#verbe

• Abronia — (Botanică) Gen de plante erbacee din familia Nyctaginaceae, native în vestul Americii de Nord, cunoscute popular sub numele de 'verbene de nisip'; (zoologie) gen de șopârle arboricole din familia Anguidae, native în America Centrală și Mexic, multe fiind specii pe cale de dispariție.
• Abronia umbellata — (Botanică) Specie de plantă erbacee târâtoare din genul Abronia, nativă pe coastele vestice ale Americii de Nord (din Columbia Britanică până în Baja California); este cunoscută popular sub numele de 'verbena roz de nisip' și se caracterizează prin flori parfumate de culoare roz-purpuriu grupate în umbele globuloase și adaptarea la dunele de nisip maritime.
• acromatiza — A corecta un sistem optic format din mai multe lentile sau prisme pentru a elimina aberațiile cromatice, asigurând focalizarea culorilor din spectrul vizibil în același punct. Prin extensie, acțiunea presupune combinarea unor materiale cu indici de refracție și dispersie diferiți pentru a neutraliza descompunerea nedorită a luminii albe în fascicule colorate.
• Actinomeris — Denumire științifică pentru un gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Asteraceae, originare din America de Nord, în prezent adesea incluse sau strâns asociate cu genul Verbesina. Spețiile din genul Actinomeris sunt caracterizate structural prin tulpini înalte, aripi foliare caracteristice de-a lungul tijei, frunze alternative sau opuse și capitule florale cu flori tubuloase galbene central și flori ligulate dispuse radiar la exterior, având achene comprimate și prevăzute cu două ariste persistente.
• activiza — A insufla dinamism, a stimula sau a intensifica energia, râvna ori participarea unei persoane sau a unui grup într-o activitate; a se pune în mișcare ori a deveni activ. Acest proces structural determină trecerea de la o stare de pasivitate sau rutină la un regim de implicare conștientă și susținută.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• agestat — Care este blocat, astupat sau colmatat prin depunerea aluviunilor, a mâlului ori a resturilor lemnoase aduse de ape; curs de apă sau canal a cărui curgere liberă a fost stânjenită de un agest. Ca participiu, indică starea finală a acțiunii verbului 'a agesta'.
• agestit — Care a fost supus procesului de colmatare sau blocare prin depunerea aluviunilor și resturilor aduse de ape; sector de râu, canal ori gura de vărsare a unui pârâu astupat de un agest. Ca participiu, reprezintă starea finală a acțiunii exprimate de verbul 'a agesti'.
• agestri — Formă rară de plural sau variantă colectivă locală pentru acumulările repetate de aluviuni, sedimente, mâl și resturi lemnoase depuse de-a lungul albiei unui râu în urma mai multor viituri succesive. Definește microrelieful instabil format din praguri de pietriș și grinduri aluvionare.
• agestrit — Formă adjectivală sau participială rară ce indică starea unui sector de râu, canal ori bazin de colectare care a fost colmatat, astupat sau obstruit în urma procesului de agestrire; caracterizat prin prezența masivă a aluviunilor și depunerilor solide aduse de ape.
• alaeagnus — Variantă ortografică neoficială, eronată sau regională pentru genul de plante foioase ori semipersistente 'Elaeagnus' din familia Elaeagnaceae, originar din Asia și Europa (cum este sălcioara sau măslinul sălbatic); se individualizează structural prin frunzișul argintiu acoperit cu peri stelonați solzoși și prin producția de bace roșiatice sau galbene, adesea comestibile. Acești arbuști robuști posedă o capacitate biologică excepțională de a fixa azotul în sol prin nodozități bacteriene radiculare, fiind utilizați intens în designul peisagistic ecologic pentru stabilizarea solurilor erodate și crearea de garduri vii rezistente la secetă.
• albie — Partea unei văi prin care curge, permanent sau temporar, apa unui râu; covată mare din lemn sau metal utilizată în gospodărie pentru spălarea rufelor, frământarea aluatului sau hrănirea animalelor. Reprezintă o adâncitură structurală, naturală ori artificială, alungită, mărginită de pereți laterali.
• albioară — Diminutiv pentru albie; albie de dimensiuni reduse sau covățică din lemn folosită în gospodărie; adâncitură naturală mică sau albie minoră îngustă a unui pârâu ori râu de munte.
• Aloysia — Gen de plante aromatice din familia Verbenaceae, originare cu precădere din regiunile temperate și tropicale ale Americii de Sud și de Nord. Acest taxon structural cuprinde arbuști sau subarbuști recunoscuți pentru frunzișul lor bogat în uleiuri esențiale volatile, cu mirosuri intense citrice sau mentolate, fiind cultivate pe scară largă în horticultură ca plante decorative, medicinale și aromatice.
• Aloysia triphylla — Denumire științifică latină (sinonim valid pentru Aloysia citrodora) ce desemnează lămâița sau verbina odorantă, un arbust peren din familia Verbenaceae. Această plantă aromatică se remarcă structural prin frunzele sale lanceolate dispuse câte trei în verticil (triphylla), care emană un miros puternic de lămâie când sunt zdrobite, fiind intens utilizată în industria parfumurilor, a ceaiurilor medicinale și în gastronomie.
• alsău — Termen regional sau arhaic întâlnit în anumite graiuri transilvănene pentru a desemna o albie joasă de râu, un canal de scurgere secundar ori o porțiune inundabilă dintr-o vale. În toponimia istorică structurală, cuvântul servește adesea ca element de compunere sau bază pentru nume de localități ori micro-toponime locale, indicând așezarea într-o zonă inferioară sau de luncă (de exemplu, Alsău, corelat etimologic sau funcțional cu indicatori de relief jos).
• altădată — Într-un alt moment temporal, fie situat în trecutul îndepărtat sau nedefinit (odinioară, în vechime), fie plasat într-un viitor incert (cu o ocazie ulterioară). Acest operator temporal servește ca punct de ancorare disociativ, scoțând enunțul din coordonatele stricte ale prezentului imediat și plasându-l într-un orizont cronologic alternativ.
• alvie — Formă regională sau variantă fonetică învechită pentru substantivul 'albie'; scobitură alungită realizată în trunchiul unui copac folosită ca troacă, postav ori covată; matcă sau curs natural al unei ape curgătoare. În graiurile populare din anumite zone muntoase, termenul descrie recipientul din lemn cioplit utilizat în gospodărie pentru frământarea pâinii sau spălarea rufelor.
• amplexi — Forma de plural a termenului amplexus (îmbrățișări biologice ritualice), sau formă derivată a verbului amplexa; în sens larg, desemnează momentele sau instanțele specifice de cuplare prin îmbrățișare fermă întâlnite la diverse specii de amfibieni sau nevertebrate în perioadele de reproducere. De asemenea, în limba latină clasică, reprezintă forma de perfect indicativ, persoana I singular a verbului 'amplector', cu semnificația de 'am îmbrățișat' sau 'am cuprins'.
• anomal — Care prezintă o anomalie, care se abate de la normă, de la regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregulat, neobișnuit, anormal sau atipic. În medicină, descrie o structură, un organ sau o funcție malformată ori asimetrică. În gramatică, se referă la cuvinte (în special verbe) ale căror paradigme flexionare prezintă abateri majore sau neregularități structurale în raport cu conjugarea standard.