#pace

• aeromobil — Ca adjectiv, descrie forțe militare, echipamente sau unități tactice capabile să fie transportate rapid și deplasate prin aer cu ajutorul aeronavelor (în special elicoptere); ca substantiv neutru, reprezintă un vehicul hibrid conceptual sau experimental conceput să ruleze pe șosele și să zboare în spațiul aerian.
• aeronaut — Persoană specializată sau autorizată care navighează prin atmosferă cu ajutorul unui aerostat, al unui balon dirijabil sau al unei aeronave; pilot ori membru al echipajului de conducere al unui aparat de zbor mai ușor decât aerul. În sens istoric, termenul desemnează pionierii zborurilor atmosferice care au deschis calea explorării spațiului aerian.
• aeronautic — Care aparține aeronauticii sau se referă la navigația aeriană, la studiul, proiectarea, construcția și exploatarea aparatelor de zbor. Acest termen descrie elemente structurale, normative, industriale sau științifice esențiale pentru zborul vehiculelor în atmosfera terestră, de la avioane și elicoptere până la sisteme complexe de propulsie și control.
• aeronautică — Știința, tehnica și ansamblul industriilor care se ocupă cu proiectarea, construcția, testarea, exploatarea și navigarea aparatelor de zbor în atmosfera terestră. Domeniul cuprinde discipline complexe precum aerodinamica, structurile aerospațiale, propulsia și sistemele de avionică, având ca scop optimizarea deplasării în siguranță a vehiculelor mai ușoare sau mai grele decât aerul.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aeronavigație — Știința, tehnica sau activitatea practică de a conduce o aeronavă în condiții de siguranță optimă pe o rută stabilită, între două puncte geografice determinate. Acest domeniu complex include planificarea traiectoriei, determinarea poziției exacte prin metode astronomice, radioelectrice sau prin satelit, precum și interacțiunea constantă cu sistemele de management al traficului aerian și serviciile de meteorologie.
• aeropauză — Zonă de tranziție sau regiune superioară a atmosferei terestre, situată dincolo de straturile dense, unde densitatea aerului devine atât de redusă încât nu mai poate asigura portanța aparatelor de zbor convenționale sau propagarea undelor sonore. Acest prag structural marchează limita funcțională a aviației clasice și începutul spațiului aerospațial superior, unde zborul este guvernat exclusiv de legile mecanicii orbitale.
• aerosalon — Expoziție internațională de mare amploare, târg de afaceri sau salon aviatic organizat periodic, unde producători globali prezintă publicului și cumpărătorilor instituționali cele mai noi avioane, elicoptere, drone, sisteme de propulsie și tehnologii aerospațiale. Acest eveniment structural include atât standuri expoziționale acoperite, cât și demonstrații dinamice de zbor sau acrobații aeriene.
• aerospațial — Care aparține sau se referă în același timp atmosferei terestre și spațiului cosmic din afara ei, ori proiectării și construcției vehiculelor destinate navigației în ambele medii. Acest termen descrie o ramură industrială și științifică extrem de complexă, ce include structural cercetarea aerodinamică, ingineria rachetelor, zborul sateliților și sistemele de navigație extra-atmosferică.
• aerotermă — Aparat electric sau mecanic compact folosit pentru încălzirea rapidă a incintelor, prevăzut structural cu un ventilator integrat care aspiră aerul ambiant, îl forțează să treacă peste un element termic încălzit (rezistență electrică, radiator cu apă caldă sau gaz) și îl expulzează sub formă de flux dirijat de aer cald.
• aerotermodinamică — Ramură avansată a mecanicii fluidelor și a termodinamicii care studiază comportamentul, proprietățile fizice și fenomenele termice ale fluxurilor de aer care se deplasează la viteze extrem de mari (supersonice și hipersonice). Această știință structurală analizează interacțiunile complexe dintre forțele aerodinamice și transferul intens de căldură generat de frecarea gazelor, fiind esențială pentru proiectarea rachetelor, navetelor spațiale și a vehiculelor de reintrare în atmosferă.
• aerotransport — Sistem logistic, activitate economică sau ramură a transporturilor care asigură deplasarea rapidă a pasagerilor, mărfurilor, corespondenței ori echipamentelor prin intermediul spațiului aerian, utilizând aeronave civile sau militare. Structura sa organizatorică include flotele de avioane, aeroporturile de tranzit și rețelele internaționale de management al traficului, oferind cel mai rapid mijloc de conexiune transcontinentală.
• aerovehicul — Orice vehicul, aparat tehnic complex sau aeronavă conceput structural pentru a naviga, a se menține și a efectua operațiuni de transport în interiorul atmosferei terestre. Această categorie vastă cuprinde atât aparate mai ușoare decât aerul (baloane, dirijabile), cât și pe cele mai grele decât aerul (avioane, elicoptere, drone, vehicule pe pernă de aer).
• aerozină — Combustibil lichid sintetic stocabil, de înaltă performanță, utilizat în propulsia rachetelor și a modulelor spațiale, compus dintr-un amestec în părți egale de hidrazină și dimetilhidrazină asimetrică (UDMH). Această substanță structurală este hipergolică (se aprinde spontan în contact cu un oxidant precum tetraoxidul de azot), fiind esențială pentru motoarele de corecție orbitală ce necesită reporniri multiple fiabile în vid.
• agalaxie — Termen astronomic neologic utilizat teoretic sau ipotetic pentru a descrie o stare ori un spațiu cosmic caracterizat prin absența totală a galaxiilor; regiune imensă din universul profund lipsită de structuri stelare organizate sau sisteme galactice.
• agea-agea — Termen adverbial regional folosit sub formă de reduplicare în anumite graiuri populare din România pentru a descrie o acțiune desfășurată extrem de încet, agale, cu încetinitorul sau abia-abia; indică un ritm de mișcare lent, leneș ori cu mari ezitări și dificultăți fizice.
• aglomerat — La sensul adjectival, care este ticsit, plin de oameni sau obiecte, ori format din elemente strâns unite. Ca substantiv neutru, în geologie, reprezintă o rocă sedimentară sau vulcanică formată prin cimentarea naturală a unor fragmente colțuroase de dimensiuni mari, iar în tehnică, un produs obținut prin compactarea și lipirea unor materiale pulverulente sau fibroase.
• agorafob — Persoană care suferă de agorafobie, manifestând o teamă patologică, obsesivă și incontrolabilă de spații deschise, locuri publice aglomerate, punți, piețe sau situații din care evadarea ar putea fi dificilă ori în care ajutorul medical nu ar fi disponibil în caz de atac de panică. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăire sau o reacție anxioasă asociată cu această tulburare anxioasă de tip fobic.
• agoral — Care aparține agorei, privitor la piața publică centrală a unui polis din Grecia antică; descrie elementele arhitecturale, monumentele, activitățile administrative sau legile speciale care reglementau schimburile comerciale, adunările cetățenești și viața civică desfășurate în perimetrul agorei.
• agremental — Care se referă la agrement, recreere sau divertisment; cu funcție recreativă, destinat destinderii sau petrecerii plăcute a timpului liber. În urbanism și peisagistică, termenul descrie dotările, amenajările sau spațiile verzi concepute special pentru a îmbunătăți calitatea vieții rezidenților prin facilitarea activităților sportive, culturale ori de relaxare în aer liber.