#bace

• Abrus — (Botanică) Gen de plante agățătoare din familia Fabaceae (Leguminosae), native în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, caracterizate prin frunze penate și păstăi ce conțin semințe sferice adesea intens colorate și extrem de toxice din cauza conținutului de abrină.
• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• Abubacer — Numele latinizat al lui Ibn Tufayl (Abu Bakr Muhammad ibn Abd al-Malik ibn Tufayl al-Qaysi), ilustru filozof, medic, matematician și astronom arab din Andaluzia medievală (Spania islamică). Este faimos la nivel mondial pentru redactarea tratatului filozofic 'Hayy ibn Yaqdhan' (Viu, fiul lui Treaz), considerat primul roman filozofic din istorie, o operă vizionară care explorează empirismul, iluminarea spirituală auto-didactă și evoluția intelectului uman în izolare totală de societate.
• acacia — Un gen vast și fascinant de plante lemnoase (arbori și arbuști) aparținând familiei Fabaceae, originar cu precădere din regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, faimos pentru adaptabilitatea sa extremă în zonele aride, cum sunt savanele africane sau outback-ul australian. Dincolo de valoarea sa ecologică și ornamentală, acacia deține o importanță economică și culturală majoră, fiind sursa prețioasei gume arabice și un simbol mitologic multisecular al nemuririi, rezistenței și renașterii în diverse tradiții ezoterice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• Aechmea miniata — Specie de plantă epifită perenă din familia Bromeliaceae, originară din pădurile tropicale umede ale Braziliei, remarcabilă prin frunzele sale lucioase de un verde-intens, adesea nuanțate cu purpuriu pe dosul limbului foliar. Dezvoltă o inflorescență erectă, paniculată, alcătuită dintr-un ax roșu aprins pe care se dispun bace globuloase roșii de culoarea miniumului (plumbului roșu) și flori mici cu petale albastre sau translucide.
• Ailanthus — Gen de arbori din familia Simaroubaceae, originari din Asia de Est și nordul Australiei, reprezentat în România în special prin specia invazivă Ailanthus altissima, cunoscută popular sub numele de cenușar sau oțetar fals. Acest arbore de talie medie se caracterizează printr-o creștere structurală extrem de rapidă, frunze penate lungi cu miros neplăcut când sunt zdrobite și o rezistență microscopică ridicată la poluarea urbană și solurile sărace, fiind considerat o specie dăunătoare ecosistemelor forestiere native din cauza capacității sale agresive de colonizare.
• Albacete — Oraș major și municipiu din sud-estul Spaniei, reședință a provinciei omonime din cadrul comunității autonome Castilia-La Mancha. Localitatea este un nod feroviar și rutier de bază în regiune, recunoscută istoric pentru producția sa tradițională de cuțite de înaltă calitate și brânzeturi, precum și pentru parcurile sale industriale moderne.
• alună americană — Denumire populară sinonimă cu aluna de pământ (arahidă); fructul plantei erbacee Arachis hypogaea din familia Fabaceae, care se dezvoltă și se coace în sol, format dintr-o păstaie lemnoasă, reticulată, ce conține semințe comestibile, uleioase, consumate de obicei prăjite și sărate sau sub formă de unt.
• alună-americană — Variantă ortografică scrisă cu cratimă pentru denumirea populară a arahidei (Arachis hypogaea); fructul unei plante leguminoase care se dezvoltă subteran, format dintr-o păstaie lemnoasă cu textură reticulată ce adăpostește semințe bogate în grăsimi și proteine.
• alună-de-pământ — Denumire populară compusă cu cratimă pentru arahidă (Arachis hypogaea); plantă anuală leguminoasă ale cărei păstăi se îngroapă singure în sol pentru a se coace, oferind semințe comestibile uleioase cu o valoare nutritivă deosebit de ridicată.
• alune-de-pământ — Forma de plural pentru substantivul compus 'alună-de-pământ' (sau varianta nescrisă cu cratime); desemnează arahidele (Arachis hypogaea), fructele subterane ale unei plante leguminoase, intens utilizate în industria alimentară datorită conținutului ridicat de uleiuri, grăsimi sănătoase și proteine.
• Amherstia — Gen monotipic de plante din familia Fabaceae (Leguminosae), a cărui unică specie este Amherstia nobilis, un arbore tropical originar din Myanmar (Birmania), numit și 'Mândria Burmei'. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai frumoși arbori ornamentali din lume datorită inflorescențelor sale structurale spectaculoase, de culoare roșu intens cu pete galbene, asemănătoare unor orhidee suspendate.
• Amicia — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Fabaceae (Leguminosae), originar din regiunile muntoase ale Americii de Sud (Anzi); este caracterizat structural prin frunze compuse, stipule mari, membranoase și flori galbene dispuse în raceme, fiind adesea utilizat în horticultura ornamentală de nișă.
• Amicia zygomeris — Specie tip de plantă arbustivă din genul Amicia, familia Fabaceae, originară din zonele montane înalte ale Mexicului. Este remarcabilă din punct de vedere structural datorită frunzelor sale mari, trifoliate sau paripenate, care prezintă stipule membranoase purpurii de dimensiuni neobișnuite ce protejează mugurii tineri și flori galbene cu formă de fluture.
• Amorpha — Gen de plante arbustive sau subarbustive din familia leguminoaselor (Fabaceae), originar din America de Nord, caracterizat prin inflorescențe dense sub formă de raceme spiciforme, de culoare violetă sau albastră. Numele său reflectă structura atipică a florilor, cărora le lipsesc aripile și carelul specifice leguminoaselor clasice, păstrând doar stindardul, specia cea mai cunoscută în România fiind 'Amorpha fruticosa' (salcâmul mic), o plantă meliferă dar și invazivă.
• Amorpha canescens — Denumirea științifică a unei specii de subarbust pitic și peren din genul Amorpha, cunoscut popular sub numele de 'planta de plumb' (leadplant). Este originar din pajiștile din centrul Americii de Nord și se distinge prin frunzele sale compuse acoperite cu perișori fini, de culoare cenușie-argintie, și prin inflorescențele spicate dense de culoare violet-strălucitor, fiind o plantă rezistentă la secetă și incendii.
• Amorpha fruticosa — Denumirea științifică a unei specii de arbust peren din familia Fabaceae, originar din America de Nord și cunoscut popular în România sub numele de salcâm mic, salcâm pitic sau codru. Această plantă, deși apreciată ca specie meliferă valoroasă și fixatoare de taluzuri, prezintă un caracter invaziv pronunțat, colonizând agresiv luncile râurilor, zăvoaiele și zonele umede degradate, unde elimină flora autohtonă.
• anchi — Termen regional sau vernacular utilizat în anumite lucrări floristice pentru a desemna specii de plante erbacee adaptate solurilor sărăturoase sau calcaroase (uneori corelat cu genul Anchusa sau plante similare din familia Boraginaceae). Se remarcă prin tulpini pubescente și flori de nuanțe intense, având un rol ecologic specific în stabilizarea biotopurilor locale.