#dependent

• abandonic1 (adj.) — Care manifestă un complex sau o teamă patologică de abandon; referitor la comportamentele neurotice sau defensive declanșate de frica de părăsire. O structură abandonică (sau personalitate abandonică) tinde să dezvolte un atașament dependent, manifestând posesivitate extremă sau, dimpotrivă, tendința de a rupe preventiv relațiile de teamă să nu fie respinsă.
• abcisă — Prima coordonată a unui punct într-un sistem de referință cartezian bidimensional (axa Ox), utilizată frecvent în graficele medicale, studiile epidemiologice și reprezentările statistice pentru a plasa variabila independentă (de exemplu, timpul, doza de medicament sau vârsta).
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• absintomanie — Dorință impulsivă, nestăpânită și patologică de a consuma absint; mania compulsivă a intoxicării cu licoare de pelin. Din perspectivă etică și filozofică, absintomania reprezintă faza extremă a alienării voinței, un stadiu în care libertatea interioară a individului este complet anihilată de dependență, transformând actul de creație boem într-o sclavie mentală și morală absolută.
• adicție — Stare patologică sau dependență structurală, fizică și psihologică, manifestată prin nevoia compulsivă și greu de controlat de a consuma o anumită substanță (droguri, alcool, nicotină) ori de a efectua în mod repetat o activitate (jocuri de noroc, utilizarea tehnologiei), în ciuda consecințelor negative evidente asupra sănătății și vieții sociale.
• adjudicator — Persoană neutră și independentă, cu expertiză tehnică ori juridică, numită de părțile unui contract sau de o autoritate pentru a soluționa rapid un diferend apărut pe parcursul execuției contractuale. Spre deosebire de un judecător sau arbitru comercial, decizia sa are un caracter executoriu imediat, dar temporar, fiind menită să prevină blocarea proiectelor.
• aerob — Care trăiește, se dezvoltă, se manifestă sau funcționează numai în prezența oxigenului atmosferic liber. În biologie, se referă la organismele (aerobionte) care folosesc oxigenul pentru respirația celulară; în fiziologie și sport, descrie un tip de efort fizic moderat și prelungit în care energia este produsă prin metabolizarea oxigenului.
• aerobie — Formă de viață sau proces biologic care se desfășoară exclusiv în prezența oxigenului molecular liber; mod de respirație celulară caracteristic organismelor aerobe, prin care substanțele organice sunt oxidate complet pentru a elibera energie chemicală utilizabilă.
• aerobiont — Ca substantiv, desemnează orice organism (animal, plantă sau microorganism) care trăiește, se dezvoltă și își desfășoară funcțiile vitale exclusiv în prezența oxigenului molecular liber din aer sau apă. Ca adjectiv, descrie calitatea unui organism de a aparține acestui grup ecologic strict dependent de procesele aerobe.
• aerobiotic — Care se referă la aerobioză, care aparține aerobiozei sau care se dezvoltă într-un mediu guvernat de prezența oxigenului atmosferic. Acest termen descrie fenomenele metabolice, stilurile de viață sau nișele ecologice specifice organismelor aerobe, evidențiind interacțiunea biochimică dintre celule și oxigenul molecular.
• aerobioză — Condiție de viață sau proces biochimic al organismelor care nu pot exista și funcționa decât în prezența oxigenului molecular liber; ansamblul reacțiilor metabolice prin care substanțele organice sunt oxidate complet, având ca rezultat producerea de energie, dioxid de carbon și apă. Reprezintă opusul anaerobiozei și este specific majorității covârșitoare a ființelor vii complexe.
• aerofil — Ca adjectiv în biologie, descrie un organism sau un țesut care are o afinitate deosebită pentru aer ori oxigen, dezvoltându-se optim în prezența acestuia. În contextul colecționismului (substantiv), desemnează o persoană pasionată de aerofilateliști sau de istoria poștei aeriene, dedicată strângerii de mărci poștale și plicuri transportate prin avioane.
• Albania — Stat independent și suveran situat în sud-estul Europei, în vestul Peninsulei Balcanice, având ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică și reședința în capitala Tirana; oficial Republica Albania (Shqipëria). Țara este caracterizată printr-un relief predominant muntos, o istorie marcată de numeroase influențe culturale ilire, romane și otomane, și o dezvoltare economică bazată pe turism, servicii și industrie.
• alcoholic — Ca adjectiv: care se referă la alcool, care conține alcool sau este produs de acțiunea alcoolului. Ca substantiv: persoană care suferă de alcoolism, manifestând o dependență fizică și psihică cronică față de consumul de băuturi alcoolice, caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului și episoade severe de sevraj.
• alcoholică — Forma de feminin pentru termenul alcoholic; care conține alcool, se referă la alcool sau este determinat de efectele acestuia. Ca substantiv, desemnează o femeie care suferă de o dependență cronică, fizică și psihologică, față de consumul de băuturi alcoolice, manifestând toleranță crescută și sindrom de sevraj la întreruperea consumului.
• alcoholism — Stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă, perturbări metabolice severe, degradare progresivă a personalității, alterarea funcțiilor cognitive și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos central.
• alconaut — Termen argotic și umoristic folosit pentru a desemna o persoană care consumă frecvent și în cantități mari băuturi alcoolice, sugerând metaforic o 'călătorie' în stări alterate de conștiință, similar unui astronaut în spațiu. Deși utilizat adesea în mod peiorativ sau ironic în comunitățile urbane, cuvântul ascunde o realitate asociată dependenței și marginalizării sociale.
• alconaută — Forma de feminin pentru termenul alconaut; termen argotic, adesea utilizat într-o notă peiorativă sau autoironică, pentru a desemna o femeie care consumă în mod excesiv și frecvent băuturi alcoolice. Expresia face referire indirectă la stările de alterare a realității psiho-comportamentale comparabile cu o desprindere de realitatea cotidiană, mascând deseori tulburări severe de dinamică socială și dependență.
• alcoolic — Forma grafică standardizat-adaptată în limba română pentru cuvântul alcoholic. Ca adjectiv, descrie un produs care conține etanol sau o manifestare clinică legată de acesta. Ca substantiv, indică o persoană afectată de alcoolism cronic, caracterizată prin dependență compulsivă, distrugere somatică progresivă și alterarea comportamentului social.
• alcoolică — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul alcoolic; care conține alcool, se referă la alcool sau este indus de consumul acestuia. Ca substantiv, desemnează o persoană de sex feminin care suferă de o dependență cronică și compulsivă față de etanol, manifestând toleranță crescută și simptome severe de sevraj la întreruperea consumului.