#contrast

• abcedografie — Tehnică radiologică specială constând în efectuarea unei radiografii a cavității unui abces, realizată imediat după puncționarea, evacuarea parțială sau totală a puroiului și injectarea unei substanțe de contrast sau a aerului, utilizată pentru a evalua dimensiunile, conturul și extensia lojei patologice.
• adenografie — Metodă imagistică sau tehnică radiologică de investigare care permite vizualizarea structurală și examinarea detaliată a sistemului glandular ori a ganglionilor limfatici. Acest procedeu medical se realizează de regulă prin introducerea unei substanțe de contrast radiopace în vasele limfatice eferente, urmată de efectuarea unor radiografii succesive pentru a detecta anomalii precum tumori, blocaje structurale sau inflamații cronice.
• adversativ — Care exprimă o opoziție, o contrarietate sau o restricție parțială între două elemente sintactice, propoziții sau unități textuale coordonate. În lingvistica structurală, termenul clasifică acele joncțiuni gramaticale sau conectori logici care, fără a anula valabilitatea primei afirmații, introduc o nuanță corectivă, restrictivă sau de contrast net în raport cu enunțul precedent.
• aerocistografie — Metodă radiologică de investigare a vezicii urinare ce constă în efectuarea unor radiografii după ce cavitatea vezicală a fost destinsă prin insuflarea unei cantități controlate de aer sau de alt gaz steril. Acest examen imagistic permite evidențierea conturului pereților vezicali, detectarea tumorilor radiotransparente, a calculilor sau a diverticulilor, funcționând ca mediu de contrast negativ.
• aeromamografie — Metodă radiologică istorică sau tehnică imagistică experimentală de examinare a glandei mamare, ce constă în efectuarea unor radiografii după introducerea sau insuflarea controlată a aerului sau a unui alt gaz steril ca mediu de contrast negativ în țesuturile periglandulare ori în canalele galactofore, utilizată pentru evidențierea tumorilor înainte de apariția mamografiei digitale moderne.
• aerosialografie — Metodă radiologică de investigare clinică ce constă în examinarea glandelor salivare și a canalelor lor excretoare prin injectarea controlată a unui volum mic de aer sau gaz ca mediu de contrast negativ, urmată de realizarea unor radiografii succesive. Această procedură structurală permite evidențierea formei anatomice, a calculilor salivari nestereotipici sau a eventualelor obstrucții fără a folosi substanțe iodate lichide.
• alb-negru — Care combină, alternează sau utilizează exclusiv culorile alb și negru; lipsit de nuanțe cromatice intermediare, cu excepția tonurilor de gri. În artele vizuale, cinematografie și fotografie, termenul descrie tehnica tradițională sau stilul estetic de redare a imaginilor fără culori, punând accent pe contraste, umbre și lumini. Ca adverb, exprimă modul de vizualizare ori de percepere radicală (în mod dual) a unei situații.
• amidotrizoat — Compus organic iodat cu structură aromatică, utilizat clinic ca agent de contrast radiologic hidrosolubil, cu osmolaritate crescută, cunoscut și sub denumirea de diatrizoat. Datorită numărului mare de atomi de iod din moleculă, acesta absoarbe puternic razele X, facilitând vizualizarea structurală clară a vaselor de sânge, a tractului urinar (urografie) și a sistemului gastrointestinal în timpul investigațiilor imagistice de diagnostic.
• amniografie — Metodă radiologică istorică sau clinică specializată de examinare a cavității uterine și a fătului, constând în injectarea unei substanțe de contrast radiopace direct în lichidul amniotic, urmată de efectuarea de radiografii. Aceasta era utilizată pentru evidențierea contururilor fetale, localizarea placentei sau detectarea unor malformații macroscopice înainte de utilizarea pe scară largă a ecografiei moderne.
• angiocardiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică ce constă în vizualizarea și înregistrarea pe film sau suport digital a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, cu ajutorul introducerii unei substanțe de contrast printr-un cateter. Această procedură structurală clinică este esențială în cardiologie pentru evaluarea dinamicii circulatorii, detectarea anevrismelor sau a defectelor septale și stabilirea indicațiilor chirurgicale.
• angiocardiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, obținută în urma efectuării unei angiocardiografii cu substanță de contrast. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și eventualele defecte structurale sau malformații cardiace congenitale.
• angiocardiopneumografie — Metodă radiologică ultraspecializată de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală, cu ajutorul unei substanțe de contrast, a cavităților cardiace, a marilor vase și a întregii rețele vasculare pulmonare. Această procedură clinică complexă este utilizată pentru evaluarea detaliată a hemodinamicii cardiopulmonare și diagnosticarea cu precizie a unor afecțiuni severe precum tromboembolismul pulmonar masiv sau malformațiile vasculare congenitale complexe.
• angiocolecistografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală a vezicii biliare și a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, prin administrarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită servește la detectarea obstrucțiilor, a calculilor biliari sau a anomaliilor anatomice ale arborelui biliar, evaluând totodată dinamica eliminării secrețiilor în duoden.
• angioencefalografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular cerebral, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace în arterele carotide sau vertebrale. Această procedură clinică complexă este esențială în neurologie și neurochirurgie pentru detectarea anevrismele intracraniene, a malformațiilor arteriovenoase și a zonelor de ocluzie vasculară responsabile de atacurile cerebrale.
• angiofluorografie — Metodă de investigație imagistică de înaltă precizie utilizată în oftalmologie pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a circulației sanguine din vasele retinei și coroidei, prin injectarea intravenoasă a unei substanțe colorante fluorescente (de regulă, fluoresceina). Această procedură clinică binedefinită este fundamentală pentru diagnosticarea și monitorizarea retinopatiei diabetice, a degenerescenței maculare și a ocluziilor vasculare retiniene.
• angiofluoroscopie — Metodă de investigație imagistică radiologică ce permite vizualizarea dinamică, în timp real, pe un ecran fluorescent sau digital, a fluxului sanguin și a structurii vaselor după injectarea unei substanțe de contrast. Această procedură structurală clinică este utilizată pe scară largă în radiologia intervențională și în chirurgia cardiovasculară pentru ghidarea cateterelor, plasarea stenturilor și monitorizarea imediată a permeabilității lumenului vascular în timpul operațiilor.
• angiografic — Care se referă la angiografie, care aparține angiografiei sau care este realizat prin intermediul vizualizării radiologice a vaselor de sânge cu substanță de contrast. În context clinic și structural, acest descriptor definește imagini, protocoale, semne de diagnostic ori proceduri intervenționale bazate pe redarea detaliată a anatomiei și dinamicii circulatorii din lumenul vascular.
• angiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică invazivă sau minim invazivă utilizată pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a lumenului vaselor de sânge (artere, vene) sau a vaselor limfatice, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită permite detectarea cu precizie a stenozelor, ocluziilor, anevrismele sau malformațiilor vasculare, constituind totodată baza tehnică pentru intervențiile de radiologie intervențională.
• angiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a sistemului vascular al unui organ ori al unei regiuni anatomice, obținută în urma efectuării unei angiografii. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și prezența eventualelor leziuni obstructive sau stenotice.
• angionefrografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce constă în vizualizarea și înregistrarea structurală a sistemului vascular renal (artere și vene renale) și a parenchimului renal, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică complexă este esențială pentru diagnosticarea stenozei de arteră renală (cauză de hipertensiune reno-vasculară), detectarea malformațiilor circulatorii locale sau evaluarea vascularizației tumorilor parenchimatoase.