#piele

• acantoză — Modificare histopatologică constând în îngroșarea stratului spinos al epidermului, determinată de proliferarea celulelor malpighiene. În sens clinic macroscopic, termenul este asociat frecvent cu afecțiunea 'Acanthosis nigricans', caracterizată prin apariția unor plăci cutanate hiperpigmentate, gri-cenușii sau negricioase, cu textură catifelată și rugoasă, localizate predilect în zonele de pliere ale corpului (gât, axile, regiune inghinală), fiind un marker cutanat important pentru rezistența la insulină, obezitate sau diverse disfuncții endocrine.
• acrodermatită — Afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică sau acută, localizată exclusiv sau predominant la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală se manifestă prin leziuni cutanate, eritem, descuamare sau vezicule, fiind adesea asociată cu infecții bacteriene (cum ar fi în boala Lyme), tulburări metabolice congenitale (acrodermatită enteropatică) sau reacții autoimune severe.
• acromie — Absență totală și congenitală sau dobândită a pigmentației normale a pielii, părului ori a altor țesuturi, cauzată de lipsa sau distrugerea melanocitelor și a producției de melanină. Acest termen medical general acoperă manifestări precum albinismul generalizat sau zonele complet albe apărute în evoluția avansată a vitiligo.
• acromodermie — Condiție patologică cutonată congenitală sau dobândită caracterizată prin absența totală ori diminuarea severă și extinsă a pigmentației normale a pielii, manifestată prin pete albe întinse sau depigmentare generalizată a epidermei. Această afecțiune structurală este provocată de absența, distrugerea sau disfuncția metabolică cronică a melanocitelor, ducând la sistarea completă a producției de melanină și determinând o sensibilitate extremă a tegumentului la radiațiile ultraviolete.
• acropahidermie — Condiție clinică patologică rară, congenitală sau dobândită, caracterizată prin îngroșarea hipertrofică simetrică a pielii și a țesuturilor moi de la nivelul extremităților (mâini și picioare), asociată adesea cu deformări osteoarticulare subperiostale ale falangelor. Acest fenomen structural sever afectează elasticitatea cutonată și mobilitatea articulară fină, manifestându-se frecvent în cadrul unor sindromuri neuroendocrine complexe, cum ar fi pahidermoperiostoza (sindromul Touraine-Solente-Golé), ori ca reacție paraneoplazică secundară în afecțiunile pulmonare cronice.
• acrosclerodermie — Formă clinică localizată sau stadiu inițial de scleroză sistemică (sclerodermie), caracterizată prin îngroșarea, indurarea și pierderea progresivă a elasticității pielii, localizate strict la nivelul extremităților distale (mâini, picioare) și al feței. Acest proces autoimun structural afectează microcirculația și țesutul conjunctiv dermal, fiind asociat aproape constant cu sindromul Raynaud, ulcerații dureroase ale pulpei degetelor, sclerodactilie și rigidizare facială (facies de icoană).
• acroscleroză — Proces patologic indurativ sau afecțiune caracterizată prin sclerozarea, îngroșarea și rigidizarea țesutului conjunctiv și a pielii de la nivelul extremităților distale ale membrelor (degete, mâini) și al feței, apărând ca o manifestation majoră în cadrul sclerodermiei sistemice limitate. Termenul este utilizat adesea interschimbabil cu acrosclerodermia, evidențiind structural componenta de fibroză densă și rigidizare a colagenului periarticular și dermic.
• alantoină — Un compus organic cu formula chimică C4H6N4O3, rezultat din oxidarea acidului uric în metabolismul purinelor la majoritatea mamiferelor (cu excepția primatelor superioare și a omului) sau extras din plante precum tătăneasa (Symphytum officinale); substanță activă recunoscută structural pentru proprietățile sale keratolitice, cicatrizante, antiiritante și hidratante intense. Datorită capacității sale de a stimula proliferarea celulară și regenerarea rapidă a țesuturilor cutanate, este utilizată pe scară largă în industria dermatocosmetică la formularea cremelor, loțiunilor și unguentelor destinate pielii sensibile sau deteriorate.
• Alcantara — O marcă înregistrată de material textil compozit din microfibre sintetice (poliester și poliuretan), renumit pentru aspectul și textura similare cu cele ale pielii întoarse (suede). Este utilizat pe scară largă în tapițeria vehiculelor de lux, haine de modă, mobilier și accesorii tehnologice datorită durabilității, rezistenței la uzură și aderenței sale superioare. Istoric și geografic, termenul se referă și la un celebru pod roman și un municipiu din provincia Cáceres, Spania, numele provenind din araba 'al-qanṭarah' (podul).
