#alcooli

• alcoholic — Ca adjectiv: care se referă la alcool, care conține alcool sau este produs de acțiunea alcoolului. Ca substantiv: persoană care suferă de alcoolism, manifestând o dependență fizică și psihică cronică față de consumul de băuturi alcoolice, caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului și episoade severe de sevraj.
• alcoholică — Forma de feminin pentru termenul alcoholic; care conține alcool, se referă la alcool sau este determinat de efectele acestuia. Ca substantiv, desemnează o femeie care suferă de o dependență cronică, fizică și psihologică, față de consumul de băuturi alcoolice, manifestând toleranță crescută și sindrom de sevraj la întreruperea consumului.
• alcoholism — Stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă, perturbări metabolice severe, degradare progresivă a personalității, alterarea funcțiilor cognitive și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos central.
• alcoholiza — A supune un organism sau o substanță acțiunii alcoolului; a introduce alcool într-un preparat chimic sau farmaceutic pentru a-i schimba proprietățile sau a-l conserva. La forma reflexivă, semnifică acțiunea unei persoane de a consuma băuturi alcoolice în mod abuziv până la starea de ebrietate sau de îmbibare toxică a organismului.
• alcoholizare — Acțiunea de a (se) alcoholiza și rezultatul ei; procesul prin care un organism este îmbibat cu alcool sau starea patologică rezultată din consumul masiv de etanol. În sens industrial sau de laborator, reprezintă tratarea sau saturarea unui compus, a unei soluții ori a unui țesut organic cu alcool în vederea conservării sau a reacțiilor chimice.
• alcoholizat — Care a fost supus procesului de alcoholizare; impregnat, saturat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În context clinic sau social, descrie o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, manifestând semne evidente de ebrietate, tulburări de coordonare și alterări ale stării de conștiență.
• alconaută — Forma de feminin pentru termenul alconaut; termen argotic, adesea utilizat într-o notă peiorativă sau autoironică, pentru a desemna o femeie care consumă în mod excesiv și frecvent băuturi alcoolice. Expresia face referire indirectă la stările de alterare a realității psiho-comportamentale comparabile cu o desprindere de realitatea cotidiană, mascând deseori tulburări severe de dinamică socială și dependență.
• alcooli — Clasă extinsă de compuși organici în a căror structură moleculară se regăsesc una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate direct de atomi de carbon hibridizați sp3. Această categorie include o varietate de substanțe cu proprietăți diverse, de la compuși volatili simpli, precum metanolul și etanolul, până la structuri complexe polihydroxilice, utilizați masiv în sinteza chimică, farmacie și industrie.
• alcoolic — Forma grafică standardizat-adaptată în limba română pentru cuvântul alcoholic. Ca adjectiv, descrie un produs care conține etanol sau o manifestare clinică legată de acesta. Ca substantiv, indică o persoană afectată de alcoolism cronic, caracterizată prin dependență compulsivă, distrugere somatică progresivă și alterarea comportamentului social.
• alcoolică — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul alcoolic; care conține alcool, se referă la alcool sau este indus de consumul acestuia. Ca substantiv, desemnează o persoană de sex feminin care suferă de o dependență cronică și compulsivă față de etanol, manifestând toleranță crescută și simptome severe de sevraj la întreruperea consumului.
• alcoolimetrie — Metodă tehnică și ansamblu de operații utilizate pentru determinarea concentrației de alcool etilic dintr-un amestec hidroalcoolic sau dintr-o băutură. Procesul se bazează pe măsurarea densității lichidului cu ajutorul unui alcoolmetru sau prin metode refractometrice și picnometrice de precizie, fiind esențial în controlul calității industriale și în stabilirea taxelor vamale.
• alcoolism — Forma ortografică standard în limba română pentru alcoholism; stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Această afecțiune se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă față de etanol, ducând la alterări metabolice, degradarea progresivă a personalității și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos.
• alcooliza — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholiza; a introduce alcool într-o substanță, într-un preparat farmaceutic sau a supune un organism acțiunii etanolului. La forma reflexivă (a se alcooliza), semnifică acțiunea unei persoane de a consuma băuturi alcoolice în cantități mari până la instalarea stării de ebrietate.
• alcoolizabil — Care poate fi supus procesului de alcoolizare; substanță, compus organic sau amestec lichid care are proprietatea structurală de a primi alcool în compoziția sa ori de a reacționa chimic cu etanolul. În biologie, descrie un țesut sau un eșantion organic capabil de a fi impregnat stabil cu alcool în scopul fixării sau conservării celulare.
• alcoolizare — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholizare; acțiunea de a (se) alcooliza și rezultatul ei. Reprezintă procesul fiziopatologic de impregnare a organismului sau a unui țesut cu alcool, precum și starea toxică consecutivă consumului abuziv de etanol. În tehnică, indică procesul de tratare, conservare sau saturare a unor compuși chimici ori mostre organice cu alcool.
• alcoolizat — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholizat. Care a fost supus procesului de alcoolizare; impregnat, tratat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În sens clinic sau social, se referă la o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, prezentând semne vizibile de ebrietate, pierdere a echilibrului și alterare a capacităților cognitive.
• alcoolizație — Termen medical rar și învechit utilizat pentru a descrie starea sau procesul de impregnare profundă a organismului cu alcool; variantă conceptuală pentru alcoolizare sau alcoolism acut. Desemnează condiția clinică în care țesuturile și fluidele corporale sunt saturate de metaboliții toxici ai etanolului, determinând o prăbușire temporară a homeostaziei generale.
• alcoolizațiune — Variantă arhaică și livrească a substantivului alcoolizare, utilizată în literatura medicală și juridică a secolului al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de impregnare a unui corp cu alcool sau starea de intoxicație profundă provocată de abuzul de băuturi spirtoase. Reprezintă procesul fiziopatologic descris în vechile tratate înainte de standardizarea terminologiei clinice moderne.
• alcoolizm — Formă grafică incorectă sau variantă fonetică regională a substantivului alcoolism (dependența cronică de alcool). Deși nu este acceptat în normele ortografice actuale (DOOM), termenul apare uneori în transcrieri colocviale, uzul său fiind strict restricționat în favoarea formei standardizate medical.
• alcoolmetrie — Formă ortografică secundară sau variantă acceptată pentru alcoolimetrie; știința și tehnica determinării concentrației de alcool din amestecurile hidroalcoolice. Aceasta implică utilizarea instrumentelor metrologice dedicate, precum alcoolmetrele, pentru a evalua procentul volumetric sau gravimetric de etanol din băuturi ori soluții industriale.