#aschie

• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• alezare — Acțiunea de a aleza și rezultatul ei; operație tehnologică de prelucrare prin așchiere a suprafețelor cilindrice sau conice interioare, executată cu scopul de a mări diametrul unei găuri existente și de a asigura o precizie dimensională extrem de ridicată, precum și o rugozitate minimă a suprafeței. Acest proces este esențial în construcția de mașini pentru calibrarea cilindrilor, lagărelor și a buștelor.
• alezator — Sculă așchietoare multifundată, cu mai multe tăișuri longitudinale sau elicoidale, utilizată în prelucrarea metalelor pentru operația de finisare și calibrare exactă a găurilor executate anterior cu burghiul. Acest instrument asigură o precizie dimensională ridicată (la nivel de microni) și o netezime superioară a suprafeței interioare, fiind indispensabil în construcția de motoare, carcase de rulmenți și componente aerospațiale.
• alezor — Sculă așchietoare cu mai multe tăișuri (dinți) dispuse longitudinal sau elicoidal pe o suprafață cilindrică sau conică, utilizată pentru operația de finisare, calibrare precisă și rectificare a găurilor executate anterior în piese din metal sau alte materiale dure. Rolul său funcțional este de a asigura abateri dimensionale minime și o netezime microscopică a suprafeței prelucrate interioare.
• ancolat — Care este prevăzut cu o ancolură sau cu o degajare structurală în formă de gât ori crestătură; piesă tehnică, profil sau element mecanic prelucrat prin așchiere ori matrițare pentru a prezenta o îngustare localizată. Acest detaliu geometric este proiectat special pentru a permite îmbinarea precisă cu alte subansambluri, pentru a ghida piese în mișcare sau pentru a asigura o zonă optimă de rupere controlată sub acțiunea unor forțe predefinite.
• antefreză — Sculă așchietoare metalică, cap de freză preliminar sau instrument rotativ utilizat pentru efectuarea unei prelucrări inițiale grosiere (degroșare) înainte de finisarea unei suprafețe. În stomatologie și tehnica dentară, reprezintă o freză specială folosită pentru pregătirea preliminară a cavităților sau șlefuirea inițială a materialelor protetice.
• așche — Formă arhaică, regională sau ortografie alternativă veche pentru termenul 'așchie'; bucată mică, subțire și alungită de lemn, piatră sau metal, desprinsă accidental sau în mod intenționat în timpul proceselor de tăiere, cioplire, prelucrare sau spargere a unui corp solid.
• așchia — A desprinde așchii dintr-o masă lemnoasă, metalică sau minerală; a crăpa, a ciopi ori a despica un material în bucăți mici, subțiri și ascuțite, în special în timpul prelucrării manuale sau mecanice. În formă reflexivă, se referă la acțiunea structurală a lemnului sau a altor materiale dure de a se fisura ori de a se sparge în fragmente neregulate sub influența unei presiuni mecanice, a uscăciunii ori a unui șoc exterior.
• așchiabilitate — Proprietate tehnologică a unui material solid (metal, lemn, plastic) care determină ușurința, precizia și randamentul cu care acesta poate fi prelucrat prin așchiere cu ajutorul sculelor tăietoare. Acest parametru structural influențează direct gradul de uzură al uneltelor, calitatea finisajului suprafeței obținute, forma așchiilor rezultate și consumul de energie în timpul proceselor industriale de strunjire, frezare sau găurire.
• așchiat — Care a fost supus procesului de așchiere; material solid fasonat, tăiat sau finisat prin îndepărtarea succesivă de straturi fine sub formă de așchii. Ca substantiv neutru, indică operațiunea tehnică în sine ('așchiatul') realizată pe mașini-unelte. Descrie starea structurală a unei piese ale cărei dimensiuni finale și precizii geometrice au fost obținute prin acțiunea directă a unei scule tăietoare.
• așchie — Fragment mic, subțire și alungit desprins dintr-un corp solid (lemn, piatră, os sau metal) în urma unui șoc, a unei operații de tăiere, cioplire sau prelucrare mecanică. În context medical, reprezintă un corp străin liniar care pătrunde accidental sub piele sau țesuturi, generând inflamații locale dacă nu este extras la timp.
• așchiere — Proces tehnologic mecanic de prelucrare a unui material solid (metal, lemn, plastic) prin îndepărtarea succesivă a adaosului de prelucrare sub formă de așchii, cu ajutorul unor scule tăietoare specifice (cuțite de strung, freze, burghie), pentru a obține o piesă cu dimensiuni, forme și rugozități geometrice bine determinate.
• așchiet — Care a fost supus procesului de așchiere sau cioplire; material lemnos, metalic sau mineral din care s-au desprins fragmente mici și subțiri în urma unei prelucrări mecanice ori manuale. În sens structural sau geologic secundar, descrie o suprafață de piatră ori rocă fisurată natural, prezentând așchii sau neregularități ascuțite.
• așchietoare — Mașină, unealtă sau componentă mecanică proiectată special pentru a tăia, strunji sau freza un material, îndepărtând surplusul sub formă de așchii; sculă așchietoare. Ca adjectiv, descrie orice acțiune, mișcare ori capacitate structurală a unui instrument de a pătrunde în straturile unui obiect solid pentru a-i modifica geometria prin așchiere.
• așchietor — Care efectuează sau servește la așchiere; sculă, dispozitiv ori mașină-unealtă concepută structural pentru a îndepărta adaosul de prelucrare de pe o piesă sub formă de așchii. Ca substantiv masculin, desemnează muncitorul calificat (strungar, frezor, rabotor) care operează aceste utilaje industriale tăietoare pentru fasonarea metalului sau a lemnului.
• așchii — Formă de plural a substantivului 'așchie'; fragmente mici, subțiri și ascuțite detașate dintr-un corp solid (lemn, metal, piatră, sticlă) în urma unei acțiuni mecanice de tăiere, spargere, cioplire sau strunjire. În sens tehnic industrial, reprezintă deșeul de producție rezultat din prelucrarea materialelor pe mașini-unelte, clasificat structural în așchii de smulgere, de curgere sau de rupere.
• așchioară — Diminutiv al substantivului 'așchie'; fragment extrem de mic, fin și subțire desprins dintr-un corp solid de lemn, metal sau piatră. Datorită dimensiunilor sale reduse, reprezintă un reziduu microscopic frecvent în atelierele de tâmplărie sau prelucrări mecanice, fiind periculoasă în caz de contact ocular sau penetrare cutanată.
• așchiță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; o așchie foarte mică, subțire și ascuțită desprinsă dintr-un material lemnos, metalic ori din sticlă. În sens familiar sau figurat, termenul poate descrie o persoană foarte slabă, măruntă ori un fragment nesemnificativ dintr-un ansamblu.
• așchiuță — Diminutiv al substantivului 'așchie'; fragment minuscul, extrem de subțire și ascuțit desprins dintr-o masă lemnoasă, metalică, de sticlă sau de piatră în timpul proceselor de debitare, cioplire ori fracturare. În sens familiar, termenul este utilizat pentru a descrie o persoană de statură foarte mică și firavă sau un element structural de proporții microscopice.