#sport

• autoșenilă — Autovehicul cu propulsie hibridă sau specială, echipat cu șenile în loc de roți (sau cu roți pe axa din față pentru direcție și șenile pe puntea din spate pentru tracțiune), destinat deplasării pe terenuri extrem de dificile, accidentate, înzăpezite sau mlăștinoase. Acest vehicul structural este utilizat pe scară largă în misiunile de salvare montană, în operațiunile militare, în agricultură sau în explorările din zonele arctice.
• autoșeniletă — Autovehicul șenilat sau semișenilat de dimensiuni reduse, utilizat pentru transportul de mărfuri ușoare, muniție, echipamente tehnice sau personal în zone cu teren extrem de accidentat, mlăștinos ori înzăpezit. Reprezintă o variantă compactă și mai agilă a autoșenilei clasice, fiind utilizată istoric în scopuri tactice militare sau în operațiuni moderne de salvare montană pe trasee înguste.
• autospecială — Autovehicul de mare putere, construit, carosat și echipat structural cu aparatură, unelte, substanțe sau sisteme tehnice specifice, destinat executării unor misiuni speciale ori intervențiilor de urgență. Se utilizează pe scară largă pentru a desemna mașinile de pompieri, camioanele de descarcerare, vehiculele de jandarmerie, de poliție sau laboratoarele mobile de intervenție tehnică.
• autosport — Denumire globală atribuită sporturilor cu motor desfășurate cu ajutorul automobilelor; totalitatea competițiilor, curselor de viteză, raliurilor sau probelor de îndemânare auto organizate oficial pe circuite închise ori drumuri publice amenajate (precum Formula 1, WRC sau competițiile de karting). Termenul include atât latura atletică și tehnică a piloților, cât și ingineria constructivă a vehiculelor de curse.
• autostație — Stație amenajată special, de dimensiuni mai mici decât o autogară, situată de obicei pe rutele de tranzit județene sau interurbane, destinată opririi regulate, îmbarcării și debarcării pasagerilor care călătoresc cu autobuze, microbuze sau autocare. Acest nod de transport include adesea un refugiu protejat, graficele cu orele de sosire și elemente de semnalizare rutieră specifice.
• autostop — Modalitate informală și gratuită (sau contra unei sume modice) de călătorie, prin care o persoană solicită transportul pe un anumit traseu semnalizând cu mâna (de obicei cu degetul mare ridicat) conducătorilor de vehicule care circulă în aceeași direcție. Acest fenomen social reflectă o formă de mobilitate bazată pe solidaritate, întâlnită la scară largă în turismul de tineret sau în zonele cu transport public deficitar.
• autostopistă — Forma de feminin pentru autostopist; femeie sau tânără care călătorește făcând autostopul, apelând la bunăvoința conducătorilor auto pentru a parcurge o anumită distanță rutieră. Din motive de siguranță, utilizarea acestui mod de transport de către femei implică adesea măsuri suplimentare de precauție în mediul stradal.
• autostradă — Drum public național sau internațional de mare capacitate, rezervat exclusiv circulației autovehiculelor rapide, construit cu mai multe benzi de rulare pe sens, separate structural printr-o zonă mediană. O autostradă nu intersectează la nivel nicio altă cale de comunicație, are noduri rutiere speciale pentru intrare și ieșire, fiind complet lipsită de treceri de pietoni sau acces direct din proprietățile învecinate pentru a asigura un tranzit de mare viteză în deplină siguranță.
• autotaxare — Sistem de plată sau metodă de încasare a taxelor în cadrul căreia utilizatorul sau pasagerul își achită singur contravaloarea unui serviciu sau bilet, fără intervenția directă a unui taxator, casier ori conductor. Acest sistem funcționează de obicei prin intermediul unor aparate automate (validatoare, parcometre, turnichete), fiind utilizat pe scară largă în transportul public urban sau în parcările moderne.
• autotractor — Autovehicul de mare putere, construit și echipat exclusiv pentru tractarea unor semiremorci masive sau a altor vehicule utilitare grele lipsite de propulsie proprie. Cunoscut în limbajul curent sub denumirea de cap tractor, acest utilaj logistic deține un sistem special de cuplare (șa) amplasat deasupra punții spate, fiind pilonul de bază în transportul rutier internațional de mărfuri la scară industrială.
