#static

• acvadag — Suspensie coloidală de grafit purificat în apă sau într-un alt lichid adecvat, utilizată în tehnică drept lubrifiant rezistent la temperaturi înalte ori pentru realizarea unor straturi subțiri conductoare electric; de asemenea, desemnează învelișul protector conductor aplicat pe pereții interiori ai tuburilor catodice. Acest material structural ajută la colectarea electronilor secundari și la ecranarea electrostatică a componentelor de precizie.
• adinam — Care este lipsit de forță mecanică, energie dinamică sau capacitate de mișcare propulsivă; sistem fizic sau element structural caracterizat prin absența vectorilor de forță activă. Acest neologism rarisim este utilizat ocazional în lucrările teoretice de dinamică sau fizică computațională pentru a descrie o stare de repaus absolut ori un corp inert ce nu exercită nicio presiune structurală asupra mediului.
• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aerostatic — Care se referă la aerostatică sau la echilibrul gazelor și al corpurilor imersate în ele; privitor la aparatele de zbor mai ușoare decât aerul, a căror sustenabilitate atmosferică se bazează pe forța arhimedică statică. Termenul descrie proprietățile mecanice, presiunile interne, învelișurile etanșe sau principiile hidrostatice aplicate mediilor gazoase.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• aerostație — Știința, tehnica sau activitatea practică ce se ocupă cu proiectarea, construcția, pilotarea și exploatarea aparatelor de zbor mai ușoare decât aerul (aerostate, baloane, dirijabile). Reprezintă prima etapă istorică a navigației aeriene umane, fiind fundamentată teoretic pe legile portanței statice și hidrostatice aplicate volumelor mari de gaze ușoare sau aer cald.
• aiolostatic — Termen științific și tehnic extrem de rar, utilizat pentru a descrie o stare de echilibru static sau o configurare de forțe în interiorul unui mediu fluid sau gazos aflat sub influența unor curenți de aer constanți ori a unor presiuni atmosferice structurate. Acest concept structural definește sistemele capabile să își mențină poziția fixă sau stabilitatea mecanică nativă fără consum suplimentar de energie dinamică, prin compensarea matematică precisă a vectorilor de masă și a forțelor aerodinamice exercitate asupra lor.
• alaun — Sare dublă hidratată a aluminiului și a unui metal alcalin (de regulă potasiu), având formula chimică generală KAl(SO4)2·12H2O, cristalizată în sistemul cubic; substanță structurală cu puternice proprietăți astringente, hemostatice și antiseptice, utilizată tradițional sub denumirea de piatră acră. În industrie, este utilizat pe scară largă ca mordant în vopsitorie, agent de tăbăcit în industria pielăriei, pentru limpezirea apelor și în cosmetică ca antiperspirant natural datorită capacității sale de a contracta țesuturile și de a inhiba proliferarea bacteriilor.
• ambazonă — Compus chimic organic sintetic din clasa derivaților de tiosemicarbazonă, utilizat în medicină ca antiseptic local puternic și agent bacteriostatic, în special în tratamentul infecțiilor acute ale cavității bucale și ale faringelui (cum sunt amigdalitele sau stomatitele). Structural, acționează prin inhibarea multiplicării microorganismelor patogene, fiind principiul activ de bază întâlnit în compoziția unor comprimate de supt populare.
• anastatic — Referitor la anastazie sau obținut prin procedee anastatice; descrie o metodă arhaică de imprimare sau de reproducere fidelă a textelor și desenelor gravate, prin transferul chimic al cernelii de pe un document vechi pe o placă metalică reliefată, fără a fi necesară culegerea din nou a caracterelor. În sens extins sau figurat, termenul poate descrie un proces de reînviere, restaurare completă sau aducere la starea inițială a unui suport grafic depreciat.
