#marina

• aeronaval — Care aparține în același timp aviației și marinei militare, sau care este destinat operațiunilor tactice comune executate de forțele aeriene și cele maritime. Termenul se aplică bazelor logistice, exercițiilor tactice complexe, tehnologiilor de radare combinate sau navelor de mari dimensiuni (cum ar fi portavioanele) concepute structural pentru a lansa și recupera aeronave în largul mării.
• afundător — Persoană care efectuează scufundări sau un dispozitiv tehnic conceput pentru a introduce, a menține ori a coborî un obiect la o adâncime mare într-un mediu lichid. Ca adjectiv, se referă la o structură, un mecanism sau un comportament animal care favorizează ori realizează cufundarea adâncă sub apă.
• Agigea — Localitate și comună de importanță strategică în județul Constanța, Dobrogea, România, situată pe malul Mării Negre și la intersecția unor importante căi de transport, inclusiv Canalul Dunăre-Marea Neagră. În sens structural, este cunoscută pentru portul său industrial, nodul rutier major și pentru adăpostirea unor rezervații naturale unice și stațiuni de cercetare marină.
• Aglea — Gen de melci marini fără cochilie (gasteropode opistobranhiate) aparținând familiei Aglajidae, care trăiesc în medii bentice marine tropicale și temperate. Aceste creaturi marine au un corp moale, adesea intens colorat, și sunt prădători specializați care vânează alte nevertebrate mici pe substraturile nisipoase.
• albatros — Pasăre marină de mari dimensiuni din ordinul procelariiformelor, caracterizată prin aripi extrem de lungi și înguste ce îi permit un zbor planat pe distanțe uriașe, cioc puternic și încovoiat prevăzut cu tuburi nazale, și picioare palmate. În literatură și mitul maritim, pasărea este adesea un simbol al libertății, al singurătății sau al destinului călătorului, fiind protejată simbolic de superstițiile marinărești.
• alca — Pasăre marină de talie medie din familia Alcidae, răspândită în regiunile arctice și temperate din emisfera nordică. Are un penaj alb-negru ce seamănă cu cel al pinguinilor, aripi scurte folosite excelent pentru înot și plonjări subacvatice adânci în căutarea hranei (pești mici și crustacee), dar care îi permit și un zbor rapid, deși greoi la decolare.
• Alcid — Nume generic dat păsărilor marine din familia Alcidae (alcide), ordinul Charadriiformes, răspândite în mările reci ale emisferei nordice (cum sunt alca, papagalul de mare, pinguinul arctic). Sunt păsări adaptate structural excelent pentru viața pelagică, având un penaj dens alb-negru, aripi scurte folosite ca înotătoare subacvatice puternice și capacitatea de a plonja la mari adâncimi pentru a pescui.
• alcidul — Forma articulată hotărât singular a substantivului 'alcid'; pasăre marină din familia Alcidae, caracteristică regiunilor reci din emisfera nordică. Termenul definește structural individul reprezentativ al acestui grup de zburătoare pelagice adaptate perfect pentru înotul și scufundarea la adâncimi microscopice.
• alizeu — Vânt planetar regulat și permanent, care suflă pe tot parcursul anului în zonele intertropicale, dinspre celulele de înaltă presiune subtropicale către zona de calme ecuatoriale de joasă presiune. Datorită forței Coriolis, alizeele sunt deviate spre vest, suflând dinspre nord-est în emisfera nordică și dinspre sud-est în emisfera sudică, având un rol crucial în stabilirea rutelor maritime istorice și în reglarea climatului global.
• alopelagic — Despre organisme marine, plancton sau fenomene ecologice: care provine dintr-o altă zonă sau regiune pelagică decât cea locală și a fost transportat mecanic de curenții oceanici mari ori de viituri în mediul analizat. Acest tip structural de element exogen ajută la studierea dinamicilor hidrologice și a fluxului de nutrienți dintre bazinele marine deschise și cele costiere.
• alvin — Prenume masculin de origine germanică veche, semnificând 'prieten nobil', 'prieten al elfilor' sau 'înțelept protector'; de asemenea, în ihtiologie și biologia marină internațională, termenul (preluat din engleză) desemnează alevinul sau puietul de pește abia eclozat care își extrage nutrienții din sacul vitelin. Scris cu majusculă, reprezintă și numele unui faimos submarin de cercetare la mare adâncime.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• amarina — Substanță organică toxică, alcaloid sau compus heterociclic complex extras istoric din sâmburii amari ai unor fructe (precum migdalele amare) sau sintetizat prin descompunerea hidrobenzamidei, caracterizat printr-un gust extrem de amar și o structură cristalină. În context structural de laborator, este utilizat în studiul sintezelor azotate și al compușilor derivați cu rol farmacologic sau toxicologic limitat.
• amarinare — Acțiunea de a amarina și rezultatul ei; procesul de adaptare fizică, psihologică și fiziologică a unui echipaj sau a unei persoane la condițiile specifice vieții pe mare (combaterea răului de mare, formarea reflexelor de navigație). În aviația navală, termenul desemnează adaptarea constructivă sau structurală a unei aeronave ori a unui echipament militar pentru a putea fi operat în siguranță la bordul navelor sau portavioanelor, prin protecție anticorozivă și sisteme de pliere.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amarinizare — Acțiunea de a amariniza și rezultatul ei; totalitatea modificărilor structurale, chimice și mecanice aduse unui sistem industrial pentru a rezista la coroziunea salină și la impactul mecanic al valurilor. Reprezintă procesul tehnologic prin care un echipament terestru standard este transformat într-un dispozitiv naval omologat, capabil să funcționeze în condiții extreme de umiditate.
• amarinizat — Care a fost supus unui proces complet de amarinizare (marinizare); echipament terestru, motor industrial, avion sau circuit electronic modificat structural și tratat chimic pentru a funcționa la parametri optimi în medii maritime dure. În sens militar, descrie starea finală a unui sistem de armament omologat pentru utilizarea pe nave de război sau portavioane, având o rezistență sporită la salinitate și șocuri mecanice.
• ambar — Clădire sau încăpere de mari dimensiuni, construită de obicei din lemn sau cărămidă în cadrul unei gospodării ori ferme agricole, special destinată depozitării, păstrării și conservării cerealelor, grânelor sau furajelor; hambar. În marină, termenul poate desemna o magazie sau un spațiu de depozitare situat pe puntea sau în cala unei nave pentru mărfuri sau provizii.
• ambarca — Acțiunea de a urca persoane, trupe, mărfuri sau materiale la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport public în vederea efectuării unei călătorii sau a unei operațiuni logistice. Ca verb reflexiv (a se ambarca), definește faptul de a urca la bord pentru a naviga sau, în sens figurat, a se angaja ori a se lansa cu entuziasm într-o acțiune de lungă durată, o afacere complexă, un proiect riscant sau o aventură de viață.
• ambarcader — Platformă amenajată, construcție hidrotehnică fixă sau plutitoare (ponton, chei mic, debarcader) situată pe malul unui fluviu, râu, lac sau în incinta unui port, special proiectată pentru a facilita legarea ambarcațiunilor, precum și ambarcarea ori debarcarea pasagerilor și manipularea mărfurilor. În infrastructura feroviară istorică, termenul desemna și o platformă de încărcare a mărfurilor sau a vitelor în vagoane.