#asas

• asas — Termen istoric rar sau variantă lexicală regională derivată din limba turcă (asâs), folosită în trecut în Țările Române pentru a desemna un subaltern al agăi, respectiv un străjer, paznic de noapte sau funcționar însărcinat cu menținerea ordinii publice pe ulițele orașelor. Din punct de vedere structural, rolul acestor asasi era comparabil cu cel al unui corp polițienesc rudimentar din perioada medievală și premodernă.
• asasen — Variantă fonetică secundară sau formă arhaică pentru cuvântul 'asasin', utilizată în trecut în anumite traduceri literare sau texte juridice de secol XIX pentru a desemna un ucigaș cu premeditare sau un rănitor de rea-credință. În limba română modernă, această formă a fost complet înlocuită în uzul oficial și academic de varianta standardizată.
• așași — Forma de plural nearticulat a substantivului masculin așaș sau asas, indicând mai mulți străjeri, paznici urbani sau auxiliari ai autorității judecătorești medievale. Structural, acești oameni formau patrulele de noapte care vegheau la prevenirea incendiilor și a jafurilor în mahalale, acționând direct sub ordinele agăi sau ale vornicului.
• asasin — Persoană care comite o crimă cu premeditare, ucigând un alt om în mod intenționat, perfid sau la comandă contra unei recompense materiale; ucigaș plătit care acționează în secret pentru a suprima o victimă din motive politice, personale sau financiare. În sens istoric, termenul făcea referire la membrii unei secte musulmane medievale fanatice din Orientul Apropiat, cunoscuți pentru atacurile lor surpriză asupra liderilor politici.
• asasina — A ucide o persoană cu premeditare, prin surprindere sau prin perfidie, de cele mai multe ori pentru atingerea unor scopuri politice, financiare ori din răzbunare. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a distruge sau de a degrada în mod violent ori perfid reputația, cariera, opera sau planurile cuiva.
• asasinant — Care asasinează, ucide sau distruge; cu un caracter extrem de periculos, vătămător ori distrugător. În limbajul literar sau poetic vechi, descrie un element, o privire, o pasiune ori o acțiune capabilă să provoace o suferință mortală, o ruină morală totală sau o epuizare fizică extremă.
• asasinare — Acțiunea de a asasina și rezultatul ei; uciderea premeditată, ilegală și violentă a unei persoane, comisă de obicei cu sângere rece și din motive politice, materiale sau de răzbunare. Acest proces structural implică o planificare minuțioasă și este adesea îndreptat împotriva unor figuri publice, lideri de stat sau personalități marcante, având un impact major asupra ordinii sociale și juridice.
• asasinat — Crimă constând în uciderea premeditată a unei persoane, privită ca act consumat; omor de o gravitate deosebită comis adesea prin trădare, ambuscadă sau la comandă. Ca participiu, descrie starea victimei a cărei viață a fost curmată în mod violent și intenționat, fiind utilizat pe scară largă atât în limbajul juridic penal, cât și în cronicile istorice sau jurnalism.
• asasinator — Termen livresc, rar sau învechit utilizat pentru a desemna o persoană care asasinează, un instigator ori un agent distructiv care provoacă suprimarea violentă a cuiva sau a unui sistem; în sens adjectival, calificează o acțiune, un element sau un factor care are capacitatea ori scopul de a ucide sau de a nimici.
• asasini — Forma de plural a substantivului asasin; persoane care comit omoruri cu premeditare sau execută atacuri violente, adesea la comandă ori din motive politice sau financiare. Din punct de vedere istoric, termenul face referire la membrii unei secte secrete șiite militante din Orientul Mijlociu (sec. XI-XIII), renumiți pentru atacurile lor strategice și fanatice împotriva liderilor vremii.
• asasinometru — Un termen neologic, utilizat ocazional în mod metaforic, satiric sau în opere de ficțiune, pop-culture și jocuri de noroc ori de societate, pentru a desemna un instrument fictiv de măsurare a gradului de periculozitate, a tendințelor agresive ori a numărului de eliminări comise de un personaj. Nu face parte din vocabularul tehnic omologat, fiind o construcție lingvistică ludică.
• așeaș — Formă veche sau regională rezultată din fuziunea dintre „așea” (așa) și particula „-și”, având înțelesul de „exact așa”, „chiar așa” sau „la fel”. Era utilizat în textele din limba română veche (cronici, documente de cancelarie) pentru a întări o identitate de mod sau o potrivire perfectă a faptelor descrise.