#inima
- aortă — Cea mai mare arteră a corpului uman și a mamiferelor, care pornește din ventriculul stâng al inimii și distribuie sângele oxigenat în întregul organism prin intermediul ramificațiilor sale. Structura sa pereche elastică și rezistentă permite suportarea presiunilor mari de ejecție cardiacă, fiind esențială pentru menținerea fluxului sangvin sistemic.
- aortectomie — Intervenție chirurgicală de înaltă complexitate ce constă în rezecția parțială sau totală a aortei, efectuată de regulă pentru a extirpa un segment grav afectat de un anevrism masiv, de o disecție acută sau de o tumoare vasculară. Segmentul extirpat este înlocuit structural cu o grefă sintetică ori biologică pentru a restabili continuitatea fluxului sangvin sistemic.
- aortic — Care aparține aortei, care se referă la aortă sau care se dezvoltă la nivelul acestei artere principale; element anatomic, funcțional ori patologic strâns corelat cu fluxul sangvin sistemic dirijat de la inimă către restul organismului.
- aortografie — Procedură radiologică de diagnostic constând în vizualizarea aortei cu ajutorul razelor X, după introducerea unui cateter și injectarea unei substanțe de contrast direct în lumenul acesteia. Această tehnică structurală permite evaluarea detaliată a anatomiei vasculare și identificarea precisă a defectelor de perete, anevrismelor sau stenozelor înainte de o operație.
- apexocardiogramă — Traseu grafic înregistrat cu ajutorul unui aparat special (apexocardiograf) care înregistrează vibrațiile de joasă frecvență și deplasările mecanice ale peretelui toracic provocate de mișcările apexului (vârfului) inimii în timpul ciclului cardiac. Este o metodă neinvazivă istorică de evaluare a funcției ventriculului stâng.
- aritmic — Care este lipsit de ritm, cadență sau regularitate; care se desfășoară în mod neregulat, sacadat ori discontinuu. În medicină, termenul se utilizează în special pentru a descrie pulsul sau bătăile inimii care deviază de la frecvența cardiacă normală, iar în muzică sau literatură indică o compoziție sau o execuție defectuoasă care nu respectă măsura ori structura ritmică stabilită.
- aritmie — Perturbare a ritmului cardiac normal, caracterizată prin modificarea frecvenței, regularității sau secvenței contracțiilor inimii. Această anomalie structurală și electrofiziologică apare atunci când impulsurile electrice responsabile de coordonarea bătăilor inimii nu funcționează corect, determinând inima să bată prea repede (tahicardie), prea încet (bradicardie) sau complet neregulat (cum este fibrilația atrială).
- arjun — Arbore de talie mare, originar din subcontinentul indian (Terminalia arjuna), recunoscut pentru scoarța sa bogată în compuși bioactivi, utilizată tradițional în medicina ayurvedică ca remediu cardioprotector. Extractele obținute din acest arbore contribuie structural la tonifierea mușchiului cardiac, la reglarea tensiunii arteriale și la reducerea stresului oxidativ celular conform studiilor moderne de farmacologie vegetală.
- arterie — Vas sanguin elastic și muscular prin care sângele este condus de la inimă spre periferia organismului; (la nivel figurat) cale principală de comunicație, drum, bulevard sau traseu de transport de mare importanță structurală care asigură circulația intensă a mărfurilor, vehiculelor ori persoanelor într-o regiune sau rețea urbană.
- arteriostenoză — Îngustare patologică, congenitală sau dobândită, a lumenului unei artere, determinată structural de depunerea de plăci de aterom, procese inflamatorii (vasculite) sau spasme musculare prelungite. Acest fenomen reduce debitul sanguin regional, provocând ischemia țesuturilor irigate și crescând semnificativ riscul de necroză sau infarct în teritoriul afectat.
- arthroscop — Dispozitiv medical endoscopic rigid sau flexibil de înaltă precizie, dotat cu un sistem optic de lentile miniaturale, o sursă de lumină pe bază de fibră optică și o cameră video performantă, conceput pentru a fi introdus în interiorul unei articulații printr-o incizie microscopică. Acest instrument chirurgical le permite ortopezilor să examineze direct, să diagnosticheze și să trateze minim invaziv patologiile articulare (cum sunt rupturile de menisc sau de ligamente), reducând semnificativ timpul de recuperare postoperatorie al pacientului.
- artroscopie — Procedură chirurgicală modernă și minim invazivă utilizată pentru examinarea vizuală directă, diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor din interiorul unei articulații, realizată prin introducerea unui artroscop prin incizii de dimