#drumuri

• agyleus — Epitet mitologic de origine greacă veche atribuit zeului Apollo (Apollo Agyleus), privit ca protector al străzilor, al drumurilor, al porților și al spațiilor publice exterioare. Simbolul său structural era reprezentat adesea printr-un stâlp conic sau un obelisc simplu de piatră amplasat în fața caselor sau la intersecții pentru a îndepărta spiritele rele și a asigura paza comunității.
• alei — Forma de plural a substantivului feminin alee; căi de circulație înguste, special amenajate în parcuri, grădini, cimitire sau zone rezidențiale urbane, destinate în principal traficului pietonal. Din punct de vedere structural, aceste spații sunt frecvent pavate, pietruite sau asfaltate și mărginite simetric de arbori, garduri vii ori straturi decorative de flori pentru a ghida plimbarea.
• ampriză — Termen tehnic ce desemnează o lucrare sau o structură inginerească specializată destinată captării, prizei ori devierii dirijate a unui flux de apă dintr-un curs natural, canal ori bazin, în scopul alimentării sistemelor de irigații, a centralelor hidroelectrice sau a rețelelor de apă potabilă; de asemenea, termenul se utilizează uneori în topografie și transporturi pentru a indica ampriza sau lățimea fâșiei de teren ocupate definitiv de o cale ferată ori de un drum public.
• angledozer — Utilaj greu de construcții sau variantă constructivă de excavator/buldozer dotat cu o lamă frontală robustă care, spre deosebire de utilajele clasice, poate fi înclinată orizontal și orientată sub un anumit unghi față de axa longitudinală a tractorului. Acest sistem structural binedefinit permite utilajului să împingă pământul, rocile sau resturile vegetale în lateral în timpul deplasării înainte, fiind esențial în lucrările de nivelare, terasamente, profilare a drumurilor sau săparea șanțurilor.
• anroba — A acoperi, a îmbrăca sau a amesteca agregatele minerale (piatră spartă, pietriș, nisip) cu un liant hidrocarbonat (bitum fluid sau emulsie bituminoasă) pentru a obține mixturi asfaltice destinate îmbrăcăminților rutiere. În ingineria civilă, acest proces structural asigură coeziunea, impermeabilitatea și rezistența mecanică a straturilor bituminoase aplicate pe autostrăzi sau drumuri publice.
• anrobare — Acțiunea de a anroba și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire uniformă a agregatelor minerale cu un film subțire de bitum sau alt liant hidrocarbonat. În tehnologia bitumului, calitatea anrobării determină durabilitatea îmbrăcăminții rutiere, prevenind dezlipirea agregatelor sub acțiunea traficului greu și a ciclurilor de îngheț-dezgheț.
• anrobat — Care a fost supus procesului de anrobare; agregat mineral, criblură sau material pietros care a fost învelit și acoperit uniform cu o peliculă fină de bitum, emulsie ori liant hidrocarbonat. În sens tehnic, descrie starea componentelor unei mixturi asfaltice gata de a fi așternute și compactate pe carosabil pentru a forma straturi rutiere impermeabile și rezistente.
• asfalt — Amestec natural sau artificial de bitum și materii minerale granuloase, de culoare neagră sau brună-închisă, utilizat în mod structural ca liant impermeabil pentru pavarea drumurilor, hidroizolarea construcțiilor sau fabricarea unor lacuri protectoare. În sens colocvial, desemnează suprafața carosabilă a unei străzi sau a unei șosele modernizate.
• asfalta — A acoperi o stradă, o șosea, o curte sau o platformă industrială cu un strat de asfalt pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. În sens structural, definește execuția lucrărilor rutiere de finisare prin compactarea straturilor bituminoase conform proiectelor tehnice.
• asfaltaj — Totalitatea lucrărilor tehnice de pavare sau acoperire a unei suprafețe rutiere, pietonale ori industriale cu un strat compact de asfalt; rezultatul operațiunii de asfaltare, privit ca structură finisată. Este un termen tehnic mai rar utilizat în vorbirea curentă, fiind înlocuit de obicei cu substantivul de acțiune 'asfaltare'.
• asfaltare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; procesul tehnologic complex prin care se toarnă, se întinde și se compactează un amestec de bitum și agregate minerale pe suprafața unui drum, a unei străzi sau a unui trotuar pentru a asigura un strat de rulare neted, durabil și impermeabil.
• asfaltizare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; proces tehnologic și urbanistic de acoperire în masă a drumurilor, trotuarelor sau piețelor cu straturi succesive de asfalt ori beton bituminoas. Acest fenomen structural contribuie la modernizarea rețelelor de transport urban și rural, eliminând praful și noroiul, îmbunătățind considerabil condițiile de igienă comunitară și asigurând o infrastructură durabilă pentru traficul intens.
• asfaltor — Muncitor calificat în lucrări de pavare și construcții rutiere, specializat în întinderea, nivelarea și compactarea straturilor de asfalt sau bitum. În sens tehnic, denumirea este folosită uneori și pentru a desemna utilajul mecanic greu (repartizor sau finisor de asfalt) care execută așezarea structurală și uniformă a mixturilor bituminoase pe carosabil.
• așternere — Acțiunea de a așterne și rezultatul ei; procesul tehnic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează întinderea, distribuirea uniformă sau așezarea în straturi a unui material (textile, paie, amestecuri bituminoase, pământ) pe o suprafață dată. În construcții, definește operațiunea de aplicare mecanică sau manuală a covorului de asfalt ori a pietrișului în scopul realizării structurii rutiere.
• autoexcavator — Utilaj greu de construcții format dintr-un excavator montat structural pe șasiul unui autocamion de mare tonaj, echipat cu un motor propriu de propulsie, utilizat pentru deplasarea rapidă pe drumurile publice între șantiere și executarea lucrărilor de terasamente sau săpături.
• autofreză — Vehicul autopropulsat sau utilaj greu specializat echipat cu un cap rotativ cu dinți tăietori (freză), utilizat pentru prelucrarea solului în agricultură sau pentru decopertarea, frezarea și îndepărtarea straturilor de asfalt deteriorat în lucrările de construcție și reparație a drumurilor. Permite executarea unor lucrări de mare precizie fără a necesita tractarea de către un alt vehicul.
• autogreder — Utilaj greu autopropulsat, dotat cu o lamă lungă mobilă montată între osia din față și cea din spate, folosit în construcția de drumuri și terasamente pentru profilarea, nivelarea, împrăștierea stratului de pământ sau pietriș și pentru curățarea zăpezii.
• autorutier — Care aparține sau se referă la transportul pe autostrăzi ori șosele moderne; specific circulației rutiere de mare viteză și infrastructurii destinate exclusiv vehiculelor motorizate rapide. În sens tehnic, descrie coridoarele logistice, rețelele de tranzit sau normativele legislative adaptate pentru optimizarea fluxurilor majore de camioane și autoturisme.