#teatru

• absurd — Care contrazice legile logicii formale, bunul-simț sau evidența empirică; lipsit de rațiune, sens sau coerență internă. Ca concept filozofic (existențialism), definește conflictul fundamental dintre tendința umană de a căuta un sens în viață și universul rece, inert și lipsit de semnificație. În literatură și teatru, reprezintă un curent axat pe ilustrarea caracterului grotesc și ilogic al condiției umane.
• act — Termen polisemantic fundamental; reprezintă un document oficial cu caracter juridic sau administrativ care atestă un fapt, o obligație ori un drept legal. În sens filozofic sau comportamental, definește o acțiune conștientă ori o manifestare a voinței umane. În artele spectacolului, constituie o diviziune principală a unei piese de teatru sau a unei opere, delimitată structural de pauze ori de schimbări majore de decor.
• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).
• actor — Artist interpret care dă viață unui personaj într-o piesă de teatru, într-un film, la radio sau televiziune, folosind tehnici scenice, gesturi și inflexiuni vocale; (în sens larg sau sociopolitic) persoană, grup ori organizație care joacă un rol determinant într-un eveniment sau proces. Acest element structural constituie pilonul central al manifestării dramatice și al interacțiunii sociale.
• actoraș — Diminutiv al substantivului actor, utilizat adesea cu o conotație ușor peiorativă, ironică ori afectuoasă pentru a desemna un interpret de mică importanță, fără talent remarcabil, care joacă în roluri secundare sau neînsemnate. Acest element structural evidențiază o ierarhie valorică informală în lumea artistică.
• actoricesc — Care aparține actorilor, privitor la actori sau la arta interpretării scenice; caracteristic profesiei de interpret dramatic. Acest atribut structural definește stilul, tehnica, trăirile și manifestările specifice transpunerii unui personaj pe scenă ori pe ecran.
• actorie — Profesia, arta sau activitatea unui actor; arta interpretării dramatice pe scenă ori pe ecran. Acest domeniu structural presupune stăpânirea unor tehnici complexe de dicție, mișcare scenică, analiză psihologică și expresivitate corporală pentru configurarea fidelă a personajelor.
• actorime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea sau masa actorilor care activează într-un teatru, într-o regiune, într-o țară sau într-o epocă istorică determinată. Acest termen structural adună simbolic breasla actoricească, subliniind aspectul comun al comunității profesionale de interpreți.
• actoriță — Formă secundară, diminutivală sau populară pentru actriță, desemnând o femeie care interpretează un personaj într-o piesă ori un film; folosită uneori cu nuanță afectuoasă, familiară sau ușor ironică în funcție de context. Reprezintă un derivat structural de gen creat prin atașarea directă a unui sufix feminin la rădăcina masculină.
• actriță — Femeie care interpretează roluri în piese de teatru, în filme, la radio sau la televiziune; artistă care transpune scenic sau cinematografic un personaj literar prin intermediul expresivității corporale, vocale și emoționale. Acest statut profesional implică stăpânirea tehnicilor dramatice pentru a evoca stări și narațiuni complexe în fața unui public sau a unei camere de filmat.
• acutrament — Îmbrăcăminte bizară, ciudată, extravagantă sau ridicolă; mod artificial, ostentativ și lipsit de gust de a se împopoțona ori de a se găti cu accesorii neasortate. În sens larg sau teatral, termenul poate descrie un costum neobișnuit ori o costumație grotescă folosită pentru a atrage atenția sau pentru a crea un efect comic în cadrul unei reprezentații scenice.
• Adam de la Halle — Poet, compozitor, truver și dramaturg francez medieval din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre fondatorii teatrului secular în Franța; autor al celebrei piese muzicale 'Jocul lui Robin și al Marionului' (Le Jeu de Robin et de Marion). Această personalitate structurală a istoriei artelor a excelat în compoziția polifonică timpurie și în monodii, punând bazele operei comice medievale prin îmbinarea dialogului vorbit cu secțiuni muzicale lirice.
• advocățel — Diminutiv al termenului arhaic 'advocat', utilizat în mod familiar pentru a descrie un avocat tânăr, aflat la începutul carierei, sau în sens peiorativ și ironic pentru a desemna un jurist nepregătit, lipsit de prestigiu ori de scrupule, care se ocupă de cauze mărunte și nesemnificative. În literatura satirică a secolului al XIX-lea, termenul contura tipologia micului funcționar corupt sau guraliv din tribunalele de provincie.
• afteor — Formă populară veche, alterată sau regională a substantivului 'actor', utilizată în trecut în graiul vulgar sau influențată pe filieră etimologică secundară. Termenul desemnează un artist care interpretează roluri pe o scenă de teatru ori o persoană care joacă un rol determinant în cadrul unui eveniment istoric sau social.
• afteoriță — Formă populară veche sau regională pentru substantivul 'actriță', utilizată în trecut în graiul rural ori în cronici teatrale timpurii. Termenul desemnează o femeie care interpretează un rol într-o piesă de teatru, fiind varianta feminină a arhaismului 'afteor' și un exemplu rar de evoluție fonetică neologică asimilată empiric.
• agon — Concept fundamental din Grecia antică ce desemnează o competiție publică, o întrecere atletică, literară ori muzicală organizată în cadrul jocurilor sacre; în sens extins și modern, termenul reprezintă principiul competițional sau conflictul agonistic descris de sociologi (precum Roger Caillois în teoria jocurilor) ca o manifestare culturală bazată pe rivalitate reglementată, efort personal și șanse egale.
• agonotet — Magistrat din Grecia antică însărcinat cu organizarea, finanțarea, supravegherea și arbitrarea jocurilor publice sacre și a concursurilor atletice, poetice sau dramatice. Această funcție onorifică de mare prestigiu civic implica adesea cheltuieli personale uriașe din partea demnitarului ales, fiind o componentă cheie a sistemului de liturghii publice din polisul elen.
• Aida — Titlul unei celebre opere în patru acte compuse de Giuseppe Verdi, pe un libret de Antonio Ghislanzoni, a cărei premieră a avut loc la Cairo în 1871; numele personajului principal, o prințesă etiopiană captivă în Egipt, sfâșiată între dragostea pentru generalul Radames și loialitatea față de patria sa. În sens extins, reprezintă un acronim în marketing (AIDA: Atenție, Interes, Dorință, Acțiune) și un prenume feminin de o mare eleganță structurală.
• Aischylos — Nume propriu onomastic de rezonanță universală, reprezentând grafia originală sau latinizată a numelui marelui dramaturg grec Eschil (c. 525 – c. 456 î.Hr.), considerat structural părintele tragediei clasice europene. În istoria teatrului și a filologiei, opera sa (din care s-au păstrat capodopere precum Trilogia Oresteia sau Prometeu înlănțuit) este recunoscută pentru introducerea celui de-al doilea actor pe scenă, reducerea importanței corului și crearea unui stil poetic solemn, profund legat de destinele umane și voința zeilor.
• Alas, poor Yorick — Una dintre cele mai celebre replici și expresii din dramaturgia universală, rostită de personajul principal în Actul V, Scena 1 a tragediei 'Hamlet' scrisă de William Shakespeare; exclamație filosofică și melancolică ce introduce monologul rostit de prințul Danemarcei în timp ce privește și ține în mână craniul deshumat al lui Yorick, fostul nebun al curții regale din copilăria sa. Acest element structural simbolizează în mod profund tema deșertăciunii vieții (memento mori), inevitabilitatea morții și contrastul izbitor dintre veselia trecută și realitatea sumbră a descompunerii.