#inel

• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• acarioză — Denumire generică atribuită oricărei afecțiuni cutanate, respiratorii sau sistemice, cu caracter contagios și parazitar, provocată de infestația cu diverse specii de acarieni (la oameni și la animale). În medicina umană, cea mai cunoscută manifestare este acarioza sarcoptică (scabia sau râia), în timp ce în apicultură și zootehnie termenul descrie boli grave precum acarioza albinelor (provocată de Acarapis woodi la nivelul traheilor) sau diverse forme de demodecie și râie la animale.
• actinella — Denumire romãesca adaptată după genul taxonomic Actinella. În botanică, definește un gen de plante erbacee (adesea asociat cu genul Hymenoxys) din familia Asteraceae, sau un gen de alge unicelulare (diatomee) caracterizate prin cochilii silicioase asimetrice, arcuite și lărgite radiar la una dintre extremități. În micropaleontologie, aceste structuri fosilizate sunt utilizate ca indicatori de mediu.
• Aegaeon — Nume alternat atribuit în mitologia greacă titanului Briareus, un Hecatonchir uriaș cu o sută de brațe și cincizeci de capete, recunoscut pentru rolul său de protector al tronului lui Zeus împotriva rebeliunii olimpice. În epoca modernă, termenul desemnează un satelit natural de mici dimensiuni al planetei Saturn (Saturn LIII), descoperit în anul 2008 de sonda spațială Cassini și situat în interiorul inelului G al planetei.
• aelur — Care aparține pisicilor sau felinelor, privitor la feline; termen rar, arhaic sau neologism de origine grecească utilizat pentru a descrie comportamentul, structura anatomică ori caracteristicile specifice animalelor din familia Felidae. Se întâlnește de regulă în textele academice vechi, studii taxonomice sau descrieri morfologice de specialitate.
• albinare — Loc special amenajat, adăpost structural sau complex de stupi unde sunt crescute și îngrijite albinele; prisacă ori stupină. Reprezintă de asemenea o variantă lexicală secundară pentru acțiunea colectivă sau procesul de organizare a unei activități apicole.
• albinel — Formă secundară sau regională pentru albicel; destul de alb, care tinde ușor spre culoarea albă; albicios sau palid. Este utilizat în limbajul popular sau poetic pentru a exprima o intensitate atenuată a albului curat.
• alior — Denumire populară atribuită plantei erbacee Euphorbia cyparissias (cunoscută și ca tămâiță sau laptele-câinelui), din familia Euphorbiaceae, caracterizată printr-un latex alb, caustic și toxic, secretat în momentul ruperii tulpinii. În medicina empirică tradițională și etnobotanică, a fost utilizat cu extremă prudență în tratamente topice contra negilor, având un rol bine definit în folclorul terapeutic românesc.
• aliori — Forma de plural pentru substantivul masculin 'alior'; desemnează mai multe exemplare ale plantei erbacee Euphorbia cyparissias sau, în sens larg, specii înrudite din familia Euphorbiaceae, cunoscute pentru secreția abundentă de latex toxic și caustic. În contextul florei spontane din România, termenul identifică comunitățile de astfel de plante ce colonizează pășunile uscate.
• altruism — Atitudine morală, principiu etic sau comportament caracterizat prin preocuparea dezinteresată pentru binele, bunăstarea și fericirea celorlalți, manifestat prin acte de generozitate, sacrificiu de sine și asistență oferită fără a aștepta o recompensă sau un beneficiu personal direct.
• anabolism — Fază fundamentală a metabolismului, caracterizată prin totalitatea proceselor biochimice de asimilare și biosinteză prin care organismul transformă substanțele nutritive simple, provenite din mediu, în compuși macromoleculari complecși (proteine, acizi nucleici, glicogen și țesuturi). Acest fenomen structural celular necesită un consum direct de energie chimică, furnizată de descompunerea moleculelor de ATP.
• analis — Termen de specialitate ce desemnează un mic inel metalic decorativ sau o verigă de prindere specifică vestimentației, harnașamentelor ori podoabelor din Antichitate și Evul Mediu Timpuriu. În sens larg și contextual, piesa servea ca element structural sau funcțional în ansamblurile arheologice descoperite în situri, având detalii ornamentale unice care ajutat la datarea precisă a complexelor funerare sau a depozitelor de obiecte din epocile trecute.
• anason — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor (Pimpinella anisum), cu frunze inferioare întregi și superioare divizate, flori mici albe și fructe diachenele mici, ovoidale, bogate în uleiuri volatile aromate; fructele aromatice ale acestei plante, utilizate pe scară largă drept condiment în gastronomie, ca aromă în industria băuturilor alcoolice (lichioruri, ouzo, raki) și ca remediu carminativ, expectorant și stimulent digestiv în medicină și farmacie.
• anasun — Variantă regională, arhaică sau populară de denumire a plantei aromatice Pimpinella anisum, cunoscută în limba română literară sub numele de anason. Această plantă erbacee din familia Apiaceae este cultivată pe scară largă pentru semințele sale mici și ovoidale, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol), utilizate intens în gastronomie, patiserie, industria lichiorurilor și în medicina naturistă datorită proprietăților carminative și digestive.
• anelat — Despre structuri, molecule chimice sau organisme care prezintă formă de inel, sunt compuse din verigi ciclice sau au cicluri moleculare condensate (comasate prin punți comune de atomi). În contextul chimiei organice, descrie compuși hidrocărburați policiclici condensați, în timp ce în zoologie se referă istoric la organisme segmentate inelar (viermi inelați / anelide).
• anelate — Forma de plural a cuvântului 'anelată' sau, în contextul taxonomiei chimice structurale, denumire colectivă utilizată pentru a desemna moleculele hidrocarburate care conțin sisteme de inele condensate. În biologie, termenul descrie totalitatea structurilor sau formațiunilor anatomice inelare prezente la anumite specii.
• anelid — Vierme inelat din încrengătura Annelida, caracterizat structural prin segmentație externă și internă numită metamerie, având corpul alcătuit dintr-o succesiune de inele similare. Ca adjectiv, descrie orice organism, trăsătură anatomică sau proces biologic structural care prezintă elemente metamerice sau inelate specifice acestor nevertebrate.
• anelide — Încrengătură majoră de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală (Annelida), ce cuprinde viermii inelați (cum sunt râmele, lipitorile și polihetele marine). Din punct de vedere structural, corpul lor este caracterizat prin metamerie homonomă, fiind împărțit atât la exterior, cât și la interior (prin septe transversale) într-o succesiune de inele sau segmente repetitive, posedând un sistem circulator închis și un sistem nervos ganglionar ventral.
• Anfinsen — Nume de familie de origine scandinavă, celebru în comunitatea științifică mondială datorită biochimistului Christian B. Anfinsen, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1972. În sens academic, numele este strâns legat de un postulat molecular structural (Dogma lui Anfinsen) care demonstrează că structura tridimensională nativă a unei proteine este determinată exclusiv de succesiunea sa liniară de aminoacizi.
• anopl — Care este lipsit de arme naturale, precum ghimpi, țepi, coarne, pinteni, ace sau mandibule tăioase; organism, insectă sau structură anatomică vulnerabilă din punct de vedere defensiv, dar adaptată structural pentru moduri de viață parazitare ori pasive. În taxonomie, termenul descrie adesea specii sau genuri caracterizate printr-o morfologie netedă, inofensivă la exterior, dar dotată structural cu alte mecanisme de supraviețuire sau fixare.