#anu

• aba — Țesătură groasă din lână, de obicei albă sau cenușie, bătută la piuă. În etnomedicina și istoria igienei din spațiul balcanic, acest material era utilizat în trecut pentru confecționarea hainelor țărănești rezistente la intemperii, dar și ca izolator termic elementar în tratamente empirice rurale (împachetări uscate pentru combaterea frisoanelor sau a reumatismului).
• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abageresc — Care aparține abagerilor sau abageriei; privitor la abageri sau la meșteșugul fabricării abalei. În studiile de cultură materială și antropologie socială, termenul descrie tehnicile, atelierele și standardele corporative de prelucrare a lânii groase folosite în comunitățile preindustriale pentru realizarea echipamentelor tradiționale de iarnă.
• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• abagiu — Termen istoric regional utilizat ca sinonim pentru abager; persoană care fabrica, croia sau vindea haine din aba. În istoria comunităților balcanice, abagii constituiau o categorie profesională distinctă, adesea organizați în bresle puternice care controlau rutele comerciale locale ale pănurii și interacționau cu sistemele sanitare mănăstirești pentru aprovizionarea cu pături.
• abagiubă — Formă feminină regională și arhaică extrem de rară, derivată din mediul breslelor, desemnând fie soția unui abagiu (meșteșugar de haine din lână groasă), fie o femeie care practica ea însăși prelucrarea domestică a pănurii sau comercializarea secundară a abalei în târgurile rurale.
• abai — Termen regional rar utilizat în anumite zone din vestul României pentru a desemna o bucată mare de țesătură de lână groasă sau o pătură de pănură grosieră. În practicile empirice de sănătate rurală, acest material (abaiul) era încălzit la sobă și aplicat pe toracele pacienților cu afecțiuni respiratorii sau pe articulațiile dureroase pentru efectul său analgezic și sudorific.
• Abanul — Termen arhaic extrem de rar, atestat în vechi scrieri apocrife balcanice sau manuscrise de leacuri, desemnând personificarea simbolică sau demonică a unei afecțiuni febrile acute ori a unui spasm muscular sever. În medicina populară medievală, bolile erau deseori numite cu nume proprii stranii (cum e Abanul) pentru a facilita ritualurile de exorcizare medicală și descântecele destinate alungării durerii.
• abețadar — Variantă regională veche pentru cuvântul 'abecedar' (carte de citire pentru începători, manual elementar), utilizată în Transilvania și Banat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În contextul istoriei medicinei și igienei publice, termenul făcea referire și la broșurile elementare sau ghidurile primare de sănătate distribuită în școlile rurale, care învățau populația alfabetizată regulile de bază ale igienei corpului, prevenirea holerei și vaccinarea anti-variolică.
• abițedar — Variantă arhaică și regională învechită a substantivului „abecedar”. Desemnează manualul elementar utilizat în trecut pentru învățarea scrisului și a cititului. Forma păstrează o pronunție hibridă influențată de pătrunderea timpurie a termenului în graiul popular din diferite regiuni ale țării.
• abjudecare — Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; deposedarea legală a unei persoane de un bun, de un drept patrimonial sau de o calitate oficială, în urma unei hotărâri judecătorești definitive. Reprezintă actul procedural prin care instanța desființează un titlu juridic invocat de una dintre părți, constatând lipsa de temei legal sau existența unei fraude în dobândirea acestuia.
• abjudecat — Care a fost retras, anulat sau retras din posesia cuiva printr-o hotărâre a instanței; (despre bunuri, titluri sau drepturi) retras în mod legal și atribuit, după caz, altei persoane sau returnat domeniului public. Termenul califică statutul juridic al unui obiect sau prerogative după finalizarea unei acțiuni în abjudecare.
• aboli — Acțiunea de a desființa, a anula, a suprima sau a casa o lege, un obicei, o instituție publică ori o stare socială de drept, prin intermediul unui act legislativ oficial sau al unui decret emis de o autoritate statală suverană.
• abolire — Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; desființarea oficială, anularea, suprimarea sau revocarea unei legi, a unui obicei, a unei instituții publice ori a unei stări sociale de drept, prin intermediul unui act de autoritate publică.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.
• abort — Comandă, acțiune sau procedură de urgență utilizată în informatică, programare și tehnologie aerospațială pentru a opri forțat și imediat un proces, o execuție de cod, o aplicație software sau o misiune operațională înainte de finalizarea sa firească; (în medicină, livresc) termen rar preluat din engleză sau latină utilizat ca sinonim pentru avort sau întrerupere prematură a evoluției unui embrion ori a unui proces patologic.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abraziv — Produs, material natural sau artificial (cum ar fi diamantul, corindonul, carborundul ori nisipul) alcătuit din granule dure care, prin frecare, uzură sau percuție, servește la tăierea, șlefuirea, curățarea ori netezirea unor suprafețe metalice, lemnoase ori minerale; (adjectival, în sens propriu) care posedă o structură aspră capabilă să roadă ori să erodeze prin fricțiune; (adjectival, în sens figurat) stil de comunicare, comportament sau caracter individual marcat de duritate, agresivitate, asprime verbală, lipsă de tact și tendință de a genera conflicte ori tensiuni interpersonale.
• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.