#rang

• agrume — Nume colectiv dat fructelor din genul Citrus (lămâi, portocale, mandarine, grapefruit, pomelo, lime), caracterizate prin coajă aromatică, bogată în uleiuri esențiale, și miez zemos, compartimentat, cu un conținut ridicat de acid citric și vitamina C. În sens larg, termenul desemnează și plantațiile sau arborii care produc aceste fructe specifice climatului cald, subtropical.
• aiedui — Formă regională sau arhaică rară (atestată în graiuri transilvănene sau maramureșene) folosită pentru a descrie acțiunea de a așeza, a aranja sau a potrivi elemente decorative, piese de mobilier ori unelte într-o firidă, nișă sau direct în aicnie; a rândui cu grijă. Reflectă adaptări de organizare domestică tradițională.
• akinetosporange — Organ celular specializat de tip sporange (sac sporifer) în interiorul căruia se formează și se maturează exclusiv akinetospori (spori reproducători asexuați, unicelulari și complet lipiți de organe de locomoție precum flagelii sau cilii); această structură anatomică biologică este caracteristică anumitor genuri de alge filamentoase sau fungi inferiori. Peretele acestui recipient este de regulă mai dens și adaptat structural pentru a proteja celulele reproducătoare statice împotriva factorilor abiotici distructivi din mediul acvatic sau terestru până la faza de eliberare pasivă a sporilor.
• Ala Shan — Nume propriu ce desemnează o masivă regiune deșertică și un lanț muntos corelat situate în partea de vest a Regiunii Autonome Mongolia Interioară din Republica Populară Chineză, formând o subdiviziune structurală majoră în cadrul sistemului ecologic extins al Deșertului Gobi; de asemenea, reprezintă numele unei ligi administrative vaste (Axa) care gestionează acest teritoriu arid. Acest platou geografic de o importanță geoclimatică deosebită este caracterizat prin dune de nisip gigantice printre cele mai înalte de pe planetă, lacuri saline interdunare izolate și ecosisteme fragile ocrotite prin lege împotriva deșertificării accelerate din Asia Centrală.
• alămâiță — Variantă fonetică regională sau populară pentru lămâiță; termen utilizat în anumite graiuri pentru a desemna arbustul ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, ori planta aromatică medicinală cunoscută drept roiniță (Melissa officinalis). În satele transilvănene, frunzele și florile sale uscate erau folosite deopotrivă pentru aromatizarea lenjeriilor de pat și ca remediu fitoterapeutic împotriva migrenelor.
• alămîiță — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămâiță; denumire populară atribuită arbustului ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, sau plantei aromatice medicinale cunoscute drept roiniță (Melissa officinalis). Frunzele și florile sale uscate erau folosite în gospodăriile tradiționale pentru aromatizarea lenjeriilor și ca remediu fitoterapeutic contra migrenelor.
• Alatau — Denumire geografică generică de origine turcică atribuită mai multor lanțuri și masive muntoase ramificate din sistemele Tian-Șan, Altai și din regiunile Siberiei de Sud sau ale Asiei Centrale (cum ar fi Alatau Dzungarian, Alatau Trans-Ili ori Alatau Kuznețk); relief muntos structural de mari dimensiuni, caracterizat prin creste înalte, ghețari alpini și văi adânci. Aceste masive joacă un rol climatic și hidrologic esențial în bazinele hidrografice transfrontaliere din Kazahstan, Kârgâzstan, China și Federația Rusă.
• alegădi — Termen regional extrem de rar, atestat în graiurile izolate sau în glosarele dialectale vechi, utilizat uneori cu sensul de a potrivi, a aranja, a rândui sau a pregăti cu migală un lucru sau o unealtă. În alte contexte vernaculare marginale, verbul a fost consemnat ca o variantă fonetică locală, alterată, legată de activitățile gospodărești de sortare ori pregătire a materialelor textile sau agricole.
