#adanci

• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• acvanautic — Care aparține sau se referă la acvanauți, la activitatea acestora ori la tehnicile de navigare și locuire în habitate submarine; privitor la explorarea științifică autonomă a adâncurilor marine. Acest termen descrie ansamblul de tehnologii structurale, echipamente presurizate și metodologii operaționale utilizate în misiunile de scufundare la mare adâncime.
• adânca — Formă de infinitiv lung sau variantă verbală populară și regională pentru verbul 'a adânci'; acțiunea de a face o groapă, un canal sau o apă mai adâncă prin îndepărtarea straturilor de pământ ori de material. În sens figurat, se folosește în anumite graiuri pentru a exprima extinderea, intensificarea sau analizarea mai profundă a unei probleme, a unei neînțelegeri ori a unui sentiment.
• adâncare — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut în locul termenului standard modern 'adâncire'; acțiunea de a adânci, a excava, a sapa mai adânc ori rezultatul acestui proces structural. Se întâlnește în vechi registre cadastrale, zapise de hotărnicie sau documente tehnice din secolele trecute.
• adâncat — Care a fost făcut adânc sau mai adânc; scobit, excavat ori coborât sub nivelul unei suprafețe de referință. Ca adjectiv, descrie un relief cu văi pronunțate, o trăsătură anatomică retrasă în interior (cum ar fi ochii adâncați în orbite) sau, în sens figurat, un individ cufundat complet în gânduri, meditație, somn ori într-o stare emoțională intensă.
• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adânci — A face ca o groapă, un șanț, o albie sau o cavitate să devină mai adâncă prin excavare sau săpare; a coborî sub nivelul existent. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a pătrunde adânc într-un spațiu (pădure, peșteră) sau, în sens figurat, a se cufunda total în gânduri, studiu, somn, ori a se intensifica (despre crize, neînțelegeri, sentimente).
• adâncime — Dimensiune a unui corp, a unei cavități sau a unui spațiu, măsurată pe verticală de sus în jos, de la o suprafață de referință până la fund; distanță considerabilă de la marginea exterioară spre interiorul unui mediu. În sens figurat, termenul definește intensitatea, profunzimea sau temeinicia unui sentiment, a unei gândiri filosofice sau a unei analize științifice.
• adâncire — Acțiunea de a adânci sau de a se adânci și rezultatul ei; procesul tehnic sau natural prin care o cavitate, o albie ori o groapă devine mai profundă. În plan social, economic sau politic, termenul desemnează agravarea, intensificarea sau amplificarea unei crize, a unei neînțelegeri ori a discrepanțelor structurale dintre elemente.
• adâncit — Care a fost făcut mai adânc, scobit, coborât sub nivelul unei suprafețe de referință sau intensificat. Ca adjectiv, descrie o formă de relief excavată (precum o albie de râu dragată), o trăsătură anatomică retrasă în interior sau, în sens figurat, un fenomen, o criză ori un sentiment care a devenit mult mai sever, profund și accentuat.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• adâncitură — Loc adâncit, cavitate naturală sau artificială formată prin excavare, eroziune, presare ori modelare structurală pe o suprafață plană. În sens structural și contextual, definește o depresiune de relief, o scobitură anatomică într-un țesut osos sau o deformare geometrică controlată realizată într-o piesă industrială pentru a permite asamblarea ori fixarea altor componente.
• adînca — Grafie alternativă (cu 'î' în interiorul cuvântului) pentru verbul a adânci; acțiunea de a face ca ceva să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui canal sau a unei ape. În sens figurat, exprimă procesul de intensificare a unei stări, de cercetare minuțioasă ori studiere profundă a unei probleme, respectiv evoluția spre o fază mai gravă sau mai complexă.
• adînci — Acțiunea de a face să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui șanț sau a unei ape; (figurat) proces intelectual sau analitic prin care o problemă, o idee sau un studiu este cercetat în mod minuțios, trecând dincolo de aspectele superficiale pentru a-i înțelege esența. În grafia tradițională, reprezintă forma de infinitiv sau de indicativ prezent a acțiunii de extindere a dimensiunii verticale sau conceptuale.
• aduncat — Care a fost adâncit, scobit, încovoiat sau lăsat spre interior; variantă fonetică arhaică sau regională pentru participiul standard adâncat. Termenul califica elemente de relief care au suferit un proces natural de eroziune profundă sau descria obiecte meșteșugărești rurale a căror suprafață a fost prelucrată prin dăltuire, formând o cavitate evidentă.
• afund — Ca adverb sau adjectiv, exprimă situarea la o adâncime mare, adâncit, cufundat sau localizat departe de suprafață ori de margine; în sens figurat, descrie o implicare profundă într-o activitate, o stare de gure gânduri sau izolarea în desișul unei păduri. Ca substantiv neutru, desemnează fundul unei ape, o prăpăstie, un abis sau partea cea mai retrasă și neumblată a unui loc.
• afunzime — Formă arhaică, abstractă sau regională pentru noțiunea de adâncime ori profunzime, utilizată izolat în traduceri teologice, cronici medievale sau manuscrise literare timpurii. Termenul exprimă starea sau proprietatea unui mediu, obiect ori concept de a se extinde mult sub suprafață sau dincolo de aspectele imediate, aparente.
• alovă — Forma de feminin pentru alov sau termen popular arhaic utilizat regional pentru a descrie o adâncitură măruntă, o albie uscată sau o mică excavație naturală formată de apele de șiroire pe versanți. În context structural geomorfologic local, cuvântul servea ca indicator toponimic descriptiv pentru formele de relief accidentate.
• alsăui — Termen regional și arhaic întâlnit în anumite graiuri din Transilvania, semnificând acțiunea de a coborî, a așeza într-un loc mai jos sau a adânci (un șanț, o albie sau o groapă); derivat funcțional de la substantivul 'alsău'. În sens extins structural, poate însemna și a canaliza sau a drena apa de pe un teren inundabil prin intermediul unor albii secundare.