#validat

• aproba — A-și da consimțământul în mod oficial, a autoriza sau a valida o cerere, un proiect, o lege sau o decizie administrativă; a considera ca fiind bun, corect sau valabil, manifestând un acord total sau o susținere deschisă față de opiniile, acțiunile ori conduita cuiva.
• aprobabilitate — Însușirea, calitatea sau starea a ceea ce este aprobabil; posibilitatea, caracterul sau șansa unui proiect, a unei legi ori a unei cereri administrative de a obține consimțământul oficial, validarea sau autorizarea din partea unei instanțe superioare ori a unui comitet de reglementare.
• aprobare — Acțiunea de a aproba și rezultatul ei; consimțământ oficial, încuviințare, autorizație sau act administrativ ori legislativ prin care se validează o cerere, un plan ori un proiect; confirmare sau apreciere pozitivă manifestată față de conduita, opiniile ori faptele unei persoane.
• aprobat — Care a primit consimțământul oficial, autorizația, confirmarea sau validarea din partea unei autorități, instanțe ori a unui comitet; proiect, document sau comportament acceptat, încuviințat ori agreat. În sens tehnic sau birocratic, descrie starea finală a unui dosar sau act normativ care a trecut cu succes de toate etapele de verificare și control legal.
• aprobator — Care conține, exprimă sau indică o aprobare, o încuviințare, un acord ori o apreciere pozitivă; element discursiv, gestual sau atitudine prin care se validează o opinie, o acțiune ori un comportament. Ca adverb, arată modalitatea încuviințătoare sau favorabilă în care cineva reacționează ori se exprimă.
• atestare — Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; obținerea sau eliberarea unui document oficial (certificat, adeverință) care confirmă legal o calitate, un drept, o competență profesională sau autenticitatea unui fapt. În istoriografie, termenul se referă la prima mențiune scrisă, atestată documentar, a unei localități, a unui popor sau a unui monument într-un text vechi păstrat până astăzi.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autenticat — Care a fost supus procesului de autenticare; înscris, document sau contract legalizat de către un notar public ori de o autoritate abilitată, dobândind forță juridică. În context digital, descrie starea unui utilizator, a unei sesiuni sau a unui dispozitiv a cărui identitate a fost verificată cu succes de către un server de securitate, permițându-i operarea în rețea.
• autenticiza — Variantă lexicografică mai puțin frecventă sau arhaică pentru verbul 'a autentica' sau 'a autentifica'; acțiunea de a conferi formă autentică unui înscris, de a legaliza ori de a certifica valabilitatea juridică și originalitatea unui document în fața unei autorități publice competente.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autentifica — A demonstra, a certifica sau a recunoaște în mod oficial originalitatea, valabilitatea ori identitatea unui lucru, a unui document sau a unei persoane; a efectua operațiunile legale necesare în fața unui notar pentru a învesti un înscris cu autoritate publică. În informatică, reprezintă acțiunea unui sistem de a verifica acreditările unui utilizator (parolă, date biometrice) sau acțiunea utilizatorului de a se conecta într-un cont securizat.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• autentificat — Care a fost supus procesului de autentificare sau autentifică; înscris, document ori contract învestit cu formă oficială și legalizat de către un notar public sau o autoritate competentă. În informatică, descrie starea unui utilizator sau a unui dispozitiv a cărui identitate și drepturi de acces au fost verificate cu succes în interiorul unei rețele securizate, permițându-i operarea datelor.
• autentificație — Variantă lexicografică învechită, rară sau regională pentru termenul 'autentificare'; acțiunea de atestare oficială a originalității unui înscris ori document istoric privat, realizată conform unor formule administrative sau notariale de tip vechi.
• autoafirmat — Care s-a pus în valoare sau a obținut recunoașterea propriilor calități, statut ori personalitate prin forțe proprii, în mod conștient și independent; persoană care s-a impus de la sine într-un colectiv social sau profesional datorită talentului ori muncii depuse.
• autoanulare — Acțiunea de a se autoanula sau rezultatul ei; proces prin care un act, un document, o comandă, un contract sau o sesiune digitală își pierde valabilitatea, forța juridică ori efectul de la sine sau în mod automat, ca urmare a împlinirii unui termen, a nerespectării unei condiții suspensive ori a activării unei clauze interne, fără a fi necesară o intervenție exterioară suplimentară. În sens filozofic ori psihologic, reprezintă negarea, sacrificarea ori suprimarea propriilor interese, valori sau a propriei personalități de către un individ.
• autotaxare — Sistem de plată sau metodă de încasare a taxelor în cadrul căreia utilizatorul sau pasagerul își achită singur contravaloarea unui serviciu sau bilet, fără intervenția directă a unui taxator, casier ori conductor. Acest sistem funcționează de obicei prin intermediul unor aparate automate (validatoare, parcometre, turnichete), fiind utilizat pe scară largă în transportul public urban sau în parcările moderne.
• autoverificat — Care a fost supus unui proces de autoverificare; sistem computerizat, algoritm, date sau text controlat în mod autonom și validat ca fiind corect, conform unor reguli sau standarde interne stricte, fără intervenția unei entități sau verificări externe.