• Aloe vera — Specie de plantă suculentă perenă din familia Asphodelaceae, probabil originară din Peninsula Arabică, dar cultivată pe scară largă la nivel mondial datorită proprietăților sale medicinale, terapeutice și cosmetice excepționale. Planta are frunze groase, cărnoase, de un verde-cenușiu, care conțin un gel translucid bogat în vitamine, minerale, aminoacizi și enzime, utilizat intens pentru hidratarea pielii, vindecarea arsurilor și în diverse suplimente alimentare.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• alungător — Instrument, dispozitiv manual ori componentă tehnică utilizată pentru a realiza lungirea, extinderea sau calibrarea dimensională a unui material prin deformare plastică; obiect sau factor care determină alungirea ori îndepărtarea unui element. În anumite contexte meșteșugărești, reprezintă o unealtă specială folosită de cizmari sau pielari pentru întinderea controlată a fețelor de încălțăminte.
• anetodermie — Afecțiune dermatologică rară, caracterizată printr-o atrofie cutanată circumscrisă, determinată de pierderea localizată a țesutului elastic din derm. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor leziuni saciforme, moi și deprimabile la palpare, care dau tegumentului un aspect flasc, ca de sac gol, survenind primar sau secundar unor procese inflamatorii anterioare.
• antipruriginos — Care calmează, reduce sau elimină senzația de mâncărime (prurit) de la nivelul pielii ori al mucoaselor. Se referă la substanțe chimice, preparate farmaceutice (creme, loțiuni, geluri) sau tratamente terapeutice care acționează local ori sistemic prin blocarea receptorilor histaminici sau prin desensibilizarea terminațiilor nervoase periferice, oferind o ameliorare rapidă a disconfortului cutanat.
• antipsoriazis — Care este utilizat în combaterea, ameliorarea sau tratarea psoriazisului; preparat farmaceutic, unguent sau procedeu terapeutic conceput special pentru a reduce inflamația cutanată, descuamarea accelerată și plăcile eritematoase specifice acestei afecțiuni cronice autoimune. Acționează local sau sistemic prin încetinirea ritmului hiperproliferativ al keratinocitelor și prin modularea răspunsului imun de la nivelul epidermei.
• antiptoză — Care previne, combate sau corectează ptoza (lăsarea ori deplasarea în jos a unui organ, a unui țesut sau a sânilor). În chirurgia estetică și cosmetică, termenul caracterizează tratamentele, cremele liftante, tehnicile de masaj sau procedurile chirurgicale (mastopexie) concepute pentru a reda fermitatea pielii și a ridica țesuturile cutanate afectate de gravitație, îmbătrânire ori pierdere în greutate.
• antisudoral — Care reduce, limitează sau oprește secreția excesivă de transpirație a glandelor sudoripare de la nivelul pielii. Se folosește de regulă pentru a descrie produse cosmetice, tratamente dermatologice sau substanțe chimice active care acționează local prin blocarea temporară a porilor sau prin reglarea activității glandulare, oferind protecție împotriva umidității și a mirosurilor neplăcute.
• aprinsătură — Termen medical popular sau regional utilizat în trecut în comunitățile rurale românești pentru a desemna o inflamație acută, dureroasă și febrilă a pielii sau a țesuturilor subcutanate, cum ar fi un furuncul, o plagă infectată sau o arsură locală severă. În structura credințelor etno-medicale, se credea că boala este provocată de o acumulare de căldură parazitară în organism.
• argăsar — Muncitor specializat sau meșter tradițional care se ocupă cu argăsirea, tăbăcirea și prelucrarea chimico-mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în piele finită, flexibilă și durabilă; termen istoric ce desemnează o ocupație de bază în breslele medievale și în comunitățile preindustriale din spațiul românesc.
• argăseală — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; soluție chimică sau infuzie organică concentrată, obținută din coajă de stejar, gogoși de ristic sau săruri minerale, utilizată în tăbăcărie pentru prelucrarea, argăsirea și impermeabilizarea pieilor brute. În sens structural-meșteșugăresc, argăseala descrie stadiul tehnologic de transformare a dermei animale într-un material flexibil, durabil și rezistent la putrefacție, eliminând umiditatea parazitară din fibre.