#stana

• acăuă — Formă regională sau variantă feminină a substantivului 'acău', desemnând o cană mare din lemn ori o doniță cu toartă folosită la stână pentru mulsul oilor sau pentru măsurarea porțiilor de zer și lapte; doniță. În graiurile de tip arhaic din zonele izolate, termenul subliniază un instrument utilitar cioplit manual dintr-o singură bucată de lemn de brad sau fag.
• Akmolinsk — Denumire istorică oficială utilizată în trecut pentru actuala capitală a Kazahstanului, orașul Astana; fondat inițial în anul o mie opt sute treizeci ca o fortăreață militară rusească avanpost în stepa kazahă, a deținut acest nume structural de-a lungul perioadei țariste și timpurii sovietice până în o mie nouă sute șaizeci și unu. Acest nod feroviar și administrativ crucial a fost redenumit ulterior Țelinograd în timpul Campaniei Pământurilor Țeline, apoi Akmola, Nur-Sultan și din nou Astana, reflectând prin aceste mutații toponimice evoluțiile politice și dinamica identitară a spațiului eurasiatic.
• alomaș — Termen arhaic sau regional întâlnit în anumite graiuri locale pentru a descrie un tip de păstor, ajutor de baci sau lucrător la stână însărcinat cu paza și îngrijirea unui grup specific de animale; de asemenea, poate reprezenta o variantă coruptă sau derivată popular din termeni pastorali vechi. În contextul etnografic structural, cuvântul reflectă organizarea internă tradițională a muncii în comunitățile montane izolate.
• arbuzărie — Variantă fonetică veche sau regională (specifică graiurilor estice și nord-estice din Moldova și Basarabia) pentru cuvântul 'harbuzărie'; teren agricol, parcelă nuanțată sau câmp special amenajat pe soluri ușoare, nisipoase, destinat exclusiv cultivării pe scară largă a pepenilor verzi (arbuzi/harbuzi). De asemenea, termenul putea desemna și locul de desfacere sau mormanul de pepeni strânși în piață.
• asâmbri — A tocmi, a angaja sau a lua în serviciu un păstor, un argat ori un zilier pentru o perioadă determinată de timp (de regulă pentru un sezon de păstorit), în schimbul unei plăți stabilite în bani, produse agricole sau animale. Acest obicei pastoral vechi presupunea stabilirea unei înțelegeri clare între proprietarul turmei și cel angajat, fiind un pilon structural al organizării economiei rurale tradiționale.
• astrunca — Termen regional specific mediului pastoral și oieritului tradițional, însemnând a mâna, a strânge sau a îndrepta oile într-un spațiu îngust, delimitat (strungă) în scopul efectuării mulsului, al tunderii ori al numărării acestora. În sens extins, poate descrie și acțiunea generală de a înghesui, a aduna laolaltă sau a constrânge mișcarea turmei într-un perimetru protejat.
• Baba-Dochia — Figură centrală a mitologiei românești, personificând simbolic anul vechi care moare, iarna aspră și renașterea primăverii. Legenda o înfățișează ca o mamă vitregă autoritară care își supune nora la munci imposibile (cum ar fi spălarea lânii negre până devine albă); păcălită de apariția timpurie a căldurii, ea pleacă pe munte cu oile, lepădându-și succesiv cele 9 sau 12 cojoace, sfârșind prin a muri înghețată și transformată în stană de piatră alături de turma sa, dând naștere mitului Babelor din primele zile ale lunii martie.
• băchișoară — Formă diminutivală, extrem de rară și localizată regional, folosită pentru a desemna o baciță tânără sau o femeie care ajută la treburile mărunte ale unei stâne (cum ar fi spălatul vaselor pentru lapte). În anumite graiuri carpatice, termenul poate descrie, de asemenea, o fetiță de cioban sau o simfonie pastorală simplă interpretată la fluier.
