptul de proprietate asupra unui bun, de a îndepărta pe cineva dintr-un grup sau de a face pe cineva să devină străin ori indiferent față de familie ori prieteni. În formă reflexivă, exprima izolarea voluntară sau pierderea legăturii sufletești cu cei apropiați ori cu locurile natale.
• astrânge — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'a strânge'; acțiunea de a aduna la un loc obiecte, materiale sau persoane dispersate, ori de a comprima, presa sau strânge cu forță un element structural pentru a-i reduce volumul ori a-l fixa ferm. În textele juridice și administrative vechi, era utilizat adesea pentru a exprima colectarea taxelor, acumularea de bogății sau obligarea unei persoane să respecte un angajament.
• astrâns — Care a fost adunat la un loc, strâns, concentrat sau comprimat cu forță; element structural care a fost fixat ferm ori redus ca volum prin presiune. În sens figurat, în textesau graiuri vechi, descria o persoană zgârcită, extrem de cumpătată cu resursele sale ori constrânsă de împrejurări să respecte o decizie.
• astreina — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astreinat — Care a fost cedat, vândut sau transferat în proprietatea altei persoane; bun imobil ori material care a trecut printr-un proces de alienare legală. În sens figurat sau moral, descrie o persoană care s-a îndepărtat complet de familie, de comunitatea natală ori de valorile tradiționale, devenind un străin sau un izolat din punct de vedere social și emoțional.
• astreu — Variantă adaptată fonetic în limba română veche pentru numele propriu mitologic 'Astraeus'; divinitate titanică elenă asociată cu bolta cerească, stelele și amurgul. În texte poetice sau manuscrise cosmologice timpurii, termenul era utilizat ca substantiv comun sau metaforă pentru a desemna un corp ceresc solitar, un astru strălucitor sau o călăuză luminoasă în întunericul nopții.
• astriena — Variantă fonetică veche sau regională fără mutație vocalică pentru verbul 'a astrăina' (înstrăina); acțiunea de a înstrăina un bun material prin vânzare ori donație, sau de a îndepărta moralmente o persoană dintr-un grup sau din cadrul familiei. În formă reflexivă, exprimă acțiunea unui individ de a se izola, de a rupe legăturile emoționale cu rudele ori de a deveni indiferent față de locurile natale.
• astrienaător — Persoană, agent sau factor structural care provoacă, facilitează sau realizează o astrienare (înstrăinare, îndepărtare sau izolare); cel care cedează sau vinde bunuri din patrimoniul familial ori cel care seamănă discordie, determinând ruperea legăturilor emoționale și morale dintre membrii unei comunități sau ai unei familii.
• astrienătură — Un arhaism sau regionalism rar care desemnează rezultatul fizic sau moral al unei înstrăinări; o bucată de pământ, o moșie sau un bun material care a fost cedat sau vândut unei terțe persoane din afara comunității. În sens figurat, reprezintă starea de îndepărtare sufletească, răceala sau ruptura apărută în cadrul unei relații de rudenie sau de prietenie veche.
• astriirat — O eroare fonetică, corupție lexicală locală sau variantă rarisimă alterată în graiurile izolate pentru termenul 'astreinat' (înstrăinat) ori 'astriat' (prevăzut cu striații); în contextul bazei de date arhaice, indică proprietatea unui bun sau a unei stări de a fi fost îndepărtată, separată ori marcată structural prin transformări de mediu sau juridice.
• astrînge — Formă ortografică veche (cu „î” interior) a verbului „astrânge”, reprezentând o variantă arhaică sau regională derivată din latinescul „astringere”; acțiunea de a strânge laolaltă, de a comprima, de a contracta țesuturile organice sau de a reduce volumul unui corp prin exercitarea unei presiuni exterioare. În sens figurat, se referă la acțiunea de a constrânge, de a limita opțiunile cuiva sau de a aduna resurse într-un spațiu restrâns.