#tratament

• abai — Termen regional rar utilizat în anumite zone din vestul României pentru a desemna o bucată mare de țesătură de lână groasă sau o pătură de pănură grosieră. În practicile empirice de sănătate rurală, acest material (abaiul) era încălzit la sobă și aplicat pe toracele pacienților cu afecțiuni respiratorii sau pe articulațiile dureroase pentru efectul său analgezic și sudorific.
• abandona — A părăsi pe cineva în mod voit, rupând legăturile de îngrijire sau afecțiune; a renunța la o activitate, la o terapie sau la un obiectiv. În medicina comportamentală, se folosește frecvent pentru a descrie situația în care un pacient întrerupe prematur un tratament medical esențial sau un program de reabilitare.
• abocluzie — Anomalie dento-maxilară caracterizată prin absența contactului normal dintre dinții arcadei superioare și cei ai arcadei inferioare în poziție de ocluzie centrată. Această tulburare de aliniere (cunoscută și sub numele de ocluzie deschisă) afectează funcția masticatorie, fonația și estetica facială a pacientului.
• abortiv — Substanță, medicament sau factor biologic care are proprietatea de a provoca întreruperea prematură a sarcinii (avort); (în sens medical extins) care oprește evoluția unei boli sau a unui proces patologic în faza sa inițială, împiedicând manifestarea clinică completă; (în botanică) organ rudimentar sau parțial dezvoltat care s-a oprit din creștere și nu își mai poate îndeplini funcția fiziologică.
• aburare — Acțiunea de a abura și rezultatul ei; procesul fizic sau tehnologic de tratare, umezire ori încălzire a unui corp sau a unei țesături prin intermediul vaporilor. În sens meteorologic sau domestic, reprezintă acumularea treptată de condens pe suprafețele reci, ducând la scăderea vizibilității sau la modificarea umidității ambientale dintr-un spațiu închis.
• actinoterapie — Metodă terapeutică și ramură a radiologiei medicale care utilizează în scopuri curative proprietățile fizico-chimice ale radiațiilor luminoase, ultraviolete, infraroșii sau ale razelor X și gamma emise de corpuri radioactive. Această procedură clinică structurală este aplicată dermatologiei, oncologiei și recuperării medicale pentru distrugerea țesuturilor patologice sau stimularea regenerării celulare.
• adicție — Stare patologică sau dependență structurală, fizică și psihologică, manifestată prin nevoia compulsivă și greu de controlat de a consuma o anumită substanță (droguri, alcool, nicotină) ori de a efectua în mod repetat o activitate (jocuri de noroc, utilizarea tehnologiei), în ciuda consecințelor negative evidente asupra sănătății și vieții sociale.
• adjuvant — Substanță sau element care se adaugă unui produs principal (medicament, vaccin, pesticid) pentru a-i spori, prelungi ori direcționa eficacitatea terapeutică sau tehnică; de asemenea, în teoria literară, personaj care ajută protagonistul să își atingă scopul. Ca adjectiv, descrie orice factor care susține ori amplifică o acțiune de bază.
• adjuvanță — Proprietatea, calitatea sau modalitatea de acțiune a unui factor terapeutic ori a unei substanțe de a ajuta, susține sau intensifica efectul unui tratament principal. În oncologia clinică, termenul descrie strategia administrării de terapii sistemice secundare (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie) după eliminarea chirurgicală completă a tumorii primare.
• administra — A conduce, a gospodări sau a organiza bunurile, afacerile ori activitatea unei instituții, societăți comerciale sau persoane private; de asemenea, în context medical, a da, a aplica ori a introduce un medicament sau un tratament în organismul unui pacient; în sens juridic sau penal, a aplica o pedeapsă sau a furniza o probă.
• administrare — Acțiunea de a administra și rezultatul ei; gestionarea, conducerea, organizarea și supravegherea activităților unei entități juridice ori a unor bunuri. În medicină, reprezintă actul introducerii unei substanțe medicamentoase în organism, iar în informatică, ansamblul de operațiuni de mentenanță și configurare a unui sistem.
• aelurofobie — Frică morbidă, irațională, persistentă și nejustificată de pisici. Această tulburare de anxietate specifică determină reacții vegetative severe (transpirații, tahicardie, atacuri de panică) la contactul real sau imaginar cu felinele, forțând individul afectat să evite sistematic locurile în care s-ar putea afla aceste animale.
• afaziologă — Forma feminină pentru termenul afaziolog; femeie medic, clinician sau cercetător specializată în afaziologie, a cărei activitate principală este diagnosticarea, evaluarea clinică, studierea și reabilitarea pacienților care suferă de pierderi totale sau parțiale ale funcțiilor limbajului din cauza unor leziuni cerebrale organice dobândite. Aceasta elaborează strategii terapeutice personalizate destinate recâștigării autonomiei de comunicare a bolnavilor.
• aflogistic — Care previne, combate sau reduce inflamația; care are proprietăți antiinflamatoare puternice. În terminologia medicală clasică și nelogistică, termenul descrie o substanță, un tratament sau un agent terapeutic capabil să neutralizeze procesele febrile sau congestive din țesuturi, eliminând semnele clinice ale inflamației.
• Aftidor — Denumire comercială proprie a unui produs fitosanitar utilizat pe scară largă în agricultură, formulat ca insecticid sistemic de înaltă eficiență. Substanța sa activă acționează prin contact și ingestie împotriva unui spectru larg de dăunători ce atacă culturile de legume, pomi fructiferi sau cereale, protejând structura celulară a plantelor tratate.
• afuziune — Procedură terapeutică din cadrul balneologiei și medicinei fizice, constând în turnarea sau proiectarea lentă, fără presiune mare, a unui jet continuu de apă (rece, caldă sau alternantă) pe diverse segmente ale corpului uman. Această metodă structurală stimulează circulația sangvină periferică, tonifică sistemul nervos și ameliorează stările febrile sau inflamatorii conform principiilor terapeutice stabilite de Sebastian Kneipp.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• agorafobie — Tulburare de anxietate severă caracterizată prin teama patologică, intensă și persistentă de a se afla în spații deschise, locuri publice aglomerate, piețe, punți sau în situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori jenantă, sau în care ajutorul ar fi greu de obținut în cazul unui atac de panică. Această condiție duce adesea la un comportament de evitare marcat, forțând individul să își restrângă activitățile zilnice sau să refuze părăsirea propriei locuințe fără un însoțitor de încredere.
• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• alămi — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru verbul a lămi (sau a lămâi în metalurgie); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect din fier, oțel ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă, prin electroliză sau prin imersie în aliaj topit, cu scopul de a-i asigura o protecție eficientă împotriva coroziunii și un aspect estetic strălucitor.