#meserii

• afinoare — Muncitoare calificată sau specialistă responsabilă cu executarea operațiilor tehnologice de afinare (purificare) a metalelor brute, a topiturilor de sticlă sau a aliajelor prețioase în secțiile industriale; formă feminină pentru afinor. Termenul descrie o profesie din industria grea și din monetării, axată pe controlul calității și eliminarea zgurii sau a elementelor reziduale.
• afinor — 1. Muncitor calificat sau meșter specialist care execută operațiile tehnologice de afinare (purificare) a metalelor, aliajelor sau a sticlei topite. 2. Aparat, instalație industrială, cuptor sau convertor specializat utilizat în siderurgie pentru îndepărtarea impurităților din metale brute (de exemplu, convertorul folosit la transformarea fontei în oțel) sau pentru degazarea maselor vitroase topite.
• afișar — Denumire profesională veche sau regională pentru persoana responsabilă cu lipirea afișelor, a reclamelor, a ordonanțelor oficiale sau a anunțurilor publice pe panouri, coloane publicitare ori ziduri autorizate; afișor. În trecut, această ocupație urbană juca un rol de bază în propagarea știrilor administrative și promovarea spectacolelor de teatru sau circ.
• afișoare — 1. Muncitoare calificată responsabilă cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor oficiale în spațiile publice; formă feminină pentru afișor. 2. În electronică și tehnică, termenul se folosește uneori ca formă alternativă sau incorectă pentru a desemna un ansamblu de ecrane ori dispozitive de afișare electronică (afișoare LED).
• afișor — 1. Muncitor calificat responsabil cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor publice; afișar. 2. Dispozitiv electronic, panou sau indicator optoelectronic de dimensiuni de obicei reduse (cu LED, LCD sau segmente), utilizat pentru prezentarea vizuală a cifrelor, literelor ori a unor stări operaționale ale unui aparat electronic.
• albier — Meșter specializat în cioplirea și confecționarea albiilor, covăților sau a altor vase mari din lemn folosite în gospodăriile tradiționale; persoană care vindea aceste obiecte din lemn. Această ocupație rurală tradițională folosea de regulă lemn de esență moale, precum salcia sau plopul.
• albinar — Persoană specializată în creșterea, îngrijirea și exploatarea rațională a albinelor în scopul obținerii mierii, cerii sau a altor produse apicole derivate. În sens vechi sau regional, desemnează un stupar ori prisăcar care practică această meserie conform tradițiilor locale.
• albitoare — Femeie specializată în spălarea și înălbirea pânzelor tradiționale; mașină, instalație sau substanță chimică utilizată în procesele industriale pentru a albi textilele sau celuloza. Ca adjectiv, descrie o substanță sau o forță care produce albirea.
• albitor — Muncitor specializat în albirea pânzelor, a țesăturilor textile sau a celulozei în procesele industriale ori meșteșugărești tradiționale. Ca adjectiv, se referă la o substanță, un compus chimic sau un aparat care produce albirea ori decolorarea.
• alvigiu — Persoană care prepară sau vinde alviță (halviță) ori alte dulciuri tradiționale de inspirație orientală; meșter cofetar specializat în producția de dulciuri de iarmaroc. Termenul, specific secolelor trecute, descria negustorii ambulanți care vindeau dulciuri bătute cu nuci la bâlciuri, sărbători religioase sau pe străzile marilor târguri.
• alvițar — Persoană care prepară sau vinde alviță (halviță) și alte produse zaharoase tradiționale; meșter zaharisean sau cofetar ambulant specific bâlciurilor și iarmarocelor de altădată. În secolele trecute, acești comercianți erau recunoscuți pentru abilitatea de a bate spuma fierbinte de zahăr și a o amesteca rapid cu miez de nucă direct pe tarabele din piețele publice.
• alvițărie — Loc, atelier, secție sau mică fabrică meșteșugărească în care se prepară și se comercializează alvița (halvița) și alte produse zaharoase tradiționale de inspirație orientală; meseria sau îndeletnicirea de alvițar. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, aceste ateliere din zonele urbane sau de mahala foloseau cazane mari de aramă pentru fierberea siropului concentrat de zahăr și baterea spumei vegetale.
• antenist — Muncitor sau tehnician specialist în asamblarea, instalarea, orientarea și repararea antenelor de radiocomunicații, televiziune terestră sau prin satelit și telefonie mobilă. Acest specialist deține cunoștințe avansate despre propagarea undelor electromagnetice, cabluri coaxiale și echipamente de recepție, lucrând adesea la înălțimi mari pe clădiri sau piloni.
• anticvăreasă — Femeie care se ocupă cu negoțul de cărți vechi, manuscrise, documente rare, obiecte de artă sau de colecție rar întâlnite; proprietară sau administratoare a unui anticariat. Termenul definește o specialistă capabilă să evalueze autenticitatea, vechimea, starea de conservare și valoarea culturală ori financiară a unor bunuri istorice sau bibliofile.
• apeductier — Meseriaș specializat în construcția, întreținerea sau repararea unui apeduct; persoană responsabilă cu supravegherea canalelor și a fluxului de aducțiune a apei într-o localitate. În antichitate și evul mediu, această funcție administrativă și tehnică asigura buna funcționare a rețelelor de alimentare cu apă urbană.
• apicultor — Persoană specializată în apicultură; crescător de albine care se ocupă cu organizarea stupinei, întreținerea coloniilor, stimularea producției biologice și extragerea mierii, a cerii sau a altor produse derivate din activitatea albinelor.
• apranti — Formă arhaică, regională sau coruptă fonetic pentru substantivul 'ucenic' ori 'învățăcel' (derivat istoric din franțuzescul 'apprenti'), utilizată în trecut în atelierele meșteșugărești și breslele din spațiul românesc. Acesta desemna un tânăr aflat în prima etapă a formării sale profesionale, obligat să presteze munci administrative în schimbul deprinderii secretelor unei meserii manuale.
• aprozarist — Persoană care administrează, deține sau lucrează ca vânzător într-un aprozar; comerciant specializat în desfacerea cu amănuntul a legumelor, fructelor și zarzavaturilor proaspete sau conservate. În sens extins, termenul descrie un mic antreprenor din sectorul comerțului horticol de proximitate.
• aprozaristă — Femeie care administrează, deține sau lucrează ca vânzătoare într-un aprozar; comerciantă specializată în desfacerea cu amănuntul a legumelor și fructelor proaspete. Termenul definește prezența feminină în sectorul logistic și de vânzări horticole de proximitate.
• arabagiu — Termen istoric de origine otomană care desemna proprietarul, meșterul făuritor sau conducătorul unei căruțe mari acoperite (numită araba), utilizată în trecut în Țările Române pentru transportul mărfurilor grele sau al pasagerilor pe distanțe lungi.