#acta

• abjura — A renunța în mod public și solemn la o credință religioasă, la o doctrină filozofică, politică sau la un jurământ depus anterior; a renega o convingere profundă în fața unei autorități. În sens istoric, termenul face referire la retractarea oficială a unei erezii, în timp ce în sens modern este utilizat pentru a descrie o schimbare radicală și asumată a principiilor etice sau ideologice.
• abjurare — Acțiunea de a abjura și rezultatul ei; renegarea publică, solemnă și formală a unei credințe, doctrine sau promisiuni sacre. În context istoric, abjurarea reprezenta un act juridico-religios consemnat în scris, adesea necesar pentru reconcilierea unui individ cu comunitatea ecleziastică din care fusese exclus.
• abjurat — Care a fost renegat, părăsit sau retras în mod public și solemn; (despre convingeri, jurăminte, dogme sau doctrine) la care s-a renunțat oficial în fața unei autorități. Termenul descrie statutul unei credințe sau ideologii care a făcut obiectul unei retractări formale.
• ablacta — A înțărca un copil sau un pui de animal; a sista procesul de hrănire exclusivă la sân sau cu lapte și a introduce treptat o alimentație diversificată. În sens psihologic și sociologic, termenul nu se referă doar la componenta biologică, ci marchează prima etapă majoră de separare timpurie, autonomizare și rupere a legăturii simbiotice primare dintre mamă și copil.
• ablactare — Acțiunea de a ablacta și rezultatul ei; înțărcare. Reprezintă o perioadă critică de tranziție psihosocială în prima copilărie, caracterizată prin adaptarea comportamentală a copilului la un nou mod de nutriție și interacțiune cu mediul, marcând nașterea sentimentului de sine independent.
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• abstract — Care aparține gândirii pure, fiind separat de realitatea concretă sau de obiectele materiale; (ca adjectiv) greu de înțeles din cauza nivelului înalt de teoretizare. În artă, definește stilul non-figurativ care renunță la reproducerea formelor reale. Ca substantiv neutru, reprezintă rezumatul dens și structurat al unei lucrări științifice sau academice.
• abstractism — Curent doctrinar, artistic și filozofic manifestat cu precădere în artele vizuale ale secolului XX, caracterizat prin respingerea deliberată a reprezentării figurative și a iluziei tridimensionale a realității. Promovează ideea că formele geometrice, liniile și culorile pure pot exprima o realitate spirituală sau emoțională superioară celei obiective.
• acromastită — Inflamație acută sau cronică a mamelonului (sfârcului sânului); proces patologic localizat strict la nivelul structurilor tisulare superficiale ale areolei mamare. Această afecțiune clinică se manifestă prin eritem pronunțat, edem localizat, durere vie la atingere și fisuri cutanate, apărând frecvent în perioada lactației din cauza microtraumelor provocate în timpul alăptării sau a infecțiilor bacteriene secundare.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acta — Termen de origine latină utilizat pentru a desemna colecții de documente oficiale, registre, procese-verbale, hotărâri sau cronici ale unor instituții publice, academii științifice ori organizații ecleziastice. În sens istoric românesc și european, definește publicațiile periodice în care se tipăresc memoriile, comunicările și lucrările de cercetare prezentate în cadrul unor societăți savante de prestigiu.
• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).
• acta sanctorum — Denumire atribuită unor vaste colecții documentare și biografice de studii critice bazate pe viețile, actele martirice și miracolele sfinților creștini, ordonate structural după calendarul liturgic. În sens strict istoric, se referă la uriașa operă hagiografică începută în secolul al XVII-lea de către erudiții iezuiți belgieni numiți bolandiști, care a pus bazele analizei documentare moderne a textelor religioase vechi.
• Acta, non verba — Aforism de origine latină tradus literal ca 'Fapte, nu vorbe'. Este o maximă morală și filozofică utilizată universal pentru a sublinia importanța acțiunilor concrete și a rezultatelor palpabile în detrimentul promisiunilor, declarațiilor teoretice sau al discursurilor retorice. În contexte sociopolitice și administrative, servește drept îndemn structural la asumarea responsabilității și la demonstrarea integrității prin fapte reale.
• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.
• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.