#inalbi

• albici — A face să devină alb sau mai alb; a albi o pânză, un perete sau un obiect oarecare prin spălare, expunere la soare ori aplicare de var. În sens figurat, se referă la acțiunea de a limpezi, a curăța sau a purifica o situație ori o imagine publică.
• albicire — Acțiunea de a albici și rezultatul ei; proces regional sau arhaic prin care țesăturile de casă, pereții clădirilor ori alte obiecte sunt supuse albirii. În sens extins, reprezintă o variantă lexicală secundară pentru procesul structural de decolorare naturală sau artificială.
• albicit — Care a fost supus procesului de albicire; transformat în alb, înălbit sau curățat prin metode empirice ori industriale. Descrie o suprafață sau un material care și-a pierdut nuanța întunecată sau naturală, devenind imaculat sau considerabil mai deschis la culoare.
• albii — Formă arhaică sau regională a verbului 'a albi', utilizată pentru a descrie acțiunea de curățare, decolorare sau înălbire a pânzeturilor tradiționale, a firelor textile ori a pereților gospodăriilor prin aplicarea de var sau expunerea directă la soare.
• albiire — Variantă grafică sau regională veche pentru procesul structural de înălbire sau decolorare; acțiunea de a face alb și rezultatul ei. Se referă în special la prelucrarea arhaică a țesăturilor de casă prin spălare repetată și expunere solară directă.
• albiit — Formă arhaică sau regională pentru albit; care a fost făcut alb, înălbit sau decolorat prin procedee empirice ori prin acțiunea timpului. Descrie haine, pânzeturi sau elemente ale naturii care prezintă o nuanță deschisă, curată.
• albina — A face să devină alb, a albi sau a se înălbi; a căpăta o nuanță deschisă ori palidă. Este o variantă dialectală secundară pentru procesul clasic de albire al pânzeturilor sau al pereților prin utilizarea varului.
• albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
• albineală — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; strat subțire de var, spoială sau substanță albicioasă aplicată pe o suprafață; nuanță palidă, ștearsă sau decolorată dobândită de un obiect, de un material textil ori de pielea feței în urma expunerii la factori externi sau din cauza oboselii.
• albini — Variantă regională sau arhaică pentru verbul 'a albi'; a face să devină alb sau mai deschis la culoare prin spălare, curățare sau prin vopsire cu var; a căpăta o nuanță palidă, a se decolora ori a cărunți din cauza vârstei.
• albinit — Care a fost făcut alb, înălbit sau spoit cu var; care s-a decolorat sau a căpătat o nuanță palidă; cărunțit sau transformat în alb sub acțiunea timpului, a spălărilor repetate ori a factorilor atmosferici.
• albire — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; proces fizic, chimic sau biologic prin care un obiect, un material textil, o suprafață sau firele de păr își pierd pigmentarea naturală ori se curăță, devenind albe sau considerabil mai deschise la culoare; procedeu industrial sau stomatologic de decolorare controlată.
• albit — Acțiunea de a face alb sau de a deveni alb; proces structural sau chimic prin care se îndepărtează pigmenții colorați dintr-un material, din fibre textile ori din dinți; stadiul de albire. Ca participiu adjectivizat, descrie un obiect decolorat, o pânză curățată ori firele de păr cărunțite sub acțiunea timpului.
• albită — Forma de feminin pentru albit; care a fost supusă unui proces de înălbire sau decolorare; care a devenit albă sau mai deschisă la culoare. Se utilizează pentru a caracteriza o pânză curățată, o fațadă văruită ori o suprafață depigmentată.
• albitizare — Proces artificial sau industrial prin care o suprafață, un material compozit ori un amestec chimic este adus la o nuanță stabilă de alb prin aplicarea unor pigmenți opaci sau aditivi specifici; variantă structurală rară pentru acțiunea de albire.
• albitoare — Femeie specializată în spălarea și înălbirea pânzelor tradiționale; mașină, instalație sau substanță chimică utilizată în procesele industriale pentru a albi textilele sau celuloza. Ca adjectiv, descrie o substanță sau o forță care produce albirea.
• albitor — Muncitor specializat în albirea pânzelor, a țesăturilor textile sau a celulozei în procesele industriale ori meșteșugărești tradiționale. Ca adjectiv, se referă la o substanță, un compus chimic sau un aparat care produce albirea ori decolorarea.
• albitorie — Secție, atelier sau instalație industrială în cadrul unei fabrici textile sau de hârtie, specializată în albirea și curățarea chimică a firelor, țesăturilor brute ori a pastei de celuloză.
• albitoriu — Care are proprietatea de a albi, de a înălbi sau de a decolora; care tinde să confere o nuanță imaculată sau palidă; cu efect decolorant. Este o variantă adjectivală rară utilizată în vechiul limbaj tehnic sau farmaceutic.
• albumeală — Formă regională paralelă sau contaminare dialectală pentru albineală sau albeață; acțiunea de a înălbi pereții sau pânzeturile; strat subțire și neregulat de spoială albă aplicat empiric pe o suprafață; nuanță palidă a tenului.