#pasari

• abumarkub — Denumirea populară internațională, de origine arabă, a pasării pantof (Balaeniceps rex), o pasăre pelecaniformă de talie mare, cu un aspect preistoric unic, endemică în mlaștinile din estul și centrul Africii tropicale. Caracterizată printr-un cioc masiv, lat și curbat în formă de sabot, folosit pentru capturarea peștilor mari și a târâtoarelor din mâl, această pasăre solitară este renumită pentru nemișcarea sa absolută în timpul vânătorii și pentru comportamentul său extrem de teritorial.
• adăpătoare — Instalație, jgheab, vas sau dispozitiv special amenajat într-o curte, pe o pășune ori într-o fermă modernă pentru a asigura animalelor sau păsărilor accesul permanent și igienic la apa de băut. În sens tradițional, reprezintă un trunchi de copac scobit ori o structură de piatră așezată lângă o fântână, umplută manual cu apă pentru hidratarea șeptelului.
• agami — Pasăre tropicală de talie medie, originară din pădurile ecuatoriale ale Americii de Sud, caracterizată prin picioare lungi, gât zvelt și un penaj spectaculos cu reflexe metalice verzui, albăstrui și purpurii. Cunoscută și sub numele de pasărea-trompetist datorită strigătelor sale puternice și rezonante, aceasta trăiește în grupuri pe solul pădurilor umede, fiind ușor de îmblânzit și utilizată uneori de localnici pentru paza curților.
• agățător — Piesă, dispozitiv sau accesoriu (cârlig, clemă, inel) folosit pentru a suspenda, prinde sau fixa un obiect astfel încât să atârne; ca adjectiv, descrie un organism sau un organ vegetal/animal adaptat pentru prindere sau cățărare, cum sunt păsările agățătoare (din ordinul Piciformes, de exemplu ciocănitoarea) sau cârceii unor plante.
• aiul-cioarei — Denumire populară regională dată în flora românească speciei Ornithogalum umbellatum, cunoscută literar ca „bălușcă” sau „laptele-păsării”, ori varietăților sălbatice de Allium care dezvoltă bulbi subterani microscopici și inflorescențe fine. Din punct de vedere structural, planta se distinge prin tulpini zvelte, frunze liniare străbătute de o dungă albă centrală și flori stelate de o puritate estetică deosebită, crescând spontan în pajiști umede sau poieni. Termenul deține o valoare etnobotanică ridicată, fiind integrat istoric în credințele rurale ca plantă indicator a calității solului primăvara.
• alcippe — Denumire științifică a unui gen de păsări paseriforme (Alcippe) din Asia; în mitologia greacă, Alcippe (Alkippe) reprezintă mai multe figuri, cea mai celebră fiind fiica zeului Ares și a Aglaurei, care a fost atacată de Halirrhothius (fiul lui Poseidon), determinându-l pe Ares să îl ucidă și ducând la primul proces istoric legendar judecat pe colina Areopag din Atena.
• alergătoare — 1. Femeie care practică alergarea ca disciplină sportivă sau ca exercițiu fizic; atletă de pistă sau de maraton. 2. Care aleargă, iute de picior, caracterizată prin deplasare rapidă. 3. Pasăre sau animal adaptat structural pentru locomoție rapidă terestră (ex. păsări alergătoare din ordinul Struthioniformes, cum este struțul). 4. În trecut, denumire populară dată unei ape curgătoare repezi sau pietrei superioare, mobile, de la moara de măcinat.
• alsine — Termen botanic istoric sau denumire arhaică utilizată în trecut pentru a desemna genul Stellaria (în special Stellaria media, cunoscută popular ca iarbă-de-păsări sau rocoină) sau specii înrudite din familia Caryophyllaceae. În lexiconul taxonomic clasic, descria plante erbacee anuale de talie mică, cu tulpini fragile, frunze opuse și flori mici albe cu petale divizate, adaptate la soluri umede și cultivate.
• anatidă — Pasăre care aparține familiei Anatidae, o familie extinsă și diversă de păsări acvatice migratoare sau sedentare, caracterizate prin corp robust, picioare palmate adaptate pentru înot, cioc lățit prevăzut cu lamele filtru și penaj impermeabil des. Familia include specii binecunoscute precum rațele, gâștele și lebedele. Ca adjectiv, termenul descrie caracteristicile anatomice și morfologice specifice sau asemănătoare cu cele ale acestor păsări de apă.
