#expresie

• ab absurdo — Expresie latină însemnând 'prin absurd'. Este folosită în logica medicală, bioetică și expertizele medico-legale pentru a demonstra un adevăr clinic sau o cauză a morții prin arătarea faptului că orice altă ipoteză alternativă ar conduce la o concluzie imposibilă sau contradictorie.
• Ab antiguo — Variantă grafică sau medicală veche pentru 'ab antiquo', însemnând 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În context medical, bioetică și deontologie clinică, se folosește pentru a face referire la principii de tratament, reguli etice (cum ar fi Jurământul lui Hipocrate) sau practici terapeutice care sunt consacrate și recunoscute ca valide încă din antichitate.
• ab antique — Variantă grafică medievală sau alternativă pentru expresia 'ab antiquo', însemnând 'din vechime'. În limbajul medical clinic și bioetic, face referire la cutume, standarde deontologice ancestrale sau principii de tratare a bolnavilor transmise din generație în generație, a căror autoritate morală este recunoscută datorită vechimii lor.
• ab antiquo — Forma clasică și corectă din limba latină pentru 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În toxicologie, farmacognozie și etică medicală, este folosită pentru a sublinia că anumite efecte terapeutice, interdicții (ex. utilizarea unor otrăvuri în scopuri politice sau medicale) sau jurăminte profesionale sunt în vigoare și respectate din cele mai vechi timpuri ale civilizației umane.
• Ab hoc et ab hac — Expresie latină tradusă literal 'de la unul și de la alta' sau 'despre asta și despre aceea'. În contextul psihologiei clinice, al neurologiei și al psihiatriei, termenul descrie un discurs haotic, incoerent, fără o legătură logică între idei, specific pacienților care suferă de episoade de delir, demență, confuzie mentală acută sau intoxicații severe cu substanțe psihoactive.
• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• ab origine — Expresie latină care înseamnă 'de la origine' sau 'de la început'. În genetica medicală și embriologie, se folosește pentru a descrie o anomalie cromozomială, o malformație congenitală sau o afecțiune metabolică prezentă în structura biologică a organismului încă din momentul concepției (ab origine), spre deosebire de bolile dobândite pe parcursul vieții.
• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• ab ovo usque ad mala — Expresie latină extrasă tot din Satirele lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou până la mere' (referire la structura unui prânz roman complet). În context academic, medical și psihologic, este utilizată metaforic pentru a descrie o analiză exhaustivă, completă și cronologică a unui fenomen, a unei patologii sau a dezvoltării unui individ, acoperind parcursul integral de la originea absolută până la faza finală de manifestare.
• ab uno disce omnes — Expresie latină extrasă din Eneida lui Virgiliu, însemnând literal 'de la unul singur învață să-i cunoști pe toți'. În context clinic și epidemiologic, este utilizată pentru a descrie un caz tipic sau un eșantion reprezentativ dintr-o populație, sugerând că analiza detaliată a unui singur subiect caracteristic permite înțelegerea manifestărilor generale ale unei întregi patologii sau epidemii.
• ab urbe condita — Expresie latină însemnând literal 'de la întemeierea cetății' (referire la fondarea Romei în 753 î.Hr.). În context academic și în istoria științelor medicale, termenul este utilizat metaforic pentru a data sau a descrie un eveniment, o instituție sau un sistem de gândire analizat chiar de la momentul oficial al înființării sau structurării sale fundamentale.
• abstracție — Noțiune, idee sau categorie mentală pur teoretică, rezultată în urma procesului de abstractizare; entitate care nu are o existență materială sau fizică în realitate. În limbajul curent, termenul apare adesea în expresii fixe legate de ignorarea intenționată a unui element sau a unei circumstanțe dintr-o analiză.
• acarul Păun — Expresie faimoasă din cultura română folosită pentru a desemna o persoană nevinovată, un subaltern sau un angajat cu o funcție minoră care este sacrificat politic ori administrativ și transformat în țap ispășitor, fiind găsit singurul vinovat pentru o eroare catastrofală, acte de corupție sau neglijențe grave comise de superiori sau generate de disfuncționalitatea unui întreg sistem. Originea sintagmei provine din realitatea istorică a anului 1923, când un accident feroviar grav petrecut în stația Vintileanca a fost pus exclusiv pe seama acarului pe nume Ioan Păun, pentru a proteja managementul corupt al căilor ferate.
• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).
• Acta, non verba — Aforism de origine latină tradus literal ca 'Fapte, nu vorbe'. Este o maximă morală și filozofică utilizată universal pentru a sublinia importanța acțiunilor concrete și a rezultatelor palpabile în detrimentul promisiunilor, declarațiilor teoretice sau al discursurilor retorice. În contexte sociopolitice și administrative, servește drept îndemn structural la asumarea responsabilității și la demonstrarea integrității prin fapte reale.
• addolorando — Termen expresiv utilizat ca indicație de execuție în notația muzicală, care cere interpretului să redea fragmentul respectiv într-un mod dureros, jalnic, plin de tristețe și suferință profundă. Acest indicator stilistic, împrumutat din limba italiană, ghidează dinamica și sensibilitatea interpretativă pentru a transmite o stare emoțională marcată de compasiune sau doliu.
• Adhuc sub iudice lis est — Aforism juridic și literar de origine latină, extras din 'Ars Poetica' de Horațiu, tradus literal prin 'Procesul este încă în fața judecătorului' sau 'Disputa nu a fost încă soluționată'. În sens structural și conceptual, expresia este utilizată în terminologia legală și jurnalistică contemporană pentru a desemna o cauză aflată în curs de judecată, asupra căreia nu s-a pronunțat o sentință definitivă, interzicând speculațiile publice.
• aequo — Termen extras din limba latină, utilizat în mod frecvent în expresia juridică și filozofică 'ex aequo et bono' (în conformitate cu echitatea și binele), desemnând soluționarea unui litigiu internațional sau civil pe baza principiilor dreptății absolute, a simțului moral și a bunei-credințe, dincolo de litera rigidă a legii scrise. De asemenea, rădăcina sa indică o stare de egalitate structurală deplină.
• Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
• aeternum vale — Expresie metaforică provenită din limba latină, însemnând literal 'rămas-bun pe vecie' sau 'adio pentru eternitate'. În sens cultural și literar, acest concept structural este utilizat pentru a exprima un salut final, definitiv și tragic, rostit de obicei în fața morții, la mormântul unei persoane dragi sau în momentele de despărțire ireversibilă, fiind o formulă clasică întâlnită des în elegiile antice și inscripțiile funerare.