#drept administrativ

• adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
• administrativ — Care aparține administrației, care se referă la organizarea, conducerea sau gestionarea unei instituții, a unui stat ori a unei afaceri. Ca substantiv neutru, reprezintă sectorul public, biroul ori departamentul dintr-o organizație responsabil cu documentele, logistica și aplicarea regulamentelor interne.
• adresată — Formă de feminin a adjectivului sau participiului 'adresat', utilizată pentru a descrie o cerere, o scrisoare, o notificare ori o comunicare de gen feminin care a fost expediată sau îndreptată în mod formal ori voluntar către un anumit primitor. Se spune și despre o remarcă ori o întrebare orientată spre o persoană sau o instituție.
• allottava — Formă verbală din limba italiană, reprezentând persoana a III-a singular a imperfectului indicativ de la verbul 'allottare' (a aloca, a parcela, a lotiza, a distribui prin tragere la sorți). În studiile economice, juridice sau istorice referitoare la sistemul administrativ italian, termenul descrie acțiunea trecută și continuă prin care autoritățile sau proprietarii împărțeau terenurile în loturi specifice ori alocau resurse financiare.
• anchetor — Persoană însărcinată oficial cu efectuarea unei anchete; anchetator sau investigator oficial desemnat de o autoritate publică sau comisie specială pentru a colecta probe, a audia persoane și a întocmi un raport referitor la un caz administrativ, disciplinar ori penal.
• anticipat — Care a fost realizat, gândit, exprimat sau achitat înainte de timpul cuvenit ori înainte de termenul de scadență stabilit oficial. În sens adjectival curent, descrie un eveniment scontat, o reacție intuită sau o măsură juridică ori administrativă aplicată prematur conform unui plan preexistent.
• antidatare — Acțiunea de a antidata și rezultatul ei; înscrierea pe un document oficial, contract, act juridic sau scrisoare a unei date anterioare celei reale la care a fost redactat sau semnat în mod efectiv. Acest proces structural poate fi realizat în scopul regularizării unor situații administrative retroactive sau poate reprezenta o alterare ilegală a cronologiei în scopul inducerii în eroare.
• aprecație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'apreciere'; acțiunea de a evalua, a prețui sau a stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei situații sau a unei probe juridice. Acest proces structural administrativ implică o analiză critică realizată de un expert sau de o autoritate pentru a emite o concluzie oficială.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• aprețiație — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere' (sau 'apreciație'); procesul sau acțiunea oficială de a evalua, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în jargonul administrativ românesc de secol nouăsprezece, reflectând modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprobație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'aprobare'; actul oficial, acordul sau consimțământul emis de o autoritate ori comisie prin care se validează un proiect, o cerere sau o decizie administrativă. Acest concept structural este utilizat cu precădere în textele administrative mai vechi sau în traducerile literare riguroase.
• asesorial — Care aparține asesorului sau asesoratului, privitor la asesor ori la funcția acestuia; specific activității de asistență judiciară sau consultanță tehnică într-un tribunal. Se utilizează pentru a descrie prerogativele, deciziile, voturile sau documentele emise de către membrii asistenți ai unui complet de judecată.
• atacabil — Care poate fi atacat, contestat sau combătut; se spune despre un act juridic, o decizie administrativă, o hotărâre judecătorească ori o opinie care prezintă vulnerabilități, erori de formă sau de fond și care poate fi infirmată printr-o cale legală de atac ori printr-o argumentație solidă.
• atacată — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'atacat'; descrie o entitate feminină, o persoană, o țară, o poziție militară sau o decizie juridică ce a fost supusă unei ofensive violente, unei agresiuni sau unei contestări legale. Înțelesul său acoperă atât agresiunea fizică ori verbală din viața cotidiană, cât și procedurile de drept unde un act este contestat.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autonomie — Dreptul sau capacitatea unei comunități, a unei regiuni sau a unui individ de a se administra, de a se guverna singur și de a adopta decizii independente în limitele unui cadru juridic ori moral stabilit; starea de independență structurală a unei entități în raport cu o autoritate centrală. În filozofie și etică, reprezintă libertatea deplină a voinței umane de a-și impune propriile legi morale, acționând pe baza rațiunii practice fără constrângeri exterioare heteronome.
• autoritate — Dreptul, puterea sau facultatea legală de a comanda, de a guverna, de a emite acte obligatorii și de a impune ascultare într-un cadru social, politic sau administrativ. În sens larg, reprezintă prestigiul, influența legitimă ori recunoașterea morală și intelectuală de care se bucură o persoană, o instituție sau o doctrină datorită competenței, valorii sau poziției sale ierarhice.
• autoriza — A da cuiva dreptul, permisiunea legală sau împuternicirea oficială de a efectua o acțiune, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate economică ori administrativă. În sens instituțional, implică emiterea unui act administrativ de către o autoritate competentă, prin care se atestă că solicitantul îndeplinește toate condițiile structurale și tehnice prevăzute de legislația în vigoare.
• autorizabil — Care poate fi autorizat; care îndeplinește toate condițiile de fond și de formă cerute de legislație pentru a obține o autorizație, un aviz sau o licență oficială. În urbanism și construcții, termenul descrie un proiect tehnic sau un teren care respectă regulamentele locale, normele de siguranță și indicatorii urbanistici, fiind eligibil pentru obținerea aprobării de execuție.
• autorizare — Acțiunea de a autoriza și rezultatul ei; obținerea dreptului legal, a aprobării oficiale sau a licenței necesare pentru a desfășura o activitate, a executa o lucrare sau a exercita o profesie. În informatică și securitatea cibernetică, reprezintă procesul de acordare a unor drepturi sau permisiuni specifice de acces unui utilizator ori unui sistem, după finalizarea etapei de autentificare.