#succesiune

• ab intestat — Expresie de origine latină utilizată în medicina legală și expertizele psihiatrice care înseamnă 'fără testament'. Se referă la succesiunea sau moștenirea lăsată de o persoană care a decedat fără a lăsa un testament valid. În context clinic, comisiile medico-legale analizează des dosarele de succesiune ab intestat pentru a evalua dacă pacientul suferea de demență sau alte afecțiuni neuropsihice care l-au împiedicat să își exprime dorințele testamentare înainte de deces.
• ab intestato — Formă juridică și medico-legală completă pentru 'ab intestat', însemnând 'provenind de la o persoană care a decedat fără testament'. În expertizele psihiatrice post-mortem, termenul este central în analiza capacității de exercițiu și a discernământului persoanelor cu boli neurodegenerative (cum ar fi demența vasculară sau Alzheimer) pentru a valida distribuirea legală a bunurilor.
• ademțiune — Act juridic sau manifestare de voință prin care un testator revocă ori anulează total sau parțial un legat cu titlu particular făcut anterior în testamentul său. Această revocare structurală intervine de regulă atunci când bunul care constituia obiectul legatului a fost înstrăinat, distrus sau transformat radical de către testator înainte de decesul său, lipsind astfel dispoziția testamentară de obiectul ei inițial.
• agnatic — Care aparține agnaților sau agnației, privitor la agnați; sistem de rudenie bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun. În dreptul succesoral, termenul descrie regulile stricte de transmitere a bunurilor, titlurilor nobiliare ori tronului, excluzând complet sau parțial descendenții pe linie maternă.
• alogenic — Produs, determinat sau controlat de factori externi sau străini de sistemul, comunitatea sau organismul respectiv. În ecologie, se referă la succesiuni ecologice induse de schimbări abiotice externe (ex. secetă, inundații); în geologie, este sinonim cu alogenetic; în medicină (imunologie), descrie un transplant sau țesut recoltat de la un individ din aceeași specie, dar diferit din punct de vedere genetic.
• altern — Care se succede în mod regulat, un element după altul; dispus de o parte și de alta a unui ax sau a unei linii în puncte diferite. În botanică, descrie frunzele așezate succesiv pe tulpină, la înălțimi diferite, pe rând. În geometrie, se referă la unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă, situate de o parte și de alta a acesteia.
• alterna — A se succeda în mod regulat și periodic, un element după altul, în timp sau în spațiu; a schimba pe rând două sau mai multe activități, stări ori fenomene pentru a asigura un echilibru ori o variație controlată (de exemplu, a alterna munca cu odihna).
• alternanță — Succesiune regulată, periodică și repetitivă a două sau mai multe stări, fenomene, acțiuni sau elemente care se înlocuiesc reciproc în timp sau în spațiu. În lingvistică, desemnează modificarea regulată a unui sunet în flexiunea aceluiași cuvânt, iar în politică se referă la trecerea succesivă la guvernare a unor partide diferite.
• antestator — Persoană care a întocmit un testament anterior sau o versiune anterioară a unei dispoziții de ultimă voință, în raport cu un act juridic testamentar mai recent sau modificat. În analiza succesiunilor complexe, termenul desemnează calitatea defunctului în momentul în care se evaluează capacitatea sa juridică și intențiile inițiale consemnate în primul înscris oficial, înainte de survenirea revocărilor ulterioare.
• apoi — După aceea, pe urmă, în al doilea rând; marchează succesiunea temporală a unor evenimente sau ordinea logică a unor argumente într-un enunț. Folosit ca element de legătură sau conector discursiv, introduce o completare, o concluzie, o justificare ori exprimă o nuanță de resemnare, opoziție sau indignare în limbajul colocvial.
• arhireu — Membru al clerului superior din Biserica Creștină Ortodoxă care a primit prin taina hirotoniei deplinătatea harului preoțesc, având dreptul canonic de a sfinți și de a conduce spiritual o eparhie; termen generic utilizat pentru a desemna ierarhii de orice rang superior, precum episcopul, arhiepiscopul, mitropolitul sau patriarhul. În teologie, arhireul este privit ca succesor direct al sfinților apostoli și ca reprezentantul mistic al lui Iisus Hristos, Marele Arhiereu, în mijlocul comunității.