#siri

• abandonat2 (s.n.) — Concept psihanalitic și clinic ce desemnează totalitatea trăirilor interioare, a complexelor afective și a modificărilor structurale de personalitate care se instalează la un individ ca urmare directă a părăsirii sale timpurii. Nu se referă doar la acțiunea exterioară, ci la realitatea psihică internă interiorizată de pacient, definită prin vulnerabilitate constantă în fața respingerii.
• abilii — Denumire istorică (demonim) utilizată pentru a desemna locuitorii cetății antice Abila sau ai provinciei înconjurătoare Abilene. În documentele administrative romane și în scrierile geografilor antici, populația din această zonă era recunoscută pentru organizarea agrară din jurul râului Barada și interacțiunile culturale strânse cu civilizațiile siriene și elenistice.
• Abul-Faradj — Numele arab al lui Bar Hebraeus (Ghiyath al-Din Abu al-Faraj ibn al-Ibri), ilustru savant, medic, filosof și teolog creștin iacobit din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre ultimii mari polimați ai Orientului creștin. Operând într-un context marcat de invaziile mongole, el a redactat cronici universale monumentale și tratate teologice esențiale în limbile siriacă și arabă, conservând o cantitate imensă de cunoștințe din antichitatea clasică și știința islamică într-o perioadă de profundă criză culturală.
• Abydos — Unul dintre cele mai vechi și importante orașe din Egiptul antic, situat în amonte de Teba, faimos ca principal centru religios dedicat cultului lui Osiris. Situl arheologic adăpostește necropole regale timpurii, monumente funerare de o valoare inestimabilă, complexul subteran Osireion și celebrul templu cenotaf al faraonului Seti I, pe pereții căruia se află 'Lista Regilor', o cronologie esențială a dinastiilor egiptene. (Notă: Termenul desemnează, de asemenea, o colonie grecească antică situată pe malul asiatic al strâmtorii Dardanele).
• akadiană — Limba akadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• akkadiană — Formă ortografică cu dublare a consoanei 'k' pentru substantivul și adjectivul 'akadiană'; limba akkadiană sau forma de feminin singular a adjectivului 'akkadian'; cea mai veche limbă semitică atestată documentar, vorbită în antichitate în Mesopotamia (pe teritoriul Irakului de astăzi) și utilizată timp de secole ca limbă diplomatică și culturală internațională în întregul Orient Apropiat. Din punct de vedere structural, aceasta folosea un sistem complex de scriere cuneiformă împrumutat și adaptat de la civilizația sumeriană, evoluând ulterior în două dialecte majore distincte și extrem de influente: babiloniana și asiriana.
• Alep — Denumirea în limba română a orașului sirian Aleppo, unul dintre cele mai vechi orașe din lume locuite permanent, situat strategic în nord-vestul Siriei. Istoric, a fost un centru comercial major la intersecția Drumului Mătăsii, renumit pentru cetatea sa antică monumentală (sit aflat în patrimoniul mondial UNESCO), piețele sale tradiționale (suq) și producția faimosului săpun de Alep pe bază de ulei de măsline și dafin.
• analgezie — Absență totală, pierdere completă sau diminuare patologică ori terapeutică a sensibilității la durere, fără pierderea cunoștinței sau a celorlalte modalități senzoriale (cum ar fi sensibilitatea tactilă sau termică). În sens clinic structural, poate surveni ca un simptom în afecțiuni neurologice severe (precum siringomielia sau leziuni ale căilor spinotalamice) sau poate fi indusă deliberat prin administrarea de analgezice, tehnici de anestezie locală sau proceduri de neurostimulare pentru confortul pacientului.
• androcefal — Care are cap de bărbat sau formă umană masculină la nivelul extremității cefalice; termen utilizat pentru a descrie creaturi mitologice sau reprezentări artistice hibride (cum sunt sfinxul egiptean, taurii înaripați asirieni sau monedele celtice antice) care îmbină structural un corp de animal cu un cap uman masculin.
• Antiliban — Lanț muntos situat în Orientul Apropiat, orientat de la nord-est spre sud-vest, care se întinde de-a lungul graniței dintre Liban și Siria; structural, se dezvoltă paralel cu masivul muntos Liban, fiind separat de acesta prin valea fertilă Bekaa. Cel mai înalt vârf al acestui sistem muntos este Muntele Hermon, o regiune de importanță strategică și hidrografică majoră pentru întreaga zonă.
