#tratament

• arsenoterapie — Metodă terapeutică arhaică sau istorică ce constă în utilizarea medicală controlată a arsenicului și a compușilor săi organici ori anorganici pentru tratarea anumitor afecțiuni grave; a fost utilizată pe scară largă la începutul secolului al XX-lea, în special în combaterea sifilisului (prin intermediul Salvarsanului inventat de Paul Ehrlich), a malariei și a unor boli parazitare tropicale, înainte de descoperirea și introducerea pe scară largă a antibioticelor moderne.
• arsfenamină — Compus chimic organoarsenical sintetic, cunoscut istoric sub denumirea comercială de Salvarsan sau 'compusul 606', descoperit de Paul Ehrlich în 1909. A reprezentat primul tratament chimioterapic eficient din istoria medicinei moderne utilizat specific pentru distrugerea spirochetei Treponema pallidum, agentul patogen al sifilisului, deschizând calea cercetării antimicrobiene de sinteză.
• arterioterapie — Abordare terapeutică specializată ce constă în administrarea directă a medicamentelor (vasodilatatoare, trombolitice sau agenți chimioterapici) pe cale intra-arterială sau tratarea structurală a afecțiunilor localizate în sistemul arterial. Această metodă clinică asigură o concentrație maximă a substanței active direct în organul sau țesutul țintă, reducând în același timp efectele secundare sistemice.
• arterită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică a pereților arterelor, determinată structural de procese autoimune, infecții sau factori toxici, manifestată clinic prin îngustarea lumenului vascular și reducerea aportului de sânge către organe. Cele mai cunoscute forme includ arterita cu celule gigante (arterita temporală) și arterita Takayasu, ambele necesitând un diagnostic prompt pentru a preveni complicațiile ischemice severe cum ar fi orbirea sau accidentele vasculare.
• ascaridioză — O boală parazitară infecțioasă, răspândită la om și la animale, provocată de infestarea cu viermi cilindrici din genul Ascaridia sau Ascaris. Această afecțiune parazitară se dezvoltă cu precădere la nivelul intestinului subțire, unde prezența paraziților determină tulburări digestive severe, dureri abdominale acute, stări de subnutriție și reacții alergice din cauza toxinelor eliberate.
• auroterapie — Metodă terapeutică constând în administrarea de compuși organici sau săruri solubile pe bază de aur (crizoterapie) în tratamentul unor afecțiuni cronice grave, cum ar fi poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sau alte boli autoimune. Substanțele utilizate acționează prin inhibarea enzimelor lizozomale și reducerea răspunsului inflamator sever de la nivelul țesuturilor conjunctive și al articulațiilor.
• austenitizare — Operație tehnologică de încălzire a unui oțel sau a unei fontă până la o temperatură superioară punctului critic de transformare phase, urmată de menținerea la această temperatură pentru o perioadă de timp, cu scopul de a transforma complet sau parțial structura inițială într-o soluție solidă omogenă de austenită. Este etapa preliminară obligatorie în procesele de călire, recoacere sau normalizare ale aliajelor feroase.
• autoadministra — A-și administra singur un medicament, o substanță sau un tratament medical, fără intervenția sau supravegherea directă a unui cadru medical; de asemenea, a se conduce, a se gospodări sau a se guverna singur, prin forțe proprii și resurse interne, de către o colectivitate, o instituție sau o entitate teritorială independentă.
• autocheratoplastie — Intervenție chirurgicală oftalmologică de transplant de cornee (cheratoplastie) în care grefonul de țesut utilizat provine de la același pacient, de regulă prin prelevarea unei porțiuni sănătoase de la ochiul contralateral adesea nevăzător sau prin rotirea unei secțiuni corneene proprii pentru a elibera axul vizual afectat de o opacitate centrală. Procedura prezintă un avantaj clinic major prin eliminarea completă a riscului de respingere imunologică a grefei biologice.
