#ajutor

• ambulanțieră — Forma de feminin pentru ocupația de ambulanțier; femeie calificată profesional pentru a conduce ambulanțe și vehicule de intervenție medicală de urgență. Aceasta îndeplinește aceleași atribuții complexe de transport medicalizat, operare a sistemelor de avertizare acustică și luminoasă și acordare a suportului vital de bază alături de restul echipajului de prim ajutor.
• antiumanitar — Care contravine principiilor fundamentale ale umanitarismului, normelor de drept internațional umanitar, milei creștine sau actelor de asistență destinate protejării victimelor conflictelor armate și ale catastrofelor. Se aplică deciziilor politice, blocadelor militare sau acțiunilor extreme care interzic, sabotează sau împiedică distribuirea de alimente, medicamente și ajutoare de urgență către populația civilă aflată în suferință, amplificând astfel în mod deliberat dezastrele umane.
• apunător — Termen regional rar folosit în comunitățile rurale din trecut pentru a desemna persoana care ajută la 'apunerea' sau așezarea structurală a unor elemente grele (cum ar fi grinzile unei case sau pietrele de moară); de asemenea, poate indica un instrument artizanal utilizat pentru fixarea, potrivirea sau sprijinirea unor piese în atelierele meșteșugărești.
• arsătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea căldurii, a substanțelor chimice, a electricității sau a radiațiilor; (în botanică/agricultură) boală a plantelor cauzată de ciuperci, bacterii ori factori climatici extremi (precum soarele puternic sau gerul), manifestată prin brunificarea și uscarea frunzelor ori a tulpinilor. În sens larg, termenul descrie distrugerea structurală a unui organism viu sub influența unui agent termic sau coroziv.
• arterioragie — Hemoragie masivă și violentă ce provine dintr-o arteră ruptă sau secționată, caracterizată structural prin eliminarea sângelui oxigenat (de culoare roșu-aprins) în jeturi sacadate, sincrone cu bătăile inimii. Reprezintă o urgență medicală extremă care pune viața în pericol din cauza riscului iminent de șoc hipovolemic rapid.
• arzătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea directă a căldurii (foc, lichide fierbinți, aburi), a radiațiilor solare, a curentului electric sau a unor substanțe chimice corozive asupra pielii ori a mucoaselor. În sens structural medical, severitatea sa este clasificată pe grade (I-IV) în funcție de profunzimea distrugerii celulare. În limbaj colocvial, termenul descrie și senzația acută de usturime gastrică întâlnită în afecțiunile digestive sau urmele lăsate de un obiect încins pe o suprafață.
• așchiutoi — Variantă augmentativă sau formal-lexicală a termenului 'așchiut' (aschiutoiu); funcționar subordonat sau ajutor de jurat care activa în vechiul sistem administrativ-teritorial din Ardeal. Structural, termenul indica o persoană însărcinată cu aplicarea deciziilor pretorului ori un membru de rang secundar în consiliile rurale, fiind utilizat uneori cu o nuanță familiară de către membrii comunității.
• aschiutoiu — Formă regională și arhaică, atestată în trecut în spațiul istoric transilvănean, folosită pentru a desemna un ajutor de jurat sau un ajutor de pretor. Termenul provine dintr-o adaptare structurală locală a etimonului maghiar 'esküdt' (jurat) prin intermediul formei derivate 'așchiuț', fiind utilizat în vechile instituții administrative și judecătorești pentru a indica funcționarul public subordonat magistratului principal.
• asfixia — A provoca asfixia, a întrerupe pătrunderea oxigenului în plămâni sau în țesuturi, determinând oprirea respirației și sufocarea din cauza lipsei de aer ori a inhalării de gaze toxice. Când este utilizat la forma reflexivă ('a se asfixia'), definește acțiunea accidentală sau voluntară a unui organism de a se sufoca, conducând la o hipoxie severă sau anoxie celulară structurală.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.
• asfixiat — Care suferă de asfixie; persoană sau organism aflat în stare de sufocare clinică din cauza lipsei acute de oxigen și a acumulării de dioxid de carbon în sânge. La nivel structural și biologic, descrie starea țesuturilor blocate respirator din cauza inundării căilor aeriene, a inhalării de gaze toxice sau a strangulării, necesitând manevre imediate de resuscitare pulmonară.
• asfixie — Stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului din sânge și acumularea excesivă de dioxid de carbon în organism, manifestată prin suspendarea funcției respiratorii și sufocare. Acest fenomen structural-fiziologic poate fi provocat de cauze mecanice externe, cum ar fi strangularea, înecul sau introducerea unui corp străin în căile aeriene, precum și de inhalarea unor gaze toxice, necesitând măsuri imediate de resuscitare cardio-respiratorie.
• asimptomatic — Care nu prezintă simptome; referitor la o boală, o infecție sau o stare patologică ce evoluează în organism fără manifestări clinice evidente sau perceptibile de către pacient. În sens structural, descrie o fază latentă ori o formă clinică latentă a unei afecțiuni, în care persoana afectată poate fi purtătoare și transmițătoare a unui agent patogen, fără a resimți semne fizice de boală.
• asistare — Acțiunea de a asista și rezultatul ei; acordarea unui ajutor material, moral, medical sau tehnic unei persoane ori unei colectivități; sprijinire sau ocrotire structurală. În domeniul juridic, reprezintă participarea unui apărător, reprezentant legal sau consilier tehnic la procedurile judiciare pentru a proteja interesele unei părți implicate.
• asistent — Persoană calificată care ajută un specialist, un șef de departament ori o autoritate în executarea unor sarcini profesionale; grad didactic universitar, inferior celui de lector, atribuit cadrului care conduce seminare sau lucrări practice. Ca adjectiv, descrie un element, un program ori un dispozitiv conceput structural pentru a oferi suport, îndrumare sau monitorizare continuă într-o activitate.
• asistență — Acțiunea de a ajuta sau de a sprijini o persoană ori o colectivitate; formă organizată de ajutor moral, material, medical, juridic sau tehnic oferit de stat ori de o instituție publică sau privată. Termenul desemnează, de asemenea, totalitatea persoanelor prezente la o adunare, la un spectacol, la o conferință sau în cadrul unei instanțe de judecată.
• asistolic — Care aparține asistoliei, privitor la asistolie; caracterizat prin absența totală a activității electrice și mecanice a inimii (stop cardiac). În sens clinic și structural, descrie starea unui miocard aflat în repaus total, care nu mai produce nicio contracție ventriculară (linie izoelectrică pe electrocardiogramă), necesitând manevre imediate de resuscitare avansată.
• atelă — Dispozitiv medical rigid sau semirigid, realizat din lemn, metal, plastic, ghips sau materiale pneumatice, utilizat pentru imobilizarea temporară sau permanentă a unui membru fracturat, luxat ori traumatizat, sau a unei articulații dureroase. Are rolul structural de a preveni deplasarea fragmentelor osoase, de a atenua durerea și de a proteja țesuturile înconjurătoare în timpul transportului pacientului sau pe durata procesului de vindecare.
• autoambulanță — Autovehicul special amenajat, echipat cu aparatură medicală specifică și personal instruit, destinat transportului rapid, asistenței de urgență și primului ajutor acordat bolnavilor, răniților sau victimelor unor accidente în drum spre o unitate spitalicească; salvare.
• autosanitară — Autovehicul special construit, amenajat și echipat cu aparatură medicală, tărgi și medicamente, utilizat pentru acordarea primului ajutor și transportul rapid al bolnavilor, răniților sau victimelor accidentelor către unitățile spitalicești. Acest vehicul de urgență funcționează reglementat sub regim de prioritate în trafic, având avertizoare sonore și luminoase specifice.