• antitero — Denumire prescurtată, utilizată frecvent în limbajul curent, jurnalistic și militar, pentru acțiunile, trupele sau dispozitivele destinate combaterii directe a terorismului. Se referă în mod specific la unitățile speciale de intervenție rapidă, echipamentele tactice sau operațiunile de asalt menite să neutralizeze teroriștii în situații de criză cu ostatici ori atacuri armate iminente.
• Anubis — Zeu major din panteonul Egiptului Antic, ghid al sufletelor în lumea de dincolo (psihopomp), protector al mormintelor și patron al îmbălsămării; reprezentat iconografic ca un bărbat cu cap de șacal negru sau ca un șacal în mărime naturală, acesta deținea rolul crucial de a cântări inima morților în cadrul judecății lui Osiris.
• Aram — O regiune istorică străveche situată în Orientul Apropiat, acoperind cea mai mare parte a Siriei contemporane, a Libanului și a unor zone din Irak și Turcia, reprezentând pământul natal al arameilor. În textele biblice și documentele asiriene, termenul desemnează o confederație fluctuantă de regate independente (cum ar fi Aram-Damasc) care au jucat un rol geopolitic și lingvistic major în antichitate prin răspândirea limbii arameice ca lingua franca a regiunii.
• aramei — Un grup antic de triburi semitice nomade și sedentare din nord-vestul Orientului Apropiat, care au populat regiunea Aram începând cu sfârșitul epocii bronzului. Aceștia au înființat o rețea extinsă de regate și orașe-state independente în Siria și Mesopotamia medievală timpurie, jucând un rol crucial în istorie prin răspândirea limbii lor (arameica) ca instrument universal de comunicare diplomatică și comercială.
• Asiria — Vechi stat și imperiu din Orientul Apropiat, situat în regiunea de nord a Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), de-a lungul cursului superior al fluviului Tigru. Numit după capitala sa originară, orașul Assur, acest stat s-a dezvoltat structural ca o mare putere militară și economică a antichității, atingând apogeul expansiunii sale sub dinastia Sargonizilor, când controla un teritoriu vast ce cuprindea Mesopotamia, Levantul și părți din Egipt, fiind recunoscut istoric pentru palatele monumentale din Ninive, bibliotecile de tăblițe cuneiforme și arta basoreliefurilor.
• asirian — Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Asirii sau un descendent modern al acesteia; membru al unui grup etnic creștin semitic originar din Mesopotamia. Ca adjectiv structural, termenul descrie limba (dialect al akkadienii vechi sau neo-aramaica modernă), cultura, arta, religia, scrierea cuneiformă sau vestitul imperiu mesopotamian.
• asiriană — 1. Care aparține Asiriei antice sau populației acesteia, privitor la acest imperiu mesopotamian; adjectiv ce descrie o realitate structurală, culturală ori arheologică din acea zonă. 2. Limba asiriană, dialect semitic estic al limbii akkadiene, vorbit în antichitate și consemnat de precizie prin scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut. Acest element istoric reprezintă o componentă fundamentală în studiul orientalisiticii și al civilizațiilor din Orientul Apropiat.
• asiriancă — Femeie care făcea parte din populația Asiriei antice sau care aparține comunității etnice asiriene moderne (grup etnic creștin vorbitor de limbă neo-aramaică originar din Orientul Apropiat). Acest substantiv structural individualizează prezența feminină în cadrul acestei culturi, fiind utilizat în textele istorice, antropologice sau literare pentru a descrie identitatea și portul delicat al asirienilor.
• asirioloagă — Femeie specialistă în asiriologie; specialistă de sex feminin care se ocupă structural cu studiul istoriei, limbii, scrierii cuneiforme, arheologiei și culturii fostului Imperiu Asirian și ale celorlalte civilizații mesopotamiene antice înrudite (precum Babilonul și Sumerul). Activitatea ei implică adesea descifrarea tăblițelor de lut și restaurarea vestigiilor din Orientul Apropiat.
• asiriolog — Membru al comunității științifice specializat în asiriologie; persoană sau cercetător de sex masculin care studiază limba, cultura, istoria și vestigiile arheologice ale Asiei Anterioare antice, în special ale Asiriei și Babiloniei. Principalul său instrument de lucru structural este traducerea și interpretarea textelor stocate în cuneiforme.