#arest

• acantestezie — Formă de parestezie sau tulburare subiectivă a sensibilității tactile și dureroase, caracterizată prin senzația falsă, spontană și neplăcută de înțepătură cu ace sau spini la nivelul pielii, survenită în absența oricărui stimul mecanic extern. Acest simptom neurologic este de regulă asociat cu afectarea fibrelor nervoase periferice, fiind întâlnit în neuropatii, radiculopatii sau leziuni ale căilor senzitive din măduva spinării.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• Adesgo — Numele unei mărci comerciale istorice și al unei fabrici textile emblematice din România, fondată în anul 1926 la București de către un antreprenor străin și specializată structural în producția de ciorapi, lenjerie fină și articole de tricotaj. De-a lungul deceniilor, entitatea a devenit cel mai mare producător de profil de pe piața națională, recunoscut pentru calitatea textilelor și tehnologiile avansate de țesere aplicate în procesele industriale.
• Aledarești — Denumire de localitate rurală, cătun sau microtoponim istoric atestat în vechi documente cadastrale ori hărți administrative din spațiul românesc. Din punct de vedere structural și onomastic, numele indică așezarea geografică a descendenților sau supușilor unui lider local numit Aledar sau Aldea, fiind specific tiparului formativ al satelor înfrățite genealogic.
• algoparestezie — Simptom neurologic complex caracterizat prin asocierea simultană a unei parestezii (senzație anormală de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri) cu o senzație distinctă și persistentă de durere localizată într-un anumit teritoriu nervos. Această manifestare clinică subiectivă apare ca urmare a lezării, iritării sau comprimării fibrelor nervoase periferice ori a căilor senzoriale centrale, fiind întâlnită frecvent în neuropatii periferice, radiculopatii și sindroame de compresie nervoasă.
• amorțeală — Stare patologică sau fiziologică tranzitorie caracterizată prin pierderea parțială ori totală a sensibilității tactile și a capacității de mișcare voluntară într-o anumită regiune a corpului, asociată adesea cu senzații de furnicături sau înțepături. Acest fenomen rezonează cu parestezia și apare din cauza comprimării mecanice a nervilor periferici, a circulației deficitare a sângelui sau ca simptom al unor afecțiuni neurologice.
• amorțire — Acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei; procesul fiziologic sau patologic prin care un membru ori o zonă a corpului își pierde temporar sensibilitatea tactilă și mobilitatea. În sens neurofiziologic, reprezintă blocarea tranzitorie a transmiterii impulsurilor nervoase, iar în sens figurat indică o stare de stagnare, inactivitate, toropeală sau diminuare a intensității unor activități ori sentimente.
• amorțit — Care a fost supus procesului de amorțire; membru corporal sau țesut cutanat care și-a pierdut temporar ori permanent sensibilitatea tactilă și motricitatea voluntară din cauza unei presiuni mecanice, a frigului ori a unei afecțiuni neurologice. În sens figurat, descrie o persoană sau o facultate psihică lipsită de energie, apatică, toropită sau inertă.
• amorțitură — Formă populară, arhaică sau regională care desemnează starea de amorțeală, rezultatul procesului de amorțire sau o porțiune corporală temporar nesimțitoare. În graiurile locale, cuvântul descrie senzația fizică neplăcută de furnicare sau înțepătură ce apare în membre în urma reluării circulației sângelui.
• amoțire — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru substantivul 'amorțire'; acțiunea de a (se) amorți și rezultatul ei. Acest termen definește procesul fiziologic tranzitoriu de pierdere a sensibilității tactile și a mobilității într-un membru, sau, în sens figurat, starea de toropeală și inactivitate profundă.
• amoțit — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru adjectivul 'amorțit'; care și-a pierdut temporar sensibilitatea fizică, capacitatea de reacție tactilă și mobilitatea musculară din cauza frigului sau a unei presiuni mecanice prelungite pe un traseu nervos periferic. În sens figurat, descrie o persoană toropită, lipsită de energie sau o activitate aflată în stagnare.
• Antipa — Nume propriu de familie și prenume istoric de origine elenă. În contextul cultural și științific românesc, se referă în mod eminent la Grigore Antipa (1867-1944), naturalist, biolog, oceanograf și muzeolog de renume mondial, fondator al Muzeului Național de Istorie Naturală din București și pionier al dioramelor biologice moderne; de asemenea, poate desemna o insulă sau o structură geografică numită în onoarea sa.
• aprehendat — Care a fost perceput, înțeles sau cuprins structural de către rațiune ori intuiție; concept sau obiect asimilat în sistemul de cunoștințe al unui individ. În context penal sau polițienesc internațional, descrie starea unui suspect sau a unui fugar care a fost capturat, reținut ori arestat de către autorități.
• arăstui — A aresta sau a reține în mod oficial o persoană suspectă, din ordinul unei autorități locale sau administrative; a pune sub sechestru bunuri ori mărfuri în cadrul unor dispute juridice rurale. Termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională întâlnită în vechile documente din Transilvania, fiind o adaptare locală a verbului modern de influență neologistică.
• arăstuire — Acțiunea de a arăstui și rezultatul ei; reținerea formală, arestarea sau punerea sub pază a unei persoane; procesul administrativ ori juridic de sechestrare și confiscare temporară a unor bunuri mobile sau imobile conform cutumelor vechi.
• areșcă — Formă regională, diminutivală sau populară utilizată în trecut pentru a desemna un loc de detenție improvizat, un arest mic, o carceră, o celulă rudimentară de sat sau vatra încuiată a unui turn de pază. În sens structural-etnografic, areșca reprezenta spațiul fizic restrâns folosit în comunitățile rurale ori în târgurile mici pentru închiderea pasageră a scandalagiilor sau a celor care refuzau plata taxelor.
• arest — Măsură privativă de libertate dispusă de o autoritate judiciară pe o perioadă determinată, constând în reținerea sau încarcerarea unei persoane suspectate ori condamnate pentru o infracțiune. În sens instituțional structural, desemnează locul special amenajat (penitenciar, cameră de reținere) unde sunt deținute aceste persoane, în timp ce în legislația modernă se regăsește sub diverse forme procedurale preventive (cum ar fi arestul preventiv sau arestul la domiciliu).
• aresta — A lipsi o persoană de libertate în mod legal, prin reținere sau încarcerare, pe baza unui mandat ori a unei ordonanțe emise de o autoritate judiciară competentă. În sens procedural structural, acțiunea marchează trecerea unui suspect din starea de libertate în regimul de detenție preventivă sau executare a unei pedepse, fiind guvernată de reguli stricte de drept penal menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.