#nevertebrate

• acalefă — Termen zoologic arhaic sau științific utilizat pentru a desemna meduzele marine mari sau, în sens larg, organismele din clasa Scyphozoa (încrengătura Cnidaria). Aceste organisme gelatinoase, lipsite de schelet, se caracterizează prin corpul lor în formă de umbrelă sau clopot și prin prezența celulelor urzicătoare (cnidocite) pe tentacule, folosite pentru autoapărare și capturarea prăzii prin paralizare.
• acarcare — Formațiune anatomică rigidă cu aspect de scut, carcasă, test sau structură scheletică protectoare, de natură calcaroasă, chitinoasă sau silicoasă, care învelește parțial ori total corpul anumitor animale nevertebrate (cum ar fi unele crustacee, moluște sau protozoare). Îndeplinește o funcție esențială de barieră împotriva prădătorilor, de suport pentru prinderea țesuturilor moi și de prevenire a deshidratării.
• acrocist — Structură anatomică sferică sau sac vezicular protector temporar, format în timpul reproducerii la anumite specii de hidrozoare coloniale (canguri de mare sau celenterate). Acest înveliș structural gelatinos adăpostește și protejează ouăle sau planulele în primele stadii de dezvoltare embrionară, înainte ca acestea să fie eliberate în mediul acvatic extern.
• actinomer — Segment anatomic sau zonă structurală dintr-un corp cu simetrie radiară, corespunzând uneia dintre secțiunile repetitive dispuse în jurul axului central. În zoologia nevertebratelor, termenul descrie fiecare dintre segmentele radiale similare care alcătuiesc corpul unor echinoderme (cum sunt brațele stelelor de mare) sau ale unor celenterate, incluzând organele interne și structurile scheletice aferente acelei secțiuni.
• adelopod — Organism sau segment anatomic caracterizat prin picioare ascunse, invizibile la o examinare superficială sau retrase complet în interiorul cavităților corpului; în zoologie, descrie specii de nevertebrate sau larve ale căror apendice locomotorii sunt rudimentare ori mascate structural de pliuri cutanate. Termenul definește o adaptare evolutivă specifică organismelor fosoriale sau parazitare.
• adelostom — Care are deschiderea bucală ascunsă, invaginată sau protejată de pliuri anatomice speciale; organism sau structură anatomică caracterizată printr-un aparat bucal retras, specific anumitor grupuri de nevertebrate sau larve marine. Acest caracter morfologic adaptativ oferă o protecție sporită împotriva prădătorilor sau a factorilor de mediu abrazivi, optimizând în același timp mecanismul de hrănire prin filtrare.
• adenopod — Care prezintă picioare sau apendice locomotorii prevăzute cu glande secretoare speciale; în zoologie, descrie organisme nevertebrate (cum sunt unele artropode sau anelide) ale căror membre includ structuri glandulare ce elimină substanțe adezive, mătăsoase ori toxice. Acest termen structural evidențiază o adaptare locomotorie și defensivă unică în regnul animal.
• Aglea — Gen de melci marini fără cochilie (gasteropode opistobranhiate) aparținând familiei Aglajidae, care trăiesc în medii bentice marine tropicale și temperate. Aceste creaturi marine au un corp moale, adesea intens colorat, și sunt prădători specializați care vânează alte nevertebrate mici pe substraturile nisipoase.
• amibocit — Celulă migratoare liberă, cu mișcări amibiene, întâlnită în sângele, hemolimfa sau țesuturile interstițiale ale multor animale nevertebrate (cum sunt spongierii, celenteratele sau moluștele); are o structură flexibilă și îndeplinește funcții fundamentale de digestie intracelulară, transport al nutrienților, excreție și apărare imunitară prin fagocitoză.
• Ammothea — Gen taxonomic ce cuprinde specii de păianjeni de mare (pantopode) aparținând familiei Ammotheidae, răspândiți cu precădere în apele reci și adânci ale oceanelor lumii, inclusiv în regiunile antarctice. Aceste nevertebrate marine se caracterizează structural printr-un corp extrem de redus și picioare neobișnuit de lungi în raport cu trunchiul, posedând o trompă (proboscis) dezvoltată, utilizată pentru a absorbi nutrienții din țesuturile organismelor moi, precum cnidarii sau bureții de mare.