• autotrafic — Totalitatea fluxurilor de autovehicule, camioane și alte mijloace de transport rutier motorizat care circulă pe o anumită rețea de drumuri sau autostrăzi; circulație rutieră automatizată sau monitorizată. În sens tehnic, conceptul este utilizat în ingineria traficului pentru analiza densității rutiere, optimizarea semaforizării și gestionarea rețelelor de tranzit urban de mare viteză.
• autotrailer — Autovehicul de mare tonaj sau platformă auto masivă tractată, construită și echipată structural cu rampe speciale de încărcare, utilizată pentru transportul rutier securizat al altor vehicule, utilaje grele, tractoare sau mașini noi de la fabrică spre distribuitori. Acest utilaj logistic permite fixarea rigidă și transportarea simultană a mai multor autoturisme pe două niveluri suprapuse.
• autotransport — Sistem de transport, tranzit sau livrare a mărfurilor și persoanelor realizat în mod exclusiv cu ajutorul autovehiculelor, camioanelor sau autocarelor pe rețelele rutiere; transport auto. În context economic sau intern, poate desemna și activitatea unei companii care își transportă singură produsele utilizând propria flotă auto, fără a apela la firme terțe de logistică.
• autotransportator — Autovehicul de mare tonaj, autotren sau platformă auto specializată, concepută structural pentru transportul rutier securizat al altor vehicule, tractoare sau utilaje noi ori avariate. Ca substantiv masculin, poate desemna și operatorul economic sau persoana juridică autorizată care efectuează activități de transport auto de mărfuri ori persoane pe drumurile publice.
• autotransportoare — Forma de plural sau de feminin pentru autotransportator; ansambluri rutiere, platforme etajate sau camioane cisternă mari destinate transportului automatizat sau asistat de mărfuri specifice. Ca adjectiv, descrie flote auto, companii sau divizii logistice ale căror operațiuni principale se axează pe tranzitul rutier de mare tonaj.
• autotransportor — Echipament mecanic, dispozitiv sau bandă rulantă autopropulsată utilizată în industrie, minerit sau depozite pentru deplasarea, vehicularea sau transportul automat și continuu al materialelor vrac, agregatelor ori al componentelor de-a lungul unui flux tehnologic. Acest utilaj structural funcționează de la sine prin motoare electrice integrate, optimizând timpii de producție fără a necesita manipulare manuală.
• autotren — Ansamblu rutier format dintr-un autovehicul tractor (autocamion sau cap tractor) combinat cu una ori mai multe remorci sau semiremorci, cuplat în scopul transportului simultan al unui volum masiv de mărfuri. Cunoscut comercial sub acronimul de TIR, acest utilaj logistic articulat reprezintă coloana vertebrală a lanțurilor globale de aprovizionare terestră pe distanțe lungi.
• autotrenist — Șofer profesionist specializat în conducerea, manevrarea și operarea unui autotren sau vehicul rutier articulat de mare tonaj (TIR) pe rute naționale ori internaționale. Această ocupație logistică implică responsabilități ridicate legate de asigurarea încărcăturii, respectarea timpilor de odihnă și navigația sigură în medii rutiere complexe.
• autotun — Piesă de artilerie grea (tun sau obuzier) montată structural pe un șasiu motorizat, pe roți ori pe șenile, capabilă să se deplaseze autonom și să schimbe rapid poziția de tragere fără a necesita un vehicul tractor separat. Acest sistem militar oferă o mobilitate tactică superioară, protecție parțială pentru echipaj și timpi reduși de desfășurare pe câmpul de luptă.
• autoturism — Vehicul rutier cu autopropulsie, prevăzut cu patru sau mai multe roți, destinat structural transportului unui număr redus de persoane (de obicei maximum 9 locuri, inclusiv cel al conducătorului auto) și al bagajelor acestora. Acesta este echipat cu un motor cu ardere internă, electric sau hibrid, fiind conceput pentru a circula pe drumurile publice în scopuri utilitare, recreative sau personale.