#substantiv masculin

• avalim — Termen arhaic sau regional utilizat în trecut în spațiul balcanic și în unele comunități rurale din sudul țării pentru a desemna un bir, o dare, o taxă comunală locală sau o formă de obligație materială impusă locuitorilor pentru întreținerea drumurilor publice sau a sistemelor de scurgere a apelor.
• avalist — Persoană fizică sau juridică care garantează prin semnătură (aval), pe o cambie sau pe un bilet la ordin, plata acestui titlu de credit la scadență, obligându-se solidar și necondiționat alături de persoana garantată.
• avar — Persoană care este stăpânită de o dorință nestăvilită, egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar; zgârcit, calic. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o atitudine marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
• avaș — Regionalism arhaic utilizat în anumite zone din nord-vestul României pentru a descrie un teren păduros, o poiană adâncă, o vale strâmtă sau un loc retras și umbros; de asemenea, termenul are o puternică valoare toponimică, fiind strâns legat de Țara Oașului (denumirea istorică provine dintr-o rădăcină etimologică similară). Ca adjectiv, în vechi graiuri locale, putea exprima ideea de loc ascuns, ferit sau sălbatic.
• avat — Pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor (Aspius aspius), cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți argintii, și gura largă, lipsită de dinți pe fălci, dar prevăzută cu o proeminență caracteristică pe maxilarul inferior. Trăiește în apele curgătoare mari, fiind extrem de agil și recunoscut pentru atacurile sale violente la suprafața apei asupra peștilor de talie mică.
• avdar — Regionalism arhaic sau element lexical străvechi întâlnit în anumite dialecte periferice, folosit uneori ca variantă fonetică sau semantică pentru baci, păstor ori persoană care supraveghează vitele într-o așezare; de asemenea, în unele comunități istorice, termenul făcea referire la un loc de adăpostire sau un ocol pentru animale pe timp de iarnă. Semantica sa este strâns legată de viața pastorală arhaică și de organizarea gospodăriilor din zonele montane ori subcarpatice.
• avellanarius — Termen latin utilizat în taxonomia biologică modernă ca epitet specific în denumirea științifică a pârșului de alun (Muscardinus avellanarius), un mamifer rozător de talie mică din familia gliridelor; cuvântul provine etimologic din substantivul latin 'avellana' (alună), făcând referire directă la habitatul preferat al acestui animal și la hrana sa principală, constând în alune și fructe de pădure. Este utilizat exclusiv în literatura academică, ihtiologie, ecologie și ghidurile de specialitate pentru identificarea riguroasă a speciei.
• avelocago — Termen tehnic rar sau neologism utilizat în anumite ramuri experimentale ale hidrodinamicii sau ingineriei materialelor pentru a descrie un dispozitiv ori un sistem capabil să controleze și să redirecționeze viteza de evacuare a unui fluid sau a unui compus chimic; structural, cuvântul pare să fie un termen hibrid format din elemente care sugerează accelerația sau controlul fluxului. Este limitat strict la medii profesionale restrânse și manuale de laborator nestandardizate.
• avempace — Formă de scriere cu literă mică utilizată în texte filozofice sau istorice pentru a face referire la curentul de gândire, comentariile și teoriile științifice dezvoltate de filozoful andaluz Avempace; reprezintă adaptarea numelui său ca substantiv comun epistemic pentru a desemna un tip de raționalism mistic sau modelul fizic de mișcare care a anticipat conceptul modern de inerție. Înțelesul său pendulează între identitatea proprie a autorului și moștenirea sa conceptuală în filozofia medievală islamică și europeană.
• aventurar — Arhaism livresc sau variantă nominală rară folosită în trecut pentru a desemna un căutător de aventuri, un explorator riscant sau o persoană care se implica în acțiuni hazardate; de asemenea, în unele documente vechi comerciale, termenul făcea referire la un contract de transport maritim de mare risc. Înțelesul său s-a pierdut treptat, fiind înlocuit complet în limba modernă de substantivul aventurier.
