#propriu

• Abesalom — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avșalom, semnificând 'tatăl păcii'), purtat de al treilea fiu al regelui David, renumit pentru frumusețea sa fizică excepțională, părul său extrem de lung și sfârșitul său tragic (prins cu părul în ramurile unui stejar în timpul unei revolte împotriva tatălui său). În semiologia psihanalitică timpurie și în psihopatologia metaforică, numele a fost utilizat ocazional pentru a descrie conflictele parentale nerezolvate, mândria narcisică distructivă sau complexul de rebeliune violentă împotriva autorității paterne.
• Abisinia — Denumirea istorică și tradițională sub care a fost cunoscut Imperiul Etiopian și regiunea cornului Africii în documentele cartografice, politice și diplomatice europene până la mijlocul secolului al XX-lea.
• Abomey — Oraș istoric din sudul Beninului, renumit ca fostă capitală politică și administrativă a puternicului Regat vest-african Dahomey (fondat în secolul al XVII-lea). Localitatea găzduiește complexul Palatelor Regale din Abomey, înscris în patrimoniul mondial UNESCO, care servește drept mărturie culturală a dinastiilor monarhice africane și a rezistenței coloniale.
• Abotă — Nume propriu de familie sau prenume istoric românesc extrem de rar, consemnat în onomastica istorică și în dicționarele vechi ca o variantă derivată parțial din radicalul ebraic 'abba' (tată) sau prin filieră cumană/slavă; o formă hipocoristică ori o modificare regională legată istoric de antroponime vechi din Moldova și Transilvania.
• Abovian — Nume propriu de origine armeană utilizat ca nume de familie sau ca denumire geografică; (toponim) [oraș industrial major din Armenia](1.2.15), situat în provincia Kotayk, considerat o localitate-satelit importantă a capitalei Erevan; (antroponim) nume de familie celebru, purtat în special de [Haceatur Abovian](1.2.9) (1805–1848), scriitor, iluminist democrat, etnograf și considerat tatăl literaturii moderne armene.
• Abraam — Variantă grafică, etimologică sau arhaică pentru numele biblic propriu masculin Avraam; conform textelor religioase și istorice, el este primul dintre cei trei patriarhi ai iudaismului, creștinismului și islamului (religiile avraamice), recunoscut pentru legământul său cu divinitatea și considerat părintele spiritual al multor popoare; (sens onomastic) nume de familie sau prenume rar întâlnit în spațiul românesc actual, dar prezent în documentele de arhivă bisericești.
• Abradu — Antroponim istoric românesc extrem de rar [consemnat în onomastica tradițională](1.4.1) și în dicționarele de specialitate; (în istorie) formă derivată prin contaminare sau accident fonetic de la numele propriu [Abrud](1.4.1) ori asociat cu rădăcini de tipul „Bradu”; (toponim) denumire menționată istoric în legătură cu anumite ruine sau așezări vechi din regiunea Olteniei [atestată în lucrările onomastice de arhivă](1.4.1).
• Abraham — Formă vest-europeană, germanică sau engleză pentru numele biblic propriu masculin Avraam (provenit din ebraicul 'Avraham'); (sens istoric/religios) primul mare patriarh al poporului evreu, recunoscut ca figură centrală fondatoare în iudaism, creștinism și islam; (sens onomastic modern) nume de familie utilizat la nivel internațional și adoptat inclusiv în onomastica românească; (toponim) numele mai multor localități din lume sau al unor repere geografice numite în onoarea unor personalități istorice.
• Abram — Nume propriu cu profunde rădăcini biblice și istorice; (antroponim) formă timpurie, ebraică a numelui patriarhului Avraam (semnificând „tată măreț” sau „tată înalt”), utilizat înainte ca divinitatea să îi schimbe numele în Avraham („tată al unei mulțimi”); ca prenume sau nume de familie, este întâlnit frecvent în spațiul internațional și sporadic în cel românesc; (toponim) [numele unei comune din județul Bihor](1), România, precum și al satului reședință al acesteia.
• Abrămuț — Localitate (sat) situată în partea de nord a județului Bihor, regiunea Crișana, România; a fost reședința comunei cu același nume până când denumirea unității administrative a fost schimbată oficial în comuna Petreu.
• Abronia umbellata — (Botanică) Specie de plantă erbacee târâtoare din genul Abronia, nativă pe coastele vestice ale Americii de Nord (din Columbia Britanică până în Baja California); este cunoscută popular sub numele de 'verbena roz de nisip' și se caracterizează prin flori parfumate de culoare roz-purpuriu grupate în umbele globuloase și adaptarea la dunele de nisip maritime.
• Abru — Nume propriu de persoană din onomastica orientală, faimos în istoriografie prin cronica lui Hāfiz-i Abru (istoric persan din secolul al XV-lea care l-a însoțit pe Timur Lenk); (rar, regional) formă trunchiată utilizată în graiul moților ca prescurtare pentru localitatea Abrud.
• Abrudan — Nume de familie românesc frecvent, răspândit cu precădere în zona Transilvaniei (în special în județele Bihor, Cluj, Alba și Arad), format inițial ca un demonim pentru a desemna o persoană originară din orașul sau regiunea Abrud.
• Abruzachie — (Arhaic) Variantă onomastică veche sau formă hibridă regională a prenumelui masculin Ambrozie sau a numelui de familie Rosetti-Roznovanu (cu variante precum Bruzachie), întâlnită în documentele administrative și boierești din Moldova secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
• Absalom — Personaj biblic din Vechiul Testament, al treilea fiu al regelui David, faimos pentru frumusețea sa deosebită, părul său lung și des, dar și pentru revolta sângeroasă pe care a condus-o împotriva tatălui său, sfârșind tragic când părul i s-a încurcat în crengile unui stejar; (figurat) fiu rebel sau nesupus.
• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• Acron — Nume propriu de origine grecească purtat de personalități istorice sau mitologice, cel mai cunoscut fiind Acron din Agrigent (medic filozof din secolul V î.Hr., contemporan cu Empedocle, recunoscut pentru contribuțiile sale empirice în combaterea ciumei din Atena). În geografie, termenul poate descrie un element topografic înalt sau o cetate antică, păstrând semnificația structurală grecească de proeminență ori extremitate.
• Acronte — Nume propriu de origine antică purtat de personaje din mitologia clasică sau din marile epopei ale literaturii universale. Cel mai cunoscut este Acronte (sau Acheron/Acheron), personaj menționat în Eneida lui Virgiliu, reprezentând un războinic troian de o forță fizică deosebită, ucis în luptă de către Mezentis, numele său fiind strâns legat din punct de vedere etimologic de conotațiile întunecate ale râului infernal din mitologia greacă.
• Acropole — Numele propriu al celei mai faimoase și reprezentative acropole din lumea antică, situată pe o stâncă plată ce domină orașul Atena din Grecia. Acest complex monumental de o valoare arhitecturală universală deosebită adăpostește capodopere ale epocii clasice (secolul V î.Hr., coordonate de Pericle și Phidias), printre care se numără templul Partenon, Erehteionul cu cariatidele sale, templul Atenei Nike și Propileele.
• Acrostichum — Gen de ferigi mari, masive și viguroase, aparținând familiei Pteridaceae, caracterizate prin adaptarea lor structurală unică la mediile saline, fiind singurele ferigi care cresc nativ în mlaștinile de mangrove și zonele costiere intertidale tropicale și subtropicale. Genul se distinge prin frunzele mari, penate, pieloase (coriacee) și prin faptul că sporangii fertili nu sunt grupați în sori distincți, ci acoperă uniform și dens întreaga suprafață inferioară a pinelor terminale.