• anchilochelie — Malformație structurală sau trăsătură morfologică specifică unor artropode ori moluște, caracterizată prin sudarea, anchilozarea sau imobilizarea parțială ori totală a cleștilor, chelicerelor ori a marginilor pliului cochilier, împiedicând mișcarea normală de prindere sau articularea funcțională a apendicelor.
• anelid — Vierme inelat din încrengătura Annelida, caracterizat structural prin segmentație externă și internă numită metamerie, având corpul alcătuit dintr-o succesiune de inele similare. Ca adjectiv, descrie orice organism, trăsătură anatomică sau proces biologic structural care prezintă elemente metamerice sau inelate specifice acestor nevertebrate.
• anelidă — Forma de feminin singular a substantivului 'anelid' sau denumire utilizată pentru orice nevertebrată din încrengătura Annelida. La plural (anelide), reprezintă clasa sau grupul taxonomic extins ce reunește viermii inelați (oligochete, polihete și hirudinee), caracterizați structural prin metamerie homonomă, sistem circulator închis și sistem nervos ganglionar ventral.
• anelide — Încrengătură majoră de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală (Annelida), ce cuprinde viermii inelați (cum sunt râmele, lipitorile și polihetele marine). Din punct de vedere structural, corpul lor este caracterizat prin metamerie homonomă, fiind împărțit atât la exterior, cât și la interior (prin septe transversale) într-o succesiune de inele sau segmente repetitive, posedând un sistem circulator închis și un sistem nervos ganglionar ventral.
• anemonă-de-mare — Polip marin solitar din clasa Anthozoa, ordinul Actiniaria, caracterizat printr-un corp cilindric, moale și musculos, fixat de substrat printr-un disc pedios, și o coroană de tentacule urzicătoare în jurul deschiderii bucale. Aceste organisme prădătoare folosesc celulele nematociste pentru a paraliza prada mică și trăiesc adesea în relații de simbioză cu diverse specii de pești sau raci.
• anomomerie — Fenomen anatomic sau caracteristică structurală întâlnită la unele animale segmentate (cum sunt artropodele sau anelidele), constând în variația neregulară, inegalitatea sau asimetria numărului ori formei segmentelor (metamerelor) în cadrul unor regiuni omoloage ale corpului. Reprezintă o deviere de la metameria simetrică standard, fiind studiată în cadrul morfologiei evolutive a nevertebratelor.
• arahnolog — Savant sau specialist în arahnologie; biolog dedicat studierii metodice și științifice a organismelor din clasa Arachnida, inclusiv a păianjenilor, scorpionilor, opilionilor și acarienilor. Acest specialist investigează taxonomia, anatomia evolutivă, genetica, ecologia comportamentală și compoziția biochimică a veninurilor acestor artropode nevertebrate, având un rol important în monitorizarea biodiversității globale.
• arahnologie — O ramură specializată a zoologiei care se ocupă cu studiul științific, sistematic și metodic al organismelor încadrate în clasa Arachnida, inclusiv al păianjenilor, scorpionilor, opilionilor și acarienilor. Spre deosebire de entomologie, care analizează insectele, această disciplină se concentrează pe biologia structurală, taxonomia filogenetică, ecologia comportamentală și proprietățile biochimice ale veninului și mătăsii specifice cheliceratelor terestre.
• arici-de-mare — Denumire comună pentru nevertebratele marine din clasa Echinoidea, cu corpul sferic, discoidal sau oval, acoperit de un exoschelet calcaros prevăzut cu numeroși țepi mobili. Aceste organisme trăiesc pe fundul mărilor și oceanelor, hrănindu-se în principal cu alge, și joacă un rol structural esențial în echilibrul ecosistemelor marine de coastă.
• artiozoare — Denumire științifică rară sau istorică folosită pentru a desemna un grup taxonomic ipotetic sau o încrengătură de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală perfectă ori cu segmente structurate în mod par. În studiile evolutive timpurii, termenul caracteriza organismele a căror organizare internă și externă se plia pe o geometrie numerică strict divizibilă cu doi.