#cal

• avantaja — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avantbec — Element de construcție proeminent, cu profil hidrodinamic sau unghiular, situat în partea din amonte a pilei unui pod sau a unui baraj, având rolul structural de a despica și devia firele de apă, reducând presiunea hidrodinamică exercitată de curent și protejând structura principală împotriva impactului cu sloiurile de gheață ori buștenii aduși de viituri.
• avântul țării — Expresie care desemnează progresul accelerat, dezvoltarea generalizată și elanul constructiv al unui stat pe plan economic, cultural, social sau militar; în istoria României, sintagma poartă o încărcătură specifică, fiind titlul oficial al Medaliei 'Avântul Țării', instituită în anul 1913 de regele Carol I pentru a recompensa participanții la Campania din Bulgaria. În sens modern, descrie o perioadă de boom, modernizare structurală sau renaștere națională.
• avar — Persoană care este stăpânită de o dorință nestăvilită, egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar; zgârcit, calic. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o atitudine marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
• avară — Femeie stăpânită de o dorință egoistă și zgârcită de a aduna și de a păstra bani sau bogății, refuzând să cheltuiască chiar și pentru strictul necesar. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a cuvântului 'avar', descriind o persoană, o atitudine sau o acțiune marcată de un atașament excesiv față de bunurile materiale și de o lipsă totală de generozitate.
• avariare — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avarie — Defecțiune tehnică imprevizibilă, stricăciune, deteriorare sau degradare gravă suferită de un mecanism, de o mașină, de o instalație sau de un sistem de rețele, care provoacă oprirea temporară ori definitivă a funcționării acestuia. În dreptul maritim și în asigurări, reprezintă orice daună materială suferită de o navă ori de încărcătura acesteia în timpul unei expediții, sau cheltuielile extraordinare făcute pentru salvarea lor.
• avariere — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avariție — Dorință pătimașă, nestăpânită și adesea patologică de a acumula și de a păstra bani sau bogății, manifestată printr-un atașament excesiv față de bunurile materiale și prin refuzul constant de a cheltui chiar și pentru strictul necesar. În plan etic și filozofic, reprezintă o viciere a caracterului care alterează profund relațiile interumane, izolând individul în sfera propriei sale avuții.
• avarițios — Care manifestă avariție; persoană dominată de o zgârcenie exagerată, care strânge averi cu un egoism feroce și refuză cu încăpățânare să împartă ori să consume ceea ce posedă. Folosit ca adjectiv, descrie un comportament, un gest sau un caracter marcat de reținerea obsesivă a resurselor materiale și de lipsa totală de generozitate.
• avarițiune — Formă arhaică, rară sau regională pentru termenul avariție, desemnând zgârcenia excesivă, lăcomia sau dorința nestăpânită de îmbogățire; în vechiul drept comercial sau maritim, termenul putea face referire și la o formă degradată sau adaptată a noțiunii de avarie (stricăciune suferită de o navă sau de mărfurile acesteia în timpul transportului). În context literar vechi, definește o patimă distructivă ce macină sufletul prin atașamentul orb față de monede și avuții.
• Avarua — Capitala politică și administrativă a Insulelor Cook, un stat autoguvernat aflat în liberă asociere cu Noua Zeelandă, situat în Oceanul Pacific de Sud. Orașul este amplasat pe coasta de nord a insulei muntoase Rarotonga, servind drept principal centru economic, comercial, turistic și portuar al arhipelagului, fiind recunoscut pentru peisajele sale tropicale și cultura polineziană autentică.
• avaș — Regionalism arhaic utilizat în anumite zone din nord-vestul României pentru a descrie un teren păduros, o poiană adâncă, o vale strâmtă sau un loc retras și umbros; de asemenea, termenul are o puternică valoare toponimică, fiind strâns legat de Țara Oașului (denumirea istorică provine dintr-o rădăcină etimologică similară). Ca adjectiv, în vechi graiuri locale, putea exprima ideea de loc ascuns, ferit sau sălbatic.
• AVC — Acronim pentru Accident Vascular Cerebral, o afecțiune medicală acută și extrem de gravă care apare atunci când fluxul sanguin către o parte a creierului este întrerupt sau redus brusc (AVC ischemic) ori când un vas de sânge cerebral se rupe, provocând o sângerare (AVC hemoragic). Această privare de oxigen și nutrienți duce la moartea rapidă a celulelor nervoase din zona afectată, manifestându-se prin pareze, tulburări de vorbire, pierderea echilibrului și necesitând asistență medicală de urgență.
• Avdie — Prenume masculin românesc de origine biblică, astăzi foarte rar sau arhaic, tradus din ebraică prin 'slujitorul lui Iahve' sau 'cel care îl slăvește pe Dumnezeu'; este numele unui profet minor din Vechiul Testament (Proorocul Avdie), autorul unei scurte cărți profetice. Pe teren românesc, a circulat în comunitățile ecleziastice și rurale, devenind de-a lungul timpului și nume de familie fixat prin patronimie.
• ave — Formă tradițională de salut sau de urare de origine latină, folosită în antichitate pentru a exprima respectul, devotamentul sau supunerea; preluată în limba română ca element livresc sau religios, este întâlnită frecvent în rugăciuni și imnuri creștine catolice adresate Fecioarei Maria. În sens laic, poate apărea în texte literare pentru a evoca atmosfera Romei Antice sau ca formă solemnă, ușor arhaică, de adresare.
• Ave Caesar — Formulă de salut solemnă adresată împăraților romani, însemnând 'Salvare ție, Cezar!' sau 'Trăiască Împăratul!'; este faimoasă mai ales în varianta completă 'Ave Caesar, morituri te salutant' (Plecăciune, Cezar, cei care se duc la moarte te salută), expresie atribuită istoric gladiatorilor sau condamnaților care intrau în arenă înainte de începerea jocurilor publice în fața împăratului Claudius.
• Ave Maria — Rugăciune creștină tradițională din confesiunea romano-catolică, adresată Fecioarei Maria, bazată pe salutul arhanghelului Gavriil de la Bunavestire și pe binecuvântarea Elisabetei; prin extensie, compoziție muzicală religioasă inspirată de acest text liturgic, cele mai faimoase versiuni aparținând compozitorilor Franz Schubert, Charles Gounod și Giuseppe Verdi. Textul invocă harul divin și solicită mijlocirea spirituală a Maicii Domnului pentru mântuirea sufletelor credincioșilor.
• avecerne — Regionalism arhaic sau element verbal vechi utilizat în anumite graiuri bisericești sau comunități rurale izolate cu sensul de a săvârși, a citi sau a cânta slujba vecerniei; prin extensie, termenul putea însemna și a aduce mulțumire sau a se ruga la căderea serii. Înțelesul său este strâns legat de viața liturgică tradițională și de organizarea timpului zilnic în jurul rânduielilor mănăstirești.
• avecernie — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite graiuri bisericești pentru vecernie, slujba religioasă creștin-ortodoxă sau catolică ce se săvârșește seara, la apusul soarelui; marchează începutul liturgic al unei noi zile conform tradiției bizantine. În sens extins, termenul descrie perioada de amurg, căderea serii sau momentul din zi dedicat rugăciunii, reculegerii și liniștii sufletești în comunitățile monahale rurale.