#degradat

• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• abrutizat — Care a suferit un proces de abrutizare; om care și-a pierdut facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, comportându-se primitiv ori grosolan din cauza viciilor, a epuizării sau a unui mediu social nociv.
• afuiere — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; termen arhaic sau regional ce descrie procesul de erodare, spălare sau săpare structurală a malurilor unui curs de apă sub acțiunea cureților hidraulici. Acest fenomen fizic natural modifică treptat relieful riveran, fiind utilizat istoric de localnici pentru a explica pierderile de teren arabil din apropierea râurilor.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• albuminoliză — Proces chimic sau enzimatic de scindare, descompunere sau degradare hidrolitică a albuminelor și a altor molecule proteice în compuși mai simpli, precum peptone, peptide și aminoacizi; proteoliză aplicată albuminelor.
• aletofite — Termen de specialitate utilizat în botanică și ecologie pentru a desemna plantele ruderale, buruienile sau speciile vegetale pionier care cresc pe terenuri degradate, margini de drum, dărâmături sau soluri antropizate, modificate profund prin activitatea umană. Aceste organisme prezintă o rezistență deosebită și capacitatea de a coloniza rapid habitate instabile.
• alterabilitate — Însușirea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este alterabil; sensibilitatea crescută a unui corp, a unei substanțe sau a unui aliment de a se degrada structural ori de a se strica sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici din mediul înconjurător.
• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.
• animaliza — A face ca cineva să piardă caracterul uman, dobândind trăsături, instincte sau comportamente specifice animalelor; a degrada din punct de vedere moral, spiritual sau intelectual. Ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o persoană decade, se brutalizează sau decade voluntar ori involuntar la un nivel existențial guvernat exclusiv de pulsiuni primitive, ca urmare a unor condiții de viață inumane sau a viciilor.
• animalizare — Acțiunea de a animaliza și rezultatul ei; proces social, psihologic sau cultural prin care o ființă umană sau un grup de oameni își pierde atributele specifice umanității (cum ar fi rațiunea, empatia, moralitatea ori demnitatea) și decade la un nivel pur instinctual sau biologic. În analizele istorice, termenul descrie adesea tehnicile de dezumanizare aplicate în mod intenționat asupra unor colectivități captive pentru a le anula capacitatea de revoltă și organizare.
• animalizat — Care a fost supus procesului de animalizare; ființă umană, colectivitate sau personaj care și-a pierdut trăsăturile superioare, conștiința ori rațiunea, manifestându-se ghidat exclusiv de instincte brute, agresivitate sau nevoi fiziologice elementare. În sens figurat, termenul descrie un stil de viață brut, lipsit de orice formă de elevație spirituală, cultură sau organizare socială civilizată.
• antoliză — Fenomen biologic sau anomalie morfologică constând în deschiderea prematură, transformarea structurală ori degradarea regresivă a componentelor unei flori. În sens fiziologic, reprezintă un proces patologic sau indus experimental prin care elementele florale (petale, sepale) își pierd organizarea simetrică naturală sau suferă o resorbție celulară timpurie, afectând ciclul normal de reproducere al plantei.
• arenizare — Acțiunea de a (se) areniza și rezultatul ei; proces geologic natural de dezintegrare, alterare sau fărâmițare structurală a rocilor compacte (în special granitul sau gresia) sub acțiunea factorilor climatici, chimici ori biologici, ducând la formarea unui depozit granular nisipos. În pedologie, descrie degradarea sau transformarea texturii solului prin îmbogățirea sa excesivă cu particule de nisip grosier.
• aridizare — Acțiunea de a se aridiza și rezultatul ei; procesul climatic și ecologic de uscare treptată a unei regiuni, caracterizat prin scăderea drastică a rezervelor de apă, degradarea structurii solului și reducerea covorului vegetal. Reprezintă o etapă premergătoare deșertificării, având consecințe majore asupra biodiversității, agriculturii și stabilității structurale a mediului înconjurător.