#agu

• Abgar — Numele purtat de mai mulți regi din Edessa (Siria istorică), dintre care cel mai faimos în etnomedicina creștină românească este Abgar al V-lea Ukhama. Potrivit legendelor apocrife inserate în vechile cărți populare de leac, acesta suferea de lepră și s-a vindecat primind o scrisoare și o pânză cu chipul lui Iisus (Mandylion). Scrisoarea lui Abgar a circulat secole la rând în satele românești ca un talisman sacru (epistolie), fiind purtată la gât de bolnavi pentru a alunga ciuma, epilepsia, frigurile sau nașterile grele.
• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• Agave salmiana — O specie masivă și impunătoare de plantă suculentă din genul Agave, originară din regiunile centrale și sudice ale Mexicului, cunoscută popular sub numele de maguey pulquero. Această plantă de dimensiuni gigantice se caracterizează printr-o rozetă uriașă formată din frunze lungi, extrem de cărnoase, de un verde închis, curbate elegant spre exterior și prevăzute cu spini marginali masivi, fiind specia principală utilizată istoric și în prezent pentru obținerea prin fermentare a băuturii tradiționale mexicane numite pulque.
• agestri — Formă rară de plural sau variantă colectivă locală pentru acumulările repetate de aluviuni, sedimente, mâl și resturi lemnoase depuse de-a lungul albiei unui râu în urma mai multor viituri succesive. Definește microrelieful instabil format din praguri de pietriș și grinduri aluvionare.
• Agu — Abreviere geografică internațională oficială sau cod administrativ utilizat în mod standard pentru a desemna statul ori orașul Aguascalientes din Mexic; de asemenea, poate reprezenta un nume propriu toponimic regional întâlnit în diverse nomenclatoare cartografice sau baze de date statistice globale.
• Aguascalientes — Stat federal situat în regiunea central-nordică a Mexicului, precum și numele orașului de reședință al acestuia, recunoscut pentru activitatea industrială intensă, podgoriile sale istorice și izvoarele termale care i-au dat numele (în limba spaniolă însemnând 'ape calde'). Reprezintă un nod logistic și cultural major în infrastructura economică mexicană.
• agud — Denumire populară regională dată agudului, pom fructifer din genul Morus, cunoscut pe scară largă sub numele de dud; de asemenea, termenul se poate referi direct la fructul comestibil al acestui pom, numit dudă sau agudă. Frunzele acestui arbore reprezintă hrana exclusivă și esențială pentru viermii de mătase în sericicultură.
• agudă — Fructul comestibil, zemos și dulce al agudului (dudului), format dintr-o aglomerare de bace mici (polidrupă), care își schimbă culoarea de la alb-verzui la roșu închis sau negru pe măsură ce se coace; cunoscută în mod curent sub denumirea de dudă.
• agudoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită pentru a desemna un agud (dud) de mari dimensiuni, cu o coroană extrem de dezvoltată și tulpina groasă, sau un exemplar sălbatic, bătrân, din genul Morus. În anumite graiuri locale, termenul indică și varietățile de dud negru care produc fructe voluminoase.
• agudură — Termen colectiv arhaic sau regional utilizat în anumite graiuri românești pentru a desemna ansamblul fructelor de agud (dude) căzute la pământ sau strânse la un loc, ori o plantație mică și spontană formată din arbori din genul Morus.
• aguguit — Termen onomatopeic regional sau arhaic folosit pentru a descrie gânguritul specific, sunetele gâtuite și emisiile vocale timpurii ale sugarilor înainte de formarea vorbiri articulate; ca adjectiv, descrie starea unui copil care emite aceste sunete inocente ori manifestarea unui comportament blând și alintat.
• Agulhas — Denumire geografică proprie care desemnează Capul Agulhas (Cabo das Agulhas), cel mai sudic punct geografic al continentului african, situat în Africa de Sud, reprezentând linia oficială de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian; de asemenea, termenul dă numele faimosului curent oceanic cald de graniță vestivă (Curentul Agulhas) care curge spre sud de-a lungul coastei de est a Africii.
• Agung — Munte stratovulcan activ situat pe insula Bali din Indonezia, reprezentând cel mai înalt punct geografic al acestei insule, cu o altitudine de peste trei mii de metri. În cultura indoneziană locală și în hinduismul balinez, acest munte este considerat profund sacru, fiind considerat axa centrală a universului și locul unde sălășluiesc zeii, găzduind pe versanții săi faimosul complex de temple Pura Besakih.
• agur — Termen regional sau arhaic întâlnit în anumite graiuri românești folosit pentru a desemna aguridul sau agurida, reprezentând strugurele neajuns la maturitate, verde și acru; în sens extins, se poate referi la sucul extrem de acid extras din aceste boabe necoapte, utilizat istoric în bucătăria tradițională pentru acrirea ciorbelor.
• agura — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite dialecte românești ca variantă fonetică pentru aguridă, desemnând strugurele neajuns la maturitate, verde și extrem de acru. În sens gastronomic tradițional, termenul se poate referi și la sucul acid stors din aceste boabe necoapte, utilizat în trecut pentru acrirea mâncărurilor în lipsa oțetului sau a lămâilor.
• agurare — Acțiunea de a agura și rezultatul ei; termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități pomicole pentru a descrie procesul de rărire manuală a fructelor verzi, necoapte sau crude (cum ar fi aguridele sau micii pomi fructiferi), cu scopul de a asigura o dezvoltare structurală optimă și o acumulare superioară de zaharuri în producția rămasă pe ramuri.
• agurat — Care a fost supus procesului de agurare; pom fructifer, viță-de-vie sau parcelă agricolă curățată de surplusul de fructe verzi ori necoapte pentru a favoriza dezvoltarea calitativă a producției rămase. În sens regional, descrie starea unui ciorchine răriți conform tehnicilor tradiționale.
• aguridă — Strugure neajuns la maturitate, verde și acru, folosit în trecut sau în bucătăria tradițională pentru obținerea unui suc intens acid (aguridă / verjuice) utilizat la acrirea ciorbelor și a sosurilor. În sens larg, termenul descrie și alte fructe culese înainte de coacerea completă care păstrează o astringență ridicată.
• aguridar — Termen regional sau arhaic folosit în anumite graiuri românești pentru a desemna un butaș de viță-de-vie sălbatică ori un exemplar de viță nealtoită care produce exclusiv boabe mici, verzi și acre (aguride); de asemenea, poate denumi un vas din lemn sau un recipient special utilizat în gospodăriile rurale vechi pentru zdrobirea și păstrarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurijoară — Formă diminutivală, regională sau arhaică, folosită în anumite graiuri românești pentru a desemna o aguridă mică, o boabă minusculă sau un ciorchine foarte tânăr de strugure verde și acru, aflat în primele stadii de dezvoltare după înflorire. Termenul reflectă un caracter afectiv sau descriptiv pentru rodul proaspăt format al viței-de-vie.