• aventurier — Persoană care caută cu încăpățânare peripeții, riscuri și situații neprevăzute, trăind adesea o viață instabilă sau călătorind prin locuri necunoscute; în sens peiorativ, descrie un individ fără scrupule, un impostor sau un speculant care profită de împrejurări nesigure ori de buna-credință a altora pentru a obține avantaje materiale sau poziții sociale nemeritate. Ca adjectiv, califică un spirit, un comportament sau o acțiune marcată de gustul riscului și al hazardului.
• avestic — Care aparține sau se referă la Avesta, colecția de texte sacre ale zoroastrismului din Persia antică, ori populației care le-a creat; ca substantiv masculin, desemnează limba avestică, o limbă iraniană veche extrem de importantă din familia indo-europeană, strâns înrudită cu sanscrita vedică și utilizată exclusiv în scopuri liturgice și religioase. Acest idiom reprezintă o sursă fundamentală pentru studiul comparativ al limbilor și mitologiilor orientale.
• avgar — Arhaism numismatic rar sau denumire istorică populară folosită în trecut în Țările Române pentru o monedă veche din argint sau aur bată în Imperiul Otoman sau în regiunile balcanice, ori termen derivat din numele propriu istoric Abgar (purtat de regi antici din Edessa); înțelesul său structural s-a păstrat sporadic în documente de secol XVIII pentru a indica o unitate de calcul monetar feudală sau o taxă administrativă minoră.
• avgiu — Arhaism de origine turcă folosit în trecut în Țările Române pentru a desemna un vânător, în special un vânător domnesc sau o persoană însărcinată cu organizarea partidelor de vânătoare pentru curtea boierească. Înțelesul său structural este strâns legat de sistemul de ocupații feudale și de terminologia administrativă din perioada influenței otomane în Principate, fiind înlocuit treptat în limba modernă de termenul vânător.
• avgust — Formă regională, arhaică sau chirilică veche folosită în graiurile românești pentru denumirea lunii august, a opta lună a anului în calendarul gregorian; provine etimologic din numele împăratului roman Caesar Augustus. Pe teren românesc, varianta a circulat masiv în textele religioase și cronicile medievale scrise în limba slavonă sau cu alfabet chirilic, fiind păstrată astăzi sporadic în graiul bătrânilor din anumite zone rurale.
• aviator — Persoană brevetată care pilotează o aeronavă sau care face parte din echipajul de conducere al acesteia; pilot, aeronaut sau navigator aerian. Ca adjectiv, se referă la un element, un comportament, un stil sau o piesă de echipament (cum ar fi faimoșii ochelari de aviator) specifică profesioniștilor din domeniul aeronautic.
• avicultor — Persoană specializată în avicultură, care se ocupă cu creșterea, îngrijirea, selecția și ameliorarea păsărilor domestice în ferme speciale sau exploatații agricole; specialist în producția avicolă industrială ori tradițională. Ca adjectiv, descrie un element, un comportament, o metodă sau un complex tehnic și economic dedicat sectorului de creștere a păsărilor.
• avistrițoi — Formă masculină augmentativă sau specifică de gen utilizată în anumite graiuri populare românești pentru a desemna masculul păsării numite avistrița. Acest termen regional descrie de regulă un exemplar cu un penaj mai pronunțat sau de dimensiuni ușor mai mari decât ale femelei, fiind păstrat exclusiv în vocabularul pasiv al comunităților rurale și în straturile dialectale vechi.
• avizor — Termen arhaic sau livresc utilizat extrem de rar pentru a desemna o persoană care emite un aviz, un avertisment, o notificare sau o înștiințare oficială; funcționar sau expert însărcinat în trecut cu monitorizarea, controlul și raportarea conformității unor proceduri administrative sau juridice.
• avocățel — Diminutiv al substantivului 'avocat', utilizat în limbajul familiar, adesea cu o nuanță ușor ironică, binevoitoare sau peiorativă, pentru a desemna un avocat tânăr, aflat la începutul carierei, ori o persoană (mai ales un copil sau un novice) care încearcă să aducă justificări insistente, replici logice sau să ia apărarea cuiva în mod naiv ori guraliv.