• autoinjector — Dispozitiv medical preumplut, echipat cu un mecanism automat cu arc, conceput pentru a permite pacienților sau personalului neinstruit să își administreze rapid o doză precisă și precalculată de medicament prin injectare intramusculară sau subcutanată. Este utilizat în special în situații de urgență critică, cum ar fi administrarea de adrenalină (epinefrină) în șocul anafilactic sau de antidoturi în cazul expunerii la agenți neurotoxici.
• automedicație — Practică medicală ce constă în inițierea și administrarea de medicamente, suplimente sau remedii de către un individ din proprie inițiativă, pentru tratarea unor simptome auto-diagnosticate, fără a consulta un medic și fără prescripție autorizată. Deși utilă în gestionarea unor afecțiuni minore prin produse OTC, automedicația necontrolată reprezintă o problemă majoră de sănătate publică din cauza riscurilor severe de diagnosticare greșită, reacții adverse adverse, interacțiuni medicamentoase periculoase și dezvoltarea rezistenței la antibiotice.
• autoseroterapie — Metodă terapeutică medicală care constă în injectarea unui pacient cu propriul său ser sangvin, obținut în prealabil prin centrifugarea sângelui recoltat tot de la acesta. Acest procedeu biologic este utilizat uneori în dermatologie sau alergologie ca tratament adjuvant nespecific, având scopul de a stimula reactivitatea naturală a sistemului imunitar și de a desensibiliza organismul în cazul unor afecțiuni cronice precum urticaria sau dermatozele rebele.
• autotratament — Formă de tratament sau îngrijire medicală pe care un individ și-o administrează singur acasă (prin utilizarea de medicamente eliberate fără rețetă, remedii naturiste, proceduri igienico-sanitare sau exerciții fizice), fără supravegherea directă ori prescripția unui medic calificat. În sfera psihică, desemnează utilizarea tehnicilor de auto-ajutorare pentru corectarea dispozițiilor emoționale negative ușoare.
• autouroterapie — Metodă controversată de tratament din cadrul medicinei neconvenționale, constând în utilizarea terapeutică sau cosmetică a propriei urine prin ingestie, injectare, masaj cutanat ori spălături locale; practică bazată pe credința empirică neconfirmată științific că urina conține anticorpi, hormoni și nutrienți capabili să stimuleze imunitatea sau vindecarea unor afecțiuni interne.
• autovaccinare — Acțiunea de a se autovaccina și rezultatul ei; metodă terapeutică bazată pe utilizarea autovaccinurilor, constând în inocularea periodică și controlată a unei suspensii microbiene recoltate și preparate direct din focarul infecțios al aceluiași bolnav, cu scopul de a stimula producția de anticorpi specifici și de a eradica o patologie cronică persistentă.
• aviochimic — Care se referă la aplicarea sau împrăștierea unor substanțe chimice (îngrășăminte, pesticide, amendamente de sol sau substanțe stingătoare) cu ajutorul aeronavelor utilitare (avioane sau elicoptere); privitor la tratamentele agrochimice aeriene. De asemenea, definește echipamentele speciale montate pe avioane pentru pulverizarea fină a soluțiilor de protecție a plantelor peste culturi întinse.
• aviva — Acțiunea de a reda strălucirea, intensitatea sau claritatea unui material, a unui sistem optic ori a unei culori prin tratamente chimice, fizice sau finisaje mecanice. În prelucrarea lentilelor sau a metalelor, reprezintă faza de lustruire finală realizată pentru obținerea unei suprafețe perfect plane și lucioase, capabilă să reflecte sau să transmită lumina fără distorsiuni structurale.
• avivare — Acțiunea de a aviva și rezultatul ei; proces tehnologic prin care se intensifică strălucirea unei suprafețe, claritatea unui mediu transparent sau vivacitatea unei culori. În metalurgie și industria sticlei de precizie, avivarea reprezintă operația finală de finisare microscopică ce elimină micro-rugozitățile reziduale, asigurând o performanță reflectorizantă optimă conform standardelor de calitate.