#agresi

• agresa — A ataca pe cineva în mod premeditat sau spontan, recurgând la violență fizică, amenințări verbale, presiune psihologică sau insulte cu scopul de a-i provoca o vătămare, de a-l intimida ori de a-i încălca demnitatea și integritatea personală. În sens larg, acțiunea definește orice comportament ostil sau intruziv care periclitează siguranța unei ființe umane ori a unui grup.
• agreși — Variantă regională arhaică sau formă dialectală locală pentru verbul 'a agresa' ori 'a mânia', folosită în mod tradițional în comunitățile rurale izolate pentru a descrie acțiunea de a asalta verbal, a certa cu asprime, a indispune sau a aduce jigniri cuiva prin vorbe grele. În sens restrâns, termenul reflectă o interacțiune verbală tensionată sau o provocare directă menită să tulbure liniștea unei persoane.
• agresiona — Variantă neologistică rară și livrescă pentru verbul 'agresa', folosită uneori în vechi texte de jurisprudență sau traduceri juridice timpurii pentru a desemna acțiunea de a comite o agresiune, de a ataca sau de a vătăma integritatea unei persoane. În limba română modernă, termenul este considerat un derivat redundant, preferându-se în mod absolut forma standard 'agresa'.
• agresionare — Acțiunea de a agresiona și rezultatul ei; formă substantivală rară și redundantă ce descrie actul dinamic de atacare sau agresiune fizică ori verbală asupra unui individ. În lexiconul contemporan, acest termen este complet înlocuit de formele consacrate 'agresare' sau 'agresiune'.
• agresionat — Formă neologistică arhaică sau rară, echivalentă cu termenul modern 'agresat', folosită istoric pentru a descrie o persoană sau o entitate care a fost supusă unui atac violent, unei vătămări sau unei acțiuni ostile din partea unui atacator. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o formă redundantă și nerecomandată, fiind substituit complet de 'agresat'.
• agreșire — Acțiunea de a agreși și rezultatul ei; certare, mustrare aspră, ocărâre sau indispunere a unei persoane prin adresarea de cuvinte jignitoare ori amenințătoare. Reprezintă substantivarea actului dialectal prin care se tulbură liniștea emoțională a unui individ în cadrul unei altercații verbale din mediul rural tradițional.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• agresiv — Care manifestă un comportament ostil, violent sau predispus la atac; certăreț, bătăios, ofensiv sau provocator. În sens larg, termenul descrie o atitudine intruzivă, o strategie de afaceri extrem de dinamică și insistentă ori evoluția rapidă și distructivă a unei afecțiuni medicale sau a unei substanțe chimice corozive.
• agresivitate — Trăsătură de caracter, stare psihică sau tendință distructivă nativă ori dobândită, manifestată prin înclinația de a ataca, de a folosi violența sau de a impune dominația asupra celor din jur. În etologie, reprezintă un mecanism biologic instinctiv de supraviețuire folosit de animale pentru apărarea teritoriului, obținerea hranei sau stabilirea ierarhiei în grup.
• agresoare — Persoană de sex feminin, stat, armată sau entitate care comite o agresiune, un atac violent, neprovocat și ilegal asupra unui individ ori asupra unei națiuni suverane. Ca adjectiv, califică o forță militară, o atitudine sau o conduită feminină cu un caracter profund ofensiv, ostil și predispus la utilizarea forței.
• agresologie — Ramură interdisciplinară emergentă a criminologiei și psihopatologiei care se ocupă cu studiul sistematic, științific și experimental al cauzelor, mecanismelor biologice, psihologice și sociale care determină apariția comportamentelor violente, a actelor de agresiune și a profilului de personalitate al agresorului. Spre deosebire de victimologie, care se axează pe cel vătămat, acest domeniu analizează dinamica structurală a violenței din perspectiva celui care o exercită.
• amenințător — Care conține, exprimă sau insuflă o amenințare; cu un aspect fioros, periculos, alarmant sau agresiv, menit să provoace frică, neliniște ori intimidare. Se spune atât despre gesturile, privirile ori cuvintele unui individ, cât și despre elementele naturii (norii, furtuna) care prevestesc un cataclism sau o evoluție violentă.
• anexiune — Act politic și juridic unilateral prin care un stat suveran încorporează, atașează sau își extinde forțat suveranitatea asupra unui teritoriu străin, fără consimțământul populației locale ori al autorităților acelei regiuni. Acest fenomen structural constituie o încălcare directă a normelor de drept internațional public, generând frecvent dispute diplomatice de lungă durată sau conflicte armate.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• asmuțat — Care a fost incitat, întărâtat sau îndemnat să atace ori să pornească o acțiune agresivă; (despre animale) pornit la atac în urma unui ordin; (figurat, despre oameni) manipulat sau instigat să acționeze cu ostilitate, ură ori violență împotriva cuiva.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• asmuțit — Care a fost îndemnat, întărâtat sau trimis la atac printr-un ordin verbal ori semnal specific (despre animale); (figurat) persoană care a fost instigată, manipulată sau ațâțată să acționeze cu ostilitate și agresivitate împotriva unui semen ori a unui grup.
• atac — Acțiunea de a ataca și rezultatul ei; ofensivă violentă executată împotriva unui inamic cu scopul de a-l nimici sau de a cuceri o poziție. În sport, reprezintă faza de joc în care o echipă deține inițiativa și încearcă să înscrie puncte. În medicină, definește declanșarea bruscă și violentă a unei boli sau a unei crize fiziologice ori psihologice.
• atacatoare — Persoană de sex feminin, armată, țară sau entitate care declanșează un atac, o ofensivă ori o agresiune; autoare a unui asalt physical ori verbal. Ca adjectiv, descrie o forță, o specie animală prădătoare sau o substanță chimică ce manifestă o acțiune distructivă ori agresivă asupra unui mediu.
• atenta — A săvârși o acțiune ilegală, violentă sau distructivă îndreptată împotriva vieții unei persoane, a integrității unui stat, a ordinii publice, a unor drepturi fundamentale sau a unor valori sacre; a încerca să distrugi sau să aduci prejudicii grave unui bun juridic protejat. În sens larg, verbul descrie orice formă de intruziune abuzivă ori de încălcare flagrantă a libertății sau a liniștii cuiva.