#tumora

• adamantinom — Formațiune tumorală osoasă malignă primară, cu ritm de creștere lent, localizată cu predilecție la nivelul diafizei tibiale sau a mandibulei, caracterizată histologic prin prezența unor insule de celule epiteliale înconjurate de stromă fibroasă; variantă patologică înrudită structural cu ameloblastomul. Această leziune osoasă rară distruge treptat cortexul osos, prezentând un aspect radiologic caracteristic de bule de săpun și necesitând excizie chirurgicală radicală pentru prevenirea metastazelor.
• adenocarcinom — Formă de tumoră malignă (cancer) care își are originea în celulele epiteliale glandulare sau în structurile care prezintă caracteristici secretoare. Acest tip de neoplasm se poate dezvolta structural în diverse organe interne, precum stomacul, colonul, plămânii, sânul sau prostata, având o capacitate crescută de invazie locală și metastazare prin intermediul sistemului limfatic ori sangvin.
• adenocist — Formațiune chistică dezvoltată dintr-o structură glandulară sau o tumoră benignă/malignă cu aspect chistic și origine epitelial-secretorie. Această entitate structurală se caracterizează printr-o cavitate centrală plină cu fluid sau mucus, delimitată de un perete celular derivat din celulele epiteliale ale glandei afectate, necesitând adesea diagnostic diferențial imagistic sau histopatologic.
• adenofibrom — Formă de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană și echilibrată a elementelor epiteliale glandulare și a țesutului conjunctiv fibros de susținere. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai frecvent la nivelul glandei mamare (unde este cunoscută și ca fibroadenom) sau al ovarelor, prezentându-se la palpare ca o masă fermă, mobilă și bine delimitată.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• adenosarcom — Tumoră malignă mixtă extrem de rară, caracterizată prin prezența concomitentă a unei componente epiteliale glandulare benigne și a unei strome mezenchimale (sarcomatoase) maligne. Această entitate structurală complexă apare cel mai frecvent la nivelul tractului genital feminin (în special în endometrul uterin), necesitând un diagnostic histopatologic riguros și o abordare terapeutică chirurgicală agresivă.
• ameloblastom — O tumoră benignă, dar local invazivă și agresivă, de origine odontogenă, care se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul mandibulei sau al maxilarului din celulele epiteliului adamantin (ameloblasti). Deși nu metastazează în mod obișnuit, are o rată mare de recurență locală dacă nu este extirpată complet prin rezecție chirurgicală radicală, determinând distrucția osului înconjurător și deformări faciale.
• ampulom — Formațiune tumorală, benignă sau malignă, dezvoltată structural la nivelul ampulei lui Vater (zona de confluență a canalului coledoc cu canalul pancreatic principal în duoden). Această neoplazie determină frecvent icter obstructiv precoce prin blocarea fluxului biliar și necesită investigații imagistice avansate și intervenție chirurgicală complexă pentru rezecție.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.
• anchiră — Termen medical arhaic sau variantă lexicografică veche utilizată în trecut pentru a desemna o formă de tumoră dură, ulcerată ori o umflătură nodulară malignă (asociată istoric cu termenul scir sau forme primitive de cancer cutanat ori glandular); în sens anatomic vernacular, poate face referire și la o curbură sau strânsoare patologică a țesuturilor.
• androblastom — Tumoră rară secretantă de hormoni androgeni, localizată la nivelul ovarului (cunoscută și ca tumoră cu celule Sertoli-Leydig) sau al testiculului, dezvoltată din structurile embrionare ale cordoanelor sexuale primitive. Din punct de vedere structural, această proliferare neoplazică determină adesea fenomene clinice de virilizare și masculinizare secundară la pacienții de sex feminin, necesitând diagnosticare histopatologică precisă și excizie chirurgicală.
• angioblastom — Formațiune tumorală vasculară, benignă sau cu malignitate redusă, caracterizată prin proliferarea anormală și necontrolată a angioblaștilor sau a celulelor endoteliale imature. În terminologia oncologică și histopatologică, acest termen structural structural se referă adesea la hemangioblastom, o tumoră localizată frecvent la nivelul sistemului nervos central (cerebel sau măduva spinării), putând asocia secreție ectopică de eritropoietină și manifestări neurologice compresive.
• angioendoteliom — Formațiune tumorală vasculară rară, caracterizată prin proliferarea anormală și necontrolată a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge ori al celor limfatice. În terminologia oncologică și histopatologică, acest termen structural structural definește o gamă de leziuni ce variază de la forme cu malignitate la limită (borderline), cum este angioendoteliomul vegetant endovascular, până la variante extrem de agresive, necesitând un diagnostic microscopic precoce și binedefinit.
• angiogliom — Formațiune tumorală cerebrală rară și complexă, cu caracter mixt, compusă structural dintr-o componentă glială proliferativă (gliom) și o rețea densă și bogată de vase de sânge neoformate (componentă angiomatoasă). Această leziune oncologică binedefinită, localizată preponderent la nivelul sistemului nervos central, ridică adesea dificultăți de diagnostic histopatologic diferențial și necesită o monitorizare imagistică strictă din cauza riscului de hemoragie intracraniană sau edem perifocal.
• angiolipom — Formațiune tumorală benignă cu caracter mixt, compusă structural din țesut adipos matur (lipom) și o rețea binedefinită și bogată de vase sanguine proliferate și adesea trombozate (componentă angiomatoasă). Această leziune histologică apare frecvent la nivel subcutanat, în special pe antebrațe sau trunchi la adulții tineri, manifestându-se clinic prin noduli fermi, bine delimitați, care, spre deosebire de lipoamele clasice, sunt adesea dureroși la palpare.
• angiom — Formațiune tumorală benignă sau malformație congenitală binedefinită, dezvoltată prin proliferarea anormală și aglomerarea vaselor de sânge (hemangiom) ori a celor limfatice (limfangiom). Manifestat clinic sub forma unor pete sau noduli de culoare roșie-violacee la nivelul pielii, mucoaselor sau pe organele interne (frecvent pe ficat sau creier), acest element structural are o evoluție în general lentă și neinvazivă, dar poate asocia riscuri de sângerare în cazul unor traumatisme mecanice locale.
• angiomiom — Formațiune tumorală benignă cu caracter mixt, compusă structural din fibre musculare netede proliferante și o rețea binedefinită și densă de vase de sânge lărgite. Cunoscută clinic și sub numele de leiomiom vascular sau angioleiomiom, această leziune histologică se dezvoltă frecvent în dermul profund sau în țesutul subcutanat al extremităților inferioare la adulți, manifestându-se ca un nodul mic, ferm și adesea dureros la palpare ori la schimbările de temperatură.
• angiosarcom — Formațiune tumorală malignă extrem de agresivă și rară, dezvoltată prin proliferarea haotică și atipică a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge sau al vaselor limfatice. Această leziune oncologică structurală binedefinită poate apărea în orice regiune a corpului, dar afectează frecvent pielea (în special la nivelul scalpului), țesutul subcutanat, sânul, ficatul sau splina, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă, infiltrare locală profundă și o rată ridicată de metastazare timpurie.
• antineoplazic — Care împiedică dezvoltarea, proliferarea sau multiplicarea celulelor tumorale maligne; medicament citostatic, chimioterapic sau agent biologic utilizat în tratamentul cancerului. În sens clinic și molecular, intervine structural în metabolismul celular, blocând replicarea ADN-ului sau degradând fusul mitotic pentru a induce apoptoza celulelor canceroase.