• Anastatica — Gen monotipic de plante erbacee xerofite din familia Brassicaceae, având ca unică specie reprezentativă 'Anastatica hierochuntica' (Trandafirul de Ierihon); este renumită pentru capacitatea sa extremă de anhidrobiroză, adaptată la climatele deșertice. Planta se usucă și se strânge sub forma unei sfere compacte în perioadele de secetă, desfăcuți-se și recăpătându-și aspectul vegetal când intră în contact direct cu apa.
• anizostazie — Stare de dezechilibru isostatic sau instabilitate structurală la nivelul scoarței terestre, caracterizată prin compensarea inegală ori asimetrică a maselor muntoase și a blocurilor tectonice în mantaua superioară. Acest fenomen geofizic provoacă apariția unor anomalii gravimetrice locale severe și determină mișcări verticale compensatorii ale scoarței, generând adesea activitate seismică orogenă.
• antibacterian — Medicament, substanță chimică sau agent biologic capabil să distrugă bacteriile (efect bactericid) sau să le oprească multiplicarea și dezvoltarea (efect bacteriostatic). În medicina clinică și epidemiologie, această clasă cuprinde antibioticele sistemice, chimioterapicele, antisepticele locale și dezinfectantele industriale, fiind pilonul central în tratamentul bolilor infecțioase și în menținerea standardelor stricte de asepsie și igienă publică.
• anticancer — Care combate, previne sau distruge celulele tumorale maligne; substanță oncologică, terapie celulară sau medicament citostatic conceput special pentru oprirea proliferării neoplasmelor în organismul uman. În sens clinic modern, termenul acoperă atât moleculele de chimioterapie clasică, cât și protocoalele avansate de imunoterapie sau terapiile țintite molecular.
• anticinematografic — Care contravine specificului, tehnicilor sau regulilor estetice ale artei cinematografice; lipsit de dinamică vizuală, de ritm narativ ori de expresivitate plastică adecvată ecranului. În critica de film, termenul descrie producții sau scene excesiv de teatrale, statice sau livrești, care nu folosesc limbajul specific al camerei de filmat.
• antihemoragic — Care oprește, previne sau combate hemoragia (scurgerea abundentă de sânge din vasele sangvine rupte ori lezate); medicament, vitamină (cum este vitamina K) sau compus hemostatic utilizat pentru a accelera coagularea sângelui. În sens terapeutic, intervine structural în cascada de coagulare pentru a stabiliza fibrina și a sigila leziunile vasculare.
• antiizostatic — Care contravine, se opune sau perturbă echilibrul izostatic al scoarței terestre; fenomen tectonic, mișcare a magmei sau dezechilibru gravitațional care împiedică restabilirea stării de plutire hidrostatică a litosferei pe astenosferă. În sens structural, descrie anomalii de densitate sau forțe endogene care generează tensiuni masive în regiunile muntoase ori în bazinele oceanice.
• antimitotic — Care împiedică, blochează sau oprește mitoza (procesul de diviziune celulară indirectă); medicament chimioterapic, agent citostatic (cum sunt alcaloizii din vinca sau taxanii) utilizat în tratamentul tumorilor maligne. În sens clinic, acționează structural prin degradarea sau stabilizarea excesivă a fusului de diviziune mitotic, blocând multiplicarea necontrolată a celulelor canceroase.
• antineoplazic — Care împiedică dezvoltarea, proliferarea sau multiplicarea celulelor tumorale maligne; medicament citostatic, chimioterapic sau agent biologic utilizat în tratamentul cancerului. În sens clinic și molecular, intervine structural în metabolismul celular, blocând replicarea ADN-ului sau degradând fusul mitotic pentru a induce apoptoza celulelor canceroase.
• antistatic — Care previne, reduce sau elimină acumularea de electricitate statică pe suprafața materialelor, a țesăturilor sau a componentelor electronice; tratament chimic ori barieră fizică ce favorizează dispersarea sarcinilor electrice. Ca substantiv, indică un produs chimic (spray, soluție aditivă) pulverizat pe haine, covoare ori ecrane pentru a împiedica atragerea prafului sau producerea de scântei electrostatice periculoase.