#pilot

• aerocârlan — Termen argotic, ironic sau peiorativ utilizat în comunitățile de aviație sau în jargonul militar românesc pentru a desemna un pilot tânăr, fără experiență, un elev dintr-o școală de aviație ori un debutant care manifestă o atitudine prea încrezătoare sau nesăbuită în timpul zborului.
• aeroclub — Asociație sportivă, club sau organizație aeronautică ce are ca scop promovarea, practicarea și dezvoltarea activităților de zbor recreativ, pilotaj, parașutism, planorism sau aeromodelism. De asemenea, termenul desemnează și baza materială a unei astfel de asociații, incluzând aerodromul, hangarele, avioanele și facilitățile de antrenament.
• aerocompas — Instrument de navigație aeriană (busolă giroscopică, magnetică sau electronică) montat la bordul aeronavelor, utilizat pentru determinarea și indicarea continuă a capului magnetic sau a direcției de zbor a aparatului în raport cu punctele cardinale.
• aerodentalgie — Durere dentară acută și bruscă declanșată de variațiile bruște ale presiunii barometrice din mediul înconjurător; se manifestă de obicei la piloți, scafandri sau pasageri în timpul zborului la mare altitudine ori în timpul scufundărilor. Acest fenomen fiziopatologic apare din cauza expansiunii volumului de aer blocat accidental sub plombe defectuoase, în carii netratate sau în canalele radiculare.
• aeromedicină — Ramură specializată a medicinei, interdisciplinară, care studiază efectele fiziologice, psihologice și patologice exercitate de zborul la înălțime și de variațiile de altitudine sau presiune barometrică asupra organismului uman. Această disciplină stabilește criteriile de selecție medicală, baremele de aptitudine pentru piloți și asistența de urgență în timpul transportului aerian.
• aeronaut — Persoană specializată sau autorizată care navighează prin atmosferă cu ajutorul unui aerostat, al unui balon dirijabil sau al unei aeronave; pilot ori membru al echipajului de conducere al unui aparat de zbor mai ușor decât aerul. În sens istoric, termenul desemnează pionierii zborurilor atmosferice care au deschis calea explorării spațiului aerian.
• aeronaută — Femeie specializată în navigarea aeriană, care pilotează sau face parte din echipajul de comandă al unui aerostat, balon sau dirijabil. Termenul evidențiază contribuția feminină la dezvoltarea navigației atmosferice, incluzând atât temerarele din perioada de pionierat a aerostației, cât și specialistele moderne în zborul cu aparate mai ușoare decât aerul.
• aeronavigant — Persoană care face parte din echipajul de comandă sau auxiliar al unei aeronave în timpul zborului și își desfășoară activitatea profesională în aer; pilot, copilot, navigator, mecanic de bord sau însoțitor de zbor. Ca adjectiv, descrie personalul, activitățile sau aptitudinile medicale specifice necesare executării serviciului la bordul avioanelor.
• aeroplanie — Termen istoric rar utilizat în perioada de început a aviației pentru a desemna arta, tehnica sau acțiunea de a naviga și de a pilota un aeroplan. Acest concept structural evoca ansamblul de cunoștințe practice legate de controlul aparatelor de zbor cu aripi fixe, fiind ulterior înlocuit în totalitate de termenul modern 'pilotaj' sau inclus în sfera mai largă a aviației.
• aeroplanist — Denumire istorică sau arhaică dată unui pilot de avion sau aviator, în special în perioada de pionierat a aeronauticii; persoană care conducea sau naviga un aeroplan. Acest termen structural subliniază legătura directă a personalului navigant cu aparatele timpurii cu aripi fixe, fiind ulterior înlocuit în totalitate de termenul universal 'pilot'.