• alegădire — Acțiunea de a alegădi și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, rânduire sau aranjare migăloasă a unor piese sau unelte în vederea bunei lor funcționări. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă ajustarea fină a componentelor unui mecanism tradițional, cum ar fi elementele morilor de apă sau ale războaielor de țesut manual.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alegăduire — Acțiunea de a alegădui și rezultatul ei; aranjare, potrivire, rânduire sau punere în ordine metodică a lucrurilor dintr-un spațiu gospodăresc sau a pieselor unui mecanism. Termenul reflectă structural procesul manual de calibrare sau organizare tehnică specific atelierelor meșteșugărești tradiționale.
• alegăduit — Care a fost aranjat, potrivit sau rânduit cu grijă; ansamblu tehnic ori gospodăresc ale cărui elemente au fost puse în ordine metodică pentru a funcționa optim. În sens popular, descrie starea unui spațiu de lucru sau a unei unelte meșteșugărești ale cărei piese componente au fost calibrate perfect conform tradiției locale.
• Alegani — Denumirea românească consacrată pentru Munții Allegheny, un lanț muntos muntos din estul Americii de Nord, ce face parte structural din sistemul Munților Apalași. Această regiune geografică majoră se întinde de-a lungul statelor Pennsylvania, Maryland, West Virginia și Virginia, caracterizându-se prin platouri înalte parcurse de văi adânci și râuri, fiind totodată o zonă bogată în resurse de cărbune și zăcăminte forestiere.
• alenzui — A potrivi, a aranja, a rândui sau a potrivi cu mare migală piesele unei unelte sau lucrurile din casă; a ajusta elemente structurale pentru ca acestea să se îmbine perfect. În unele subdialecte izolate din nordul țării, verbul se folosește și cu sensul de a netezi, a aranja frumos hainele ori a călca cutele textilelor.
• alenzuire — Acțiunea de a alenzui și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, aranjare sau ajustare migăloasă a unor piese, unelte sau materiale textile pentru o îmbinare perfectă. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă calibrarea fină a componentelor unui angrenaj din lemn ori aranjarea estetică a pliurilor hainelor festive.
• aliena — A înstrăina un bun, un drept sau o proprietate dintr-un patrimoniu prin vânzare, donație ori cesiune juridică. În sens psihologic și sociologic, verbul exprimă acțiunea de a (se) îndepărta, a (se) izola sau a rătăci mințile, determinând pierderea conștiinței de sine, alterarea facultăților mentale ori pierderea sentimentului de apartenență la un grup social, la o cultură sau la propriul mediu.
• alienare — Procesul psihic, social sau juridic prin care un individ devine străin de sine însuși, de comunitatea sa sau de produsele propriei sale munci, pierzându-și identitatea sau controlul conștient asupra existenței. În sens clinic, reprezintă o tulburare mintală profundă caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea obiectivă, iar în plan juridic desemnează actul legal de înstrăinare, transferare sau transmitere a dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană fizică sau juridică.
• alienat — Care a fost înstrăinat sau transferat legal dintr-un patrimoniu; individ care suferă de o tulburare psihică gravă (nebun, alienat mintal) sau persoană izolată, ruptă de realitățile grupului social ori de sine însăși. Ca substantiv, termenul a fost utilizat istoric în medicină pentru a desemna pacienții din azilurile psihiatrice, iar în prezent descrie starea de dezrădăcinare culturală.
• alienată — Persoană de sex feminin care suferă de o afecțiune psihică gravă, manifestată prin pierderea discernământului și a contactului cu realitatea înconjurătoare; (adjectival) care este înstrăinată din punct de vedere social, cultural sau afectiv, trăind într-o izolare profundă față de grup sau de sine. În sens strict juridic, se referă la o proprietate, o cotă-parte sau o masă patrimonială de gen feminin care a făcut obiectul unui transfer legal de proprietate prin vânzare, donație sau cesiune.
• alienație — Concept teoretic fundamental în filozofie (Hegel, Marx) și sociologie, reprezentând starea sau procesul prin care omul devine străin de sine însuși, de produsele muncii sale, de societatea în care trăiește ori de propria sa natură umană. În sens medical și juridic arhaic, termenul este echivalent cu alienarea mintală, descriind pierderea facultăților intelectuale sau nebunia.