#marina

• abordaj — Atac executat pe mare prin apropierea forțată și fixarea unei nave de o alta inamică pentru a permite echipajului să urce la bordul ei și să o cucerească prin luptă corp la corp; ciocnire mecanică, voluntară sau accidentală, dintre două ambarcațiuni sau nave aflate în mișcare pe o cale navigabilă; (în sens figurat, modern) interpelare bruscă, directă sau îndrăzneață a unei persoane în scopul de a obține o favoare, o informație sau o interacțiune imediată.
• acantopterigian — Denumire atribuită peștilor teleosteeni din supraordinul Acanthopterygii, caracterizata prin prezența unor raze țepoase, rigide și nearticulate în partea anterioară a înotătoarelor dorsale și anale, alături de o vezică înotătoare complet închisă (fizoclistă). Reprezintă cel mai diversificat și evoluat grup de pești actuali, adaptat unei varietăți extreme de nișe ecologice marine și de apă dulce.
• acantosferă — Înveliș sferic rigid, de natură silicioasă sau calcaroasă, prevăzut cu prelungiri spinoase radiale pronunțate (acanti), caracteristic structurii scheletice a unor protozoare marine microscopice, cum sunt radiolarii sau acantarii. Îndeplinește rolul de barieră mecanică de protecție și de flotabilitate în coloana de apă, fiind totodată un microfosil crucial în datarea straturilor geologice.
• acrocist — Structură anatomică sferică sau sac vezicular protector temporar, format în timpul reproducerii la anumite specii de hidrozoare coloniale (canguri de mare sau celenterate). Acest înveliș structural gelatinos adăpostește și protejează ouăle sau planulele în primele stadii de dezvoltare embrionară, înainte ca acestea să fie eliberate în mediul acvatic extern.
• acroocist — Formațiune anatomică veziculară, externă și temporară, observată în ciclul de dezvoltare al unor organisme marine hidroidate (polipi, hidrozoare), având rolul de cameră protectoare sau sac structural extern în interiorul căruia celulele sexuale (ouăle) sunt reținute și protejate în fazele inițiale ale dezvoltării embrionare, înainte de eliberarea lor sub formă de planulă.
• actinea — Formă populară sau arhaică de transcriere a termenului 'actinie' (genul Actinia); clasă de celenterate marine macroscopice din încrengătura Cnidaria, cunoscute sub numele de anemone de mare. Corpul lor structural este cilindric, moale și cărnos, fixat de substraturi stâncoase printr-un disc pedios, iar la extremitatea superioară prezintă o coroană de tentacule urzicatoare dispuse în mod radiar, folosite pentru capturarea prăzii.
• actini — Formă de plural pentru substantivul masculin 'actiniu' (în context zoologic, variantă pentru actinie/anemonă de mare) sau utilizat taxonomic pentru a desemna un grup structural de celenterate marine din clasa Anthozoa. Aceste organisme bentonice polypoide posedă un corp cărnos și o coroană radiantă de tentacule peri-bucale dotate cu urzicători, fiind răspândite pe fundul mărilor și al oceanelor unde trăiesc adesea fixate solitar pe stânci.
• actinie — Clasă de celenterate marine macroscopice din încrengătura Cnidaria, ordinul Actiniaria, cunoscute universal sub numele de anemone de mare. Corpul lor structural este cilindric, moale, cărnos și lipsit de schelet calcaros, fiind fixat de substraturi stâncoase sau cochilii printr-un disc pedios muscular, în timp ce extremitatea superioară prezintă o gură centrală înconjurată de coroane concentrice de tentacule retractile și urzicătoare, folosite pentru capturarea prăzii și apărare.
• actiniform — Care are formă de rază sau de stea; caracterizat printr-o structură geometrică radiară ori divergentă. În zoologie și botanică, termenul descrie organisme sau organe ale căror elemente anatomice, cum ar fi tentaculele anemonelor de mare ori petalele unor flori, sunt dispuse simetric în jurul unui ax central. În mineralogie, se utilizează pentru a defini agregatele de cristale aciculare ce pornesc divergent dintr-un punct comun.
• actinozoare — Clasă de nevertebrate marine din încrengătura celenteratelor, caracterizate printr-un corp saciform cu simetrie radiară accentuată, prevăzut cu o gură înconjurată de tentacule și o cavitate gastrică compartimentată prin septe verticale. Această grupare structurală include coralii și anemonele de mare, majoritatea fiind organisme fixate care secretă un exoschelet calcaros.
