#management

• administra — A conduce, a gospodări sau a organiza bunurile, afacerile ori activitatea unei instituții, societăți comerciale sau persoane private; de asemenea, în context medical, a da, a aplica ori a introduce un medicament sau un tratament în organismul unui pacient; în sens juridic sau penal, a aplica o pedeapsă sau a furniza o probă.
• administrabil — Care poate fi administrat, condus, gestionat sau controlat fără dificultăți majore; care se pretează unei structuri de organizare eficiente. În informatică și rețele, se referă la un echipament (cum ar fi un switch) sau la o platformă software care permite configurarea, monitorizarea și controlul parametrilor de funcționare de către un administrator.
• administrare — Acțiunea de a administra și rezultatul ei; gestionarea, conducerea, organizarea și supravegherea activităților unei entități juridice ori a unor bunuri. În medicină, reprezintă actul introducerii unei substanțe medicamentoase în organism, iar în informatică, ansamblul de operațiuni de mentenanță și configurare a unui sistem.
• administrat — Care este condus, gestionat, controlat sau organizat de o autoritate ori de un manager; de asemenea, în context medical, descrie un tratament ori o substanță terapeutică ce a fost deja introdusă în organismul unui pacient. Ca participiu, reprezintă starea finalizată a verbului 'administra'.
• administrată — Formă de feminin pentru termenul 'administrat'; care este condusă, gestionată sau controlată de o autoritate, un administrator ori un sistem; de asemenea, în context medical, descrie o substanță terapeutică sau o doză care a fost deja introdusă ori aplicată în organismul unui pacient.
• administrație — Ansamblul autorităților, instituțiilor și organismelor publice ori private care asigură aplicarea legilor, gestionarea serviciilor publice și conducerea curentă a unui stat, a unei localități sau a unei întreprinderi; de asemenea, clădirea, biroul sau personalul de conducere dintr-o organizație. Reprezintă pilonul executiv și de management structural din societatea modernă.
• administrativ — Care aparține administrației, care se referă la organizarea, conducerea sau gestionarea unei instituții, a unui stat ori a unei afaceri. Ca substantiv neutru, reprezintă sectorul public, biroul ori departamentul dintr-o organizație responsabil cu documentele, logistica și aplicarea regulamentelor interne.
• administratoare — Femeie care deține funcția oficială de conducere, organizare și gestionare a resurselor materiale, financiare și umane ale unei instituții, societăți comerciale, asociații de proprietari sau bunuri private. Are rolul de a reprezenta entitatea administrată în raporturile legale, asigurând buna funcționare și conservarea patrimoniului.
• aeronavigație — Știința, tehnica sau activitatea practică de a conduce o aeronavă în condiții de siguranță optimă pe o rută stabilită, între două puncte geografice determinate. Acest domeniu complex include planificarea traiectoriei, determinarea poziției exacte prin metode astronomice, radioelectrice sau prin satelit, precum și interacțiunea constantă cu sistemele de management al traficului aerian și serviciile de meteorologie.
• agenda — Registru sau caiet structurat calendaristic, utilizat pentru notarea zilnică a activităților, programărilor, întâlnirilor, sarcinilor sau a altor informații importante; ca sens modern extins, reprezintă ordinea de zi a unei ședințe, un program strategic de priorități sau o listă de probleme prioritare ce urmează a fi dezbătute ori rezolvate de o organizație. La nivel lingvistic, reprezintă și forma de pers. a III-a sg. a timpului imperfect sau prezent/perfect simplu a verbului 'a agenda' (a înregistra în agendă).
• agil — Care se mișcă cu mare ușurință, rapiditate și grație; sprinten, vioi, iute în mișcări. În sens structural și figurat, termenul descrie o minte capabilă să înțeleagă, să proceseze și să reacționeze prompt la stimuli complexi, precum și metodologii moderne de lucru bazate pe flexibilitate, iterație și adaptabilitate rapidă la schimbare.
• agile — Termen preluat din limba engleză, utilizat ca adjectiv invariabil sau substantiv pentru a descrie un set de metodologii moderne de management al proiectelor și dezvoltare software. Această abordare structurală se bazează pe cicluri de lucru iterative (sprinturi), livrare incrementală, colaborare strânsă în echipe auto-organizate și o flexibilitate extremă în adaptarea la cerințele în schimbare ale clientului.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• agreat — Care se bucură de simpatie, aprobare sau recunoaștere oficială; acceptat, agreat sau validat în mod formal de o autoritate, o companie sau un partener extern. În limbajul corporativ și juridic, termenul califică un furnizor, un specialist sau un plan de acțiune care a trecut cu succes de procesul de selecție și evaluare, fiind inclus în listele oficiale de colaborare.
• agrobiocenoză — Comunitate biotică dintr-un ecosistem agricol (agroecosistem), creată și controlată parțial de om, compusă din plantele cultivate, buruieni, insecte dăunătoare sau utile, microorganisme din sol și animale asociate. Spre deosebire de o biocenoză naturală, aceasta are o stabilitate structurală redusă, o diversitate genetică limitată și necesită un aport constant de energie externă.
• agroecosistem — Ecosistem modificat, modelat și controlat în mod intenționat de către om prin activități agricole în scopul obținerii de biomasă vegetală sau animală. Acesta integrează componentele biotice locale cu elementele tehnologice și antropice, caracterizându-se printr-un flux de energie parțial dirijat, circuite de nutrienți deschise și o stabilitate structurală dependentă de inputurile energetice și economice exterioare.
• agrologie — Ramură a agronomiei și a pedologiei care se ocupă cu studiul structurii, compoziției și proprietăților solurilor în relație directă cu nutriția, dezvoltarea și productivitatea plantelor cultivate. Această disciplină analizează fertilitatea pământului și oferă fundamentul științific pentru aplicarea tehnicilor de îmbunătățire funciară, amendare și cultivare rațională.
• agrominim — Complex obligatoriu și minim de reguli, măsuri și lucrări agrotehnice (cum ar fi aratul la adâncime optimă, curățarea semințelor, rotația culturilor) care trebuie aplicate riguros pe un teren pentru a asigura o producție agricolă de bază și pentru a preveni degradarea structurală a solului. Ca adjectiv, descrie sistemele sau practicile reduse la elementele esențiale de conservare.
• agronoamă — Femeie specialistă în agronomie; specialistă sau ingineră care deține cunoștințe teoretice și practice fundamentale despre cultivarea pământului, managementul solului și optimizarea producției vegetale. Aceasta coordonează lucrările agricole, selectează soiurile de plante cele mai potrivite pentru solul local și elaborează strategii tehnice eficiente pentru combaterea bolilor și a dăunătorilor în ferme.
• agronom — Specialist în agronomie; inginer sau expert care studiază, aplică și perfecționează metodele științifice și tehnice de cultivare a plantelor, de îmbunătățire a fertilității solului și de gestionare a exploatațiilor agricole. Acesta are rolul de a crește eficiența economică a producției vegetale, asigurând în același timp respectarea normelor de protecție a mediului și durabilitatea resurselor.