• baci — Păstor principal sau bunic de stână care conduce întreaga activitate de exploatare a oilor, având responsabilitatea directă de a supraveghea ceilalți ciobani, de a măsura cantitatea de lapte obținută și de a prepara produse lactate tradiționale precum cașul, urda sau brânza. În context cultural românesc, termenul poartă o încărcătură simbolică profundă, fiind asociat cu înțelepciunea tradițională, autoritatea pastorală și balada populară 'Miorița'.
• băcică — Variantă regională rară pentru termenul 'baciță', desemnând femeia care se ocupă cu prepararea brânzeturilor la stână sau soția baciului. În anumite subgraiuri din Carpații Meridionali, termenul este folosit și ca apelativ diminutival sau de respect adresat unei femei în vârstă dintr-o comunitate pastorală.
• bacie — Ocupația, demnitatea sau funcția de baci în cadrul unei stâne; prin extensie locală, termenul desemnează locuința baciului, încăperea special amenajată unde se prepară, se fierbe și se depozitează brânzeturile sau totalitatea instrumentelor destinate prelucrării laptelui. În unele regiuni, termenul desemnează și rația de produse lactate care li se cuvine proprietarilor de oi în funcție de laptele măsurat.
• băcioanie — Formă augmentativă sau regional-peiorativă derivată de la substantivul baciță, folosită în unele graiuri carpatice pentru a desemna o baciță voinică, solidă sau o femeie autoritară care conduce cu mână de fier treburile unei stâne. În sens larg, termenul poate descrie și o nevastă de oier cu o fire aspră, impunătoare sau vocală în comunitate.
• băcioniu — Variantă regională sau derivat hipocoristic foarte rar folosit în comunitățile pastorale carpatice pentru a desemna un baci tânăr, un ajutor de baci la stână sau fiul baciului cel mare. În unele micrograiuri locale, termenul are și valoare de poreclă sau nume de familie atribuit descendenților oierilor de seamă.
• băcire — Acțiunea de a băci și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.
• băcit — Acțiunea de a băci sau rezultatul ei, reprezentând conducerea tehnică și organizatorică a unei stâne, cu accent pe procesarea laptelui și fabricarea lactatelor. Ca adjectiv sau participiu, termenul descrie un produs textil sau alimentar care a fost supravegheat, prelucrat ori pregătit conform standardelor și rânduielilor specifice unui baci iscusit.
• baciță — Femeie care conduce sau administrează treburile casnice și economice la o stână, fiind de obicei soția baciului; femeie specialistă în prepararea produselor lactate tradiționale (brânză, caș, urdă). În structura vieții pastorale carpatice, ea deține un rol administrativ esențial în gestionarea resurselor alimentare și organizarea muncii feminine la stână în timpul sezonului de pășunat.
• băciucă — Formă diminutivală afectuoasă sau regională folosită în graiurile pastorale pentru a desemna o baciță tânără ori fetița unui baci care învață rânduielile stânei. În unele subgraiuri carpatice, termenul poate face referire și la o unealtă de lemn de dimensiuni mici folosită la mărunțirea cheagului sau la amestecarea laptelui în cazan.
• băciui — A îndeplini meseria sau atribuțiile administrative și tehnice de baci la o stână; a organiza păstoritul, a ține socoteala laptelui și a coordona prepararea brânzeturilor. În sens extins regional, verbul înseamnă și a conduce un colectiv cu autoritate absolută sau a supraveghea îndeaproape o activitate gospodărească importantă.
• băciuire — Acțiunea de a băciui și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.
• băciuit — Acțiunea de a băciui sau rezultatul ei, reprezentând conducerea tehnică și organizatorică a unei stâne, cu accent pe procesarea laptelui și fabricarea lactatelor. Ca adjectiv sau participiu, termenul descrie un produs textil sau alimentar care a fost supravegheat, prelucrat ori pregătit conform standardelor și rânduielilor specifice unui baci iscusit.