• acvacultură — Ramură a economiei și a biologiei aplicate care se ocupă cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării raționale a organismelor acvatice, incluzând pești, crustacee, moluște și plante marine, în medii artificiale sau controlate precum bazine, iazuri ori incinte plasate în ape dulci, salobre sau marine. Acest proces structural are ca scop asigurarea securității alimentare și reducerea presiunii asupra stocurilor sălbatice globale.
• acvanaut — Scafandru de mare adâncime sau cercetător oceanografic specializat să trăiască și să lucreze într-o stație submarină ori într-un laborator subacvatic sub presiune, pentru perioade lungi de timp, fără a reveni zilnic la suprafață. Acest specialist realizează studii biologice, geologice și ecologice structurale direct în mediul marin profund, adaptându-se la condițiile extreme de presiune hidrostatică.
• acvanaută — Forma de feminin a termenului acvanaut; femeie cercetător oceanograf sau scafandru de mare adâncime, înalt calificată pentru a locui și a lucra perioade îndelungate în stații sau laboratoare submarine presurizate. Această specialistă desfășoară activități tehnico-științifice complexe și studii structurale privind biologia și geologia ecosistemelor marine profunde fără a reveni zilnic la suprafață.
• acvario — Termen neologistic rar sau variantă stilistică utilizată ocazional pentru a desemna un acvariu modern de mari dimensiuni ori o componentă structurală a unui sistem complex de acvaristică destinat expunerii publice a faunei marine; împrumut adaptat parțial sub influența limbilor romanice (precum italiana sau spaniola). Acest cuvânt definește un mediu acvatic controlat tehnologic ce simulează habitatul natural al peștilor și plantelor exotice.
• acvariofil — Persoană pasionată de acvaristică, care se ocupă cu creșterea, studierea și colecționarea peștilor, plantelor și a altor organisme acvatice în acvarii; ca adjectiv, se referă la elemente sau activități specifice acestui hobby. Acest specialist sau amator deține cunoștințe structurale despre biochimia apei, compatibilitatea speciilor și ecologia ecosistemelor captive miniaturale pentru a asigura supraviețuirea faunei.
• acvatic — Care aparține apei, privitor la apă; care trăiește, se dezvoltă sau se practică în apă ori pe suprafața acesteia. Acest termen descrie o varietate structurală de organisme, ecosisteme, plante sau activități sportive ale căror caracteristici anatomice, chimice ori operaționale sunt adaptate integral sau parțial mediului lichid dulce, salobru ori marin.
• acvicultoare — Femeie specialistă în acvacultură, care se ocupă cu tehnologia creșterii, reproducerii și exploatării raționale a organismelor acvatice, incluzând pești, crustacee sau plante marine; de asemenea, poate funcționa ca formă de plural pentru substantivul acvicultor. Această specialistă gestionează parametri biologici și structurali ai bazinelor pentru a asigura o producție optimă și sigură.
• acvicultor — Persoană specializată în acvacultură, care se ocupă profesional cu tehnologia creșterii, reproducerii, nutriției și exploatării raționale a organismelor acvatice, precum pești, crustacee, moluște sau plante marine, în medii artificiale sau controlate. Acest specialist aplică noțiuni avansate de hidrobiologie și inginerie pentru a optimiza biomasa din bazine, garantând un management sustenabil al resurselor.
• acvifaună — Totalitatea speciilor de animale vertebrate și nevertebrate adaptate structural să trăiască permanent ori temporar în medii acvatice (ape dulci, salobre sau marine). Acest concept ecologic cuprinde o gamă diversă de la protozoare și crustacee până la pești, amfibii și mamifere marine, reprezentând un indicator fundamental pentru evaluarea calității biotopurilor și stării de sănătate a ecosistemelor hidrografice globale.
• admiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu cel de general în armata de uscat, sau persoana care deține acest grad și exercită comanda supremă asupra unei flote ori a unei mari unități navale. Cuvântul provine dintr-o veche rădăcină arabă ce desemna un comandant al mărilor, reflectând autoritatea administrativă, strategică și tactică deosebită pe care această funcție o impune în ierarhia forțelor armate globale.