#motor

• autopornire — Capacitate sau proces structural prin care un sistem mecanic, electric, software sau un motor se declanșează și își începe funcționarea în mod automat, ca răspuns la un stimul predefinit sau la restabilirea alimentării cu energie, fără intervenția manuală a unui operator. În informatică și electronică, descrie funcția de boot autonom sau inițializarea automată a unor servicii software în momentul detectării unei stări specifice de sistem.
• autopropulsa — A se propulsa sau a mișca un vehicul ori un corp prin mijloace energetice și motoare proprii, structurate în interiorul său, fără a apela la o forță de tracțiune sau împingere exterioară. În ingineria transporturilor și a sistemelor aerospațiale, descrie capacitatea unui dispozitiv, vehicul sau proiectil de a genera forța necesară deplasării prin consumul unei surse de combustibil sau energie stocată la bord.
• autopropulsare — Acțiunea de a se autopropulsa și rezultatul ei; proces tehnic sau mecanic prin care un vehicul, un proiectil sau un corp își generează forța de mișcare și deplasare în spațiu utilizând o sursă internă de energie sau un motor propriu, fără aportul unei forțe de tracțiune sau împingere exterioare. Acest sistem structural este fundamental în proiectarea rachetelor, a navelor spațiale, a submarinelor și a utilajelor grele automotoare, optimizând independența operațională a ansamblului.
• autopropulsat — Care se propulsează singur, beneficiind de un motor și de o sursă internă de energie structurală; utilaj, vehicul, proiectil sau sistem tehnic capabil de mișcare autonomă pe șosele, șine ori în spațiu, fără a necesita tractare, impingere sau un vehicul tractor secundar. În terminologia industrială și militară, descrie o gamă variată de echipamente (precum obuziere, combine agricole ori macarale) montate pe un șasiu automotor propriu.
• autopropulsie — Capacitate structurală a unui vehicul, sistem tehnic sau corp de a se deplasa în spațiu prin generarea forței motrice cu ajutorul unui motor ori a unei surse de energie proprii, integrate la bord, fără aportul unei acțiuni mecanice exterioare (cum ar fi tractarea sau împingerea). Acest principiu cinematic este fundamental în proiectarea autovehiculelor, a sistemelor de artilerie modernă, a rachetelor și a combinelor agricole, garantând independență operațională deplină pe parcursul rulării.
• autopropulsor — 1. (Ca substantiv neutru) Dispozitiv mecanic, motor sau ansamblu tehnic structural complex capabil să genereze și să transmită forța de tracțiune ori împingere necesară pentru deplasarea autonomă a unui corp sau vehicul. 2. (Ca adjectiv) Care servește la autopropulsie; care are capacitatea de a genera mișcare independentă prin forțe energetice proprii.
• autorapid — Autovehicul, automotor sau sistem tehnic cu autopropulsie conceput structural pentru transportul de mărfuri ori pasageri la viteze ridicate, operând pe baza unor mecanisme automatizate de control al mișcării. Ca adjectiv, descrie un proces industrial, un mecanism de tranzit sau un dispozitiv capabil să execute cicluri rapide de autodeclanșare sau deplasare accelerată, optimizând timpii operaționali în cadrul unui flux logistic automatizat.
• autorulotă — Autovehicul special amenajat ca locuință mobilă, echipat complet cu paturi, bucătărie, instalație sanitară și utilități necesare locuirii în timpul călătoriilor de lungă durată sau al vacanțelor. Spre deosebire de o rulotă clasică, aceasta este o structură autopropulsată integrată direct pe șasiul unui autovehicul utilitar, oferind autonomie completă și mobilitate sporită utilizatorilor.