• anceauș — Denumire populară regională rară folosită în anumite comunități pentru o specie de pasăre mică de pădure sau variantă arhaică lexicală utilizată în graiul vânătoresc pentru a descrie un comportament ori un element anatomic specific păsărilor cântătoare.
• anseridă — Pasăre palmipedă aparținând familiei anseridelor (sau subfamiliei Anserinae), grup structural care include gâștele și lebedele. Ca adjectiv, termenul califică orice caracteristică anatomică, tip de penaj, conformație a picioarelor membranate ori comportament de migrație specific acestor păsări acvatice de talie medie și mare, adaptate pentru înot și păscut terestru.
• anseriform — Pasăre palmipedă din ordinul anseriformelor, caracterizată prin picioare palmate adaptate pentru înot, cioc lamelat prevăzut cu dințișori marginali pentru filtrarea hranei și un penaj dens impermeabilizat prin secrețiile glandei uropigiene. Ca adjectiv, termenul definește orice trăsătură anatomică, structură osoasă ori particularitate comportamentală specifică acestui grup de păsări acvatice, reprezentat de gâște, rațe și lebede.
• anzeri — Termen taxonomic sau denumire științifică colectivă (derivată din genul Anser) utilizată în ornitologie pentru a desemna grupul gâștelor sălbatice și domestice; păsări acvatice migratoare de talie mare, caracterizate prin gât lung, cioc robust prevăzut cu lamele zimțate și picioare palmate adaptate excelent pentru înot.
• anzeriformă — Forma de feminin a adjectivului anzeriform; (adjectiv) care are forma, aspectul sau trăsăturile anatomice ale unei gâște; (substantiv, la plural) ordin major de păsări acvatice (Anseriformes) care cuprinde lebedele, gâștele și rațele, adaptate la viața pe apă prin picioare palmate și penaj impermeabil.
• apterigide — Familie de păsări alergătoare din ordinul struțiformelor, de talie medie, lipsite structural de aripi funcționale și de stern carenat, având penajul asemănător cu un înveliș de peri lungi și un plisc lung dotat cu nări la vârf; ordinul include ca tip reprezentativ pasărea kiwi.
• apterix — Denumire românizată a genului științific Apteryx, ce cuprinde păsările alergătoare de talie medie cunoscute popular sub numele de kiwi, native din Noua Zeelandă; pasăre nativă lipsită structural de aripi funcționale, cu vedere slabă dar cu un simț olfactiv extrem de dezvoltat.
• arapcă — Variantă diminutivală sau familiar-populară a termenului 'arapă', utilizată istoric în anumite graiuri regionale românești pentru a desemna o fată sau o femeie tânără cu tenul măsliniu, foarte închis, ori de origine africană-arabă. Pe alocuri, cuvântul a căpătat un sens extins în gospodăriile rurale, fiind utilizat pentru a numi o varietate specifică de păsări de curte (găini sau rațe) care se remarcă prin penajul complet negru și lucios.
• argas — Gen de căpușe moi parazite din familia Argasidae, lipsite de scut dorsal chitinos, care atacă în mod special păsările domestice și sălbatice, dar și mamiferele sau omul în mod accidental. Aceste arahnide hematofage sunt nocturne, se ascund în crăpăturile adăposturilor în timpul zilei și reprezintă vectori biologici majori pentru transmiterea unor patogeni periculoși, precum bacterii și virusuri.
• arinariță — Denumire populară regională atribuita unor păsări mici insectivore sau granivore care își caută adesea hrana prin arinișuri ori pe malurile apelor; femela meșterului arinar.
• aripos — Care are aripi mari, neobișnuite, foarte dezvoltate ori disproporționate în raport cu trupul; adjectiv utilizat pentru a scoate în evidență abundența, lățimea sau aspectul flendurat și spectaculos al aripilor unei păsări ori insecte. În sens figurat, termenul poate descrie un obiect (cum ar fi o mantie sau o ambarcațiune cu pânze) ale cărui elemente laterale flutură liber în vânt, creând iluzia vizuală a unui zbor greoi.