#plastic

• ambutisat — Care a fost supus procesului tehnologic de ambutisare; tablă sau piesă din foaie metalică prelucrată prin deformare plastică cu ajutorul unei prese și al unei matrițe pentru a dobândi o formă cavă ori profilată. În sens industrial, descrie starea finală a componentelor structurale rigide rezistente la solicitări mecanice mari, utilizate pe scară largă în producția de caroserii, ambalaje metalice și aparatură electrocasnică.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• ambutisor — Muncitor calificat sau operator industrial specializat în executarea operațiilor de ambutisare a tablelor metalice; persoană care reglează și deservește presele și matrițele de ambutisat. De asemenea, termenul se poate referi în sens instrumental la un dispozitiv, element de ghidare sau poanson utilizat în procesul de deformare plastică a metalelor pentru obținerea pieselor cave.
• amiloplastic — Care aparține amiloplastelor sau se referă la acestea; care ține de activitatea de formare și stocare a amidonului în interiorul organitelor celulare vegetale. Se folosește pentru a descrie procesele metabolice, structurile membranare sau modificările citoplasmatice corelate cu fiziologia acestor plastide specializate.
• aminoplast — Denumire generică atribuită materialelor plastice sintetice, de tipul rășinilor termoreactive, obținute prin polycondensarea unei baze azotate (cum sunt ureea, melamina sau tioureea) cu o aldehidă, în special cu formaldehida. Datorită structurii lor reticulate tridimensionale, aceste produse prezintă o duritate ridicată, rezistență termică și proprietăți izolatoare excelente, fiind utilizate masiv în fabricarea obiectelor turnate, a izolatorilor electrici și a laminatelor.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.
• anaplastie — Termen chirurgical sinonim cu chirurgia plastică sau reconstructivă; ramură medicală și ansamblu de tehnici operatorii destinate refacerii, restaurării sau corectării formei, structurii și funcției unor părți ale corpului uman modificate în urma unor traumatisme, arsuri, malformații congenitale sau rezecții tumorale masive, utilizând grefarea de țesuturi autohtone ori implanturi.
• anchilodactilie — Malformație congenitală rară sau afecțiune dobândită (în urma unor traume severe, arsuri ori procese reumatismale distructive), caracterizată prin rigiditatea accentuată, imobilizarea totală sau sudarea patologică a articulațiilor unuia ori mai multor degete de la mâini sau de la picioare, determinând pierderea funcției de flexie și extensie.
• aneritropoieză — Stare patologică gravă caracterizată prin oprirea completă sau eșecul structural sever al procesului de eritropoieză (producerea și maturarea globulelor roșii în măduva hematogenă). Acest fenomen clinic blochează reînnoirea eritrocitară, ducând rapid la instalarea unei anemii aplastice profunde sau acute, fiind declanșat de infecții virale (precum parvovirusul B19), expunerea la substanțe mielotoxice sau în contextul unor sindroame genetice rare.
• anticancer — Care combate, previne sau distruge celulele tumorale maligne; substanță oncologică, terapie celulară sau medicament citostatic conceput special pentru oprirea proliferării neoplasmelor în organismul uman. În sens clinic modern, termenul acoperă atât moleculele de chimioterapie clasică, cât și protocoalele avansate de imunoterapie sau terapiile țintite molecular.
• anticanceros — Care luptă împotriva neoplasmelor, care previne evoluția tumorilor maligne sau distruge țesuturile canceroase din organism; sinonim cu anticancerigen și anticancer, fiind utilizat pentru a descrie efectul terapeutic al unor medicamente, regimuri chimioterapeutice sau campanii medicale oncologice.
• antineoplazic — Care împiedică dezvoltarea, proliferarea sau multiplicarea celulelor tumorale maligne; medicament citostatic, chimioterapic sau agent biologic utilizat în tratamentul cancerului. În sens clinic și molecular, intervine structural în metabolismul celular, blocând replicarea ADN-ului sau degradând fusul mitotic pentru a induce apoptoza celulelor canceroase.
• antiptoză — Care previne, combate sau corectează ptoza (lăsarea ori deplasarea în jos a unui organ, a unui țesut sau a sânilor). În chirurgia estetică și cosmetică, termenul caracterizează tratamentele, cremele liftante, tehnicile de masaj sau procedurile chirurgicale (mastopexie) concepute pentru a reda fermitatea pielii și a ridica țesuturile cutanate afectate de gravitație, îmbătrânire ori pierdere în greutate.
• antitumoral — Care previne, combate, inhibă sau distruge dezvoltarea și proliferarea tumorilor, în special a celor de natură malignă; medicament, chimioterapic sau agent biologic utilizat în terapia cancerului. Acești compuși acționează prin blocarea diviziunii celulare anormale, inducerea apoptozei în celulele canceroase sau stoparea angiogenezei necesare nutriției formațiunii tumorale.
• antropoplastie — Intervenție chirurgicală rară sau reconstructivă ce constă în refacerea, modelarea ori grefarea unor țesuturi umane degradate cu scopul de a reda forma, structura și funcționalitatea anatomică normală a corpului omenesc. În sens istoric sau teoretizat, definește procedurile de modelare plastică sau chirurgie reparatorie aplicate strict pe structuri biologice omoloage de natură umană.
• aplastic — Care suferă de aplazie sau se caracterizează prin absența dezvoltării, formării ori regenerării normale a unui țesut, organ sau sistem celular. În hematologie, termenul descrie starea patologică a măduvei osoase incapabile să mai producă elemente figurate ale sângelui, ducând la disfuncții structurale grave la nivelul întregului organism.
• aquaforte — Procedeu de gravură pe plăci de cupru sau zinc prin intermediul acțiunii corozive a acidului azotic; de asemenea, termenul desemnează lucrarea artistică realizată prin această tehnică structurală, caracterizată prin linii fine și nuanțe catifelate obținute prin imprimarea pe hârtie a plăcii gravate.
• aquafortist — Artist plastic, gravor sau tehnician specializat în realizarea de opere de artă, stampe și ilustrații prin intermediul tehnicii aquaforte; ca adjectiv, descrie stilul grafic, precizia liniilor sau trăsăturile specifice operelor executate prin coroziune chimică pe plăci metalice.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• argiliform — Care are forma, aspectul sau proprietățile fizice ale argilei; mase minerale sau depozite sedimentare fine care prezintă o structură plastică, compactă și coloidală asemănătoare argilei. În sens geologic, descrie materiale rezultate din alterarea profundă a silicaților, capabile să devină maleabile în prezența apei și să își mențină forma după uscare conform parametrilor texturali standard.