• autoscreper — Utilaj greu de construcții autopropulsat, echipat cu o cupă mare cu lamă tăietoare inferioară, utilizat pentru săparea, încărcarea, transportul și nivelarea straturilor de pământ sau agregat pe distanțe medii. Spre deosebire de un screper tractat, autoscreperul integrează motorul și cabina direct pe șasiul mașinii, oferind o autonomie de lucru sporită și eficiență maximă în lucrările de terasamente mari sau construcții de autostrăzi.
• autosport — Denumire globală atribuită sporturilor cu motor desfășurate cu ajutorul automobilelor; totalitatea competițiilor, curselor de viteză, raliurilor sau probelor de îndemânare auto organizate oficial pe circuite închise ori drumuri publice amenajate (precum Formula 1, WRC sau competițiile de karting). Termenul include atât latura atletică și tehnică a piloților, cât și ingineria constructivă a vehiculelor de curse.
• autostradă — Drum public național sau internațional de mare capacitate, rezervat exclusiv circulației autovehiculelor rapide, construit cu mai multe benzi de rulare pe sens, separate structural printr-o zonă mediană. O autostradă nu intersectează la nivel nicio altă cale de comunicație, are noduri rutiere speciale pentru intrare și ieșire, fiind complet lipsită de treceri de pietoni sau acces direct din proprietățile învecinate pentru a asigura un tranzit de mare viteză în deplină siguranță.
• autotransport — Sistem de transport, tranzit sau livrare a mărfurilor și persoanelor realizat în mod exclusiv cu ajutorul autovehiculelor, camioanelor sau autocarelor pe rețelele rutiere; transport auto. În context economic sau intern, poate desemna și activitatea unei companii care își transportă singură produsele utilizând propria flotă auto, fără a apela la firme terțe de logistică.
• autoturism — Vehicul rutier cu autopropulsie, prevăzut cu patru sau mai multe roți, destinat structural transportului unui număr redus de persoane (de obicei maximum 9 locuri, inclusiv cel al conducătorului auto) și al bagajelor acestora. Acesta este echipat cu un motor cu ardere internă, electric sau hibrid, fiind conceput pentru a circula pe drumurile publice în scopuri utilitare, recreative sau personale.
• autoturist — Persoană de sex masculin care efectuează o călătorie, o vacanță sau o drumeție de agrement utilizând ca mijloc principal de transport propriul autoturism ori un vehicul închiriat. Acest stil de călătorie implică flexibilitate deplină în alegerea traseelor rutiere, a obiectivelor culturale și a locurilor de cazare parcurse de-a lungul itinerarului.
• autoturistă — Persoană de sex feminin care întreprinde o călătorie, un circuit sau un sejur turistic folosind ca mijloc principal de deplasare un autoturism personal sau închiriat. Aceasta coordonează adesea traseul logistic, explorând în mod independent localități și rezervații naturale accesibile pe rețeaua rutieră națională ori internațională.
• autoturistic — Care aparține autoturismului sau autoturiștilor, privitor la circuitele rutiere de agrement; specific călătoriilor realizate pe drumurile publice cu ajutorul vehiculelor personale. Acest termen descrie activități, dotări, infrastructuri sau hărți concepeuți special pentru a deservi și a facilita deplasarea pe distanțe lungi a persoanelor care explorează destinații de vacanță la volan.
• autovehicul — Vehicul rutier autopropulsat, echipat cu un motor mecanic, electric sau hibrid ca mijloc propriu de propulsie, care circulă în mod obișnuit pe drumurile publice; termenul generic include autoturismele, autoutilitarele, autobuzele și autocamioanele, dar exclude vehiculele care circulă pe șine (tramvaie) și tractoarele agricole.
• avion — Aeronavă mai grea decât aerul, echipată cu aripi fixe care generează sustentație aerodinamică și propulsată de unul sau mai multe motoare cu piston, turboreactoare ori turbopropulsoare. Acest mijloc de transport aerian este destinat deplasării rapide a pasagerilor, mărfurilor sau executării unor misiuni militare și civile speciale în straturile inferioare ale atmosferei terestre.