• aerostat — Aparat de zbor mai ușor decât aerul, a cărui menținere și înălțare în atmosferă se bazează pe forța arhimedică (portanță statică), fiind umplut cu un gaz mai puțin dens decât aerul înconjurător (cum sunt heliul, hidrogenul) sau cu aer cald. Această categorie structurală cuprinde baloanele libere, baloanele captive și dirijabilele propulsate mecanic.
• aerostier — Militar sau specialist civil antrenat structural pentru a pilota, a lansa, a monitoriza și a întreține un aerostat sau un balon captiv de observație. În sens militar istoric, acești soldați jucau un rol tactic crucial în timpul primelor conflicte moderne, urcând la înălțimi mari în gondole deschise pentru a dirija focul artileriei și a raporta mișcările trupelor inamice.
• antemergătoare — Forma de feminin pentru antemergător; entitate, persoană, vehicul sau unitate mobilă care merge înainte, deschizând calea, ghidând un convoi ori asigurând paza frontală a unei coloane aflate în deplasare. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o fază sau o structură premergătoare care anticipează, pregătește ori introduce un eveniment de o importanță mai mare.
• antemergător — Persoană, vehicul, navă sau unitate mobilă care merge înaintea unui convoi, a unei coloane oficiale ori a unui transport agabaritic, având rolul de a deschide calea, de a ghida traseul, de a avertiza traficul și de a asigura măsurile de protecție perimetrală. Ca adjectiv, descrie un element, un fenomen sau o etapă premergătoare care anunță, pregătește ori anticipează un eveniment principal.
• aterizare — Acțiunea de a ateriza și rezultatul ei; ansamblul manevrelor tehnice și de pilotaj prin care o aeronavă, un elicopter sau un alt aparat de zbor pierde treptat din altitudine, ia contact cu suprafața solului pe o pistă ori pe un teren amenajat și își reduce viteza până la oprirea completă. Reprezintă faza critică de finalizare a unui zbor, fiind termenul standardizat și normat oficial în limba română pentru acest proces.
• autopilot — Sistem structural electronic, mecanic sau software capabil să ghideze, să controleze și să mențină traiectoria, viteza și echilibrul unui vehicul (precum o aeronavă, o navă maritime sau un automobil autonom) fără intervenția continuă a unui operator uman. În sens figurat și psihologic, definește o stare de funcționare mentală semi-conștientă în care o persoană execută sarcini repetitive, complexe sau de rutină pe baza unor automatisme rigide implementate adânc în subconștient.
• autorotație — Mecanism aerodinamic și regim de zbor de urgență al unui elicopter sau al unei aeronave cu aripi rotative, în cadrul căruia rotorul principal se învârte exclusiv sub acțiunea curentului de aer ascendent, fără aportul motorului. Acest fenomen fizic permite aparatului de zbor să coboare controlat și să aterizeze în siguranță totală în cazul unei defecțiuni majore sau al opririi complete a sistemului de propulsie.
• aviatoare — Femeie brevetată care pilotează o aeronavă (avion, elicopter, planor) sau care se ocupă în mod profesionist cu navigația aeriană; pilot de sex feminin. Ca adjectiv, descrie o fire, o pasiune sau o acțiune feminină legată structural sau tematic de domeniul aviației și al zborului.
• aviator — Persoană brevetată care pilotează o aeronavă sau care face parte din echipajul de conducere al acesteia; pilot, aeronaut sau navigator aerian. Ca adjectiv, se referă la un element, un comportament, un stil sau o piesă de echipament (cum ar fi faimoșii ochelari de aviator) specifică profesioniștilor din domeniul aeronautic.
• avionetă — Aeronavă motorizată de dimensiuni reduse, cu o greutate maximă la decolare limitată și o capacitate restrânsă de transport, destinată în principal zborurilor de agrement, școlilor de pilotaj, utilităților utilitare sau deplasărilor private pe distanțe scurte. Acest tip de aparat de zbor este echipat de regulă cu motoare cu piston și elice, având avantajul de a putea ateriza și decola de pe aerodromuri mici sau piste neamenajate.