#anticar

• anticancerigen — Care împiedică apariția, dezvoltarea sau evoluția cancerului, anihilând agenții carcinogeni sau mutageni; substanță chimică, aliment antioxidant sau compus biologic capabil să protejeze structura ADN-ului celular împotriva degradării maligne. În diete și medicină preventivă, indică proprietatea unor substanțe (cum sunt vitaminele C și E, seleniul sau polifenolii) de a neutraliza radicalii liberi.
• anticar — 1. Substanță toxică vegetală (sucul lăptos obținut din arborele Antiaris toxicaria) utilizată istoric în regiunile asiatice pentru otrăvirea săgeților de vânătoare sau de luptă; antiar. 2. (Adjectiv, rar) Care este situat împotriva sau în fața unui car, folosit izolat în descrieri tehnice arhaice ale carelor de luptă.
• anticărbunos — Care combate, previne sau neutralizează infecția cu cărbune (antrax) produsă de bacteria Bacillus anthracis; medicament, ser imunologic protector sau vaccin administrat de urgență oamenilor ori animalelor domestice expuse contaminării sau rănilor infectate structural cu spori de antrax.
• anticăreasă — Formă de feminin arhaică sau regională (derivată prin moțiune de la anticariu / anticar) folosită în trecut pentru a desemna o femeie pasionată de colecționarea, păstrarea sau comercializarea lucrurilor vechi, a manuscriselor ori a obiectelor de artă clasică. În sens istoric izolat, termenul descria soția unui anticar sau o posesoare erudită de vestigii istorice în societatea românească din secolele trecute.
• anticăresc — Care aparține unui anticar, privitor la anticariat, la negoțul sau evaluarea cărților vechi și a obiectelor istorice; specific stilului sau atmosferei din spațiile de bibliofilie. Acest adjectiv arhaic este utilizat izolat în literatura veche pentru a descrie practicile, preocupările sau mediul comercial de conservare a manuscriselor.
• anticări — Formă de plural învechită și arhaică pentru substantivul anticar (persoane specializate în colecționarea, evaluarea sau comercializarea cărților vechi și a obiectelor istorice rare); anticari. În documentele administrative și literare din secolul al XIX-lea, termenul desemna comunitatea erudiților sau a negustorilor de cultură care se ocupau cu salvarea și revânzarea hrisoavelor, monedelor străvechi și hărților istorice.
• anticariat — Magazin, unitate comercială sau platformă digitală specializată în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a periodicelor, manuscriselor, hărților și a altor tipărituri rare ori scoase din uzul editorial curent. În sens cultural, reprezintă un spațiu de conservare a patrimoniului scris, oferind bibliofililor acces la ediții princeps, colecții unice și documente istorice valoroase.
• anticarie — Care previne, combate sau stopează apariția și dezvoltarea cariilor dentare; substanță chimică, ingredient activ (precum fluorul sau xilitolul) ori produs de igienă orală (pastă de dinți, apă de gură) formulat structural pentru a proteja smalțul dentar împotriva demineralizării bacteriene și a acizilor corozivi.
• anticărire — Acțiunea de a preveni sau de a stopa procesul de cărire (decolorare, albire prematură a firelor de păr ori degradare cromatică a materialelor textile) și rezultatul ei. În industria cosmetică modernă, termenul definește funcția structurală a unor tratamente capilare avansate care protejează pigmenții naturali ai firului de păr împotriva stresului oxidativ.
• anticariu — Formă învechită și arhaică pentru substantivul anticar (persoană specializată în colecționarea, evaluarea sau comercializarea obiectelor vechi de artă și a cărților rare) ori utilizată istoric ca adjectiv cu sensul de arheologic. În textele academice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul definea savanții și cercetătorii care studiau vestigiile materiale, inscripțiile și monumentele civilizațiilor antice, constituind precursorii moderni ai specialiștilor în istorie veche.
• anticuar — Variantă grafică arhaică sau neologică timpurie pentru substantivul anticar (persoană specializată în colecționarea, evaluarea și comercializarea cărților vechi, a manuscriselor și a obiectelor istorice) ori utilizată cu sensul de arheolog în textele savante din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul provine din filonul etimologic vest-european și desemna savanții preocupați de studiul vestigiilor clasice și al monumentelor străvechi.
• anticuariat — Variantă grafică arhaică sau neologică timpurie (păstrând rădăcina latină ori influența germană) pentru substantivul anticariat; magazin, unitate comercială sau depozit specializat în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a periodicelor, hărților de epocă și a manuscriselor bibliofile.
• anticuărie — Variantă grafică arhaică sau regională (menținând rădăcina fonetică din 'anticuar') pentru substantivul anticărie; magazin, prăvălie sau depozit în care se cumpărau, se evaluau și se comercializau cărți vechi, folosite, manuscrise și hărți istorice rarisime în secolele trecute.
• anticvar — Variantă grafică învechită și parțială, utilizată izolat în textele românești din secolul al XIX-lea sub influență germană (Antiquar) sau slavonă, pentru substantivul anticar (persoană specializată în evaluarea, colecționarea sau comercializarea cărților vechi și a vestigiilor istorice). În sens academic vechi, termenul desemna și un erudit preocupat de studiul inscripțiilor și documentelor din Antichitate.
• anticvăreasă — Femeie care se ocupă cu negoțul de cărți vechi, manuscrise, documente rare, obiecte de artă sau de colecție rar întâlnite; proprietară sau administratoare a unui anticariat. Termenul definește o specialistă capabilă să evalueze autenticitatea, vechimea, starea de conservare și valoarea culturală ori financiară a unor bunuri istorice sau bibliofile.
• anticvăresc — Care aparține anticvarilor sau anticariatului, privitor la anticari ori la negoțul cu obiecte și cărți vechi; specific stilului, atmosferei sau practicilor dintr-un anticariat. Uneori, termenul poate descrie un aer nostalgic, erudit sau ușor desuet, caracteristic locurilor în care se adună vestigii ale trecutului cultural.
• anticvariat — Variantă grafică învechită, utilizată istoric sub influența directă a termenului german 'Antiquariat', pentru substantivul anticariat; magazin, prăvălie sau platformă de epocă specializată în achiziționarea, evaluarea și revânzarea cărților vechi, folosite, a manuscriselor și a hărților rare.
• anticvărie — Magazin, prăvălie sau depozit în care se vând și se cumpără cărți vechi, manuscrise, stampe, monede ori diverse obiecte de artă și antichități; termen regional sau arhaic folosit pentru anticariat. Reprezintă spațiul fizic destinat conservării temporare și reintroducerii în circuitul cultural a bunurilor de patrimoniu privat și a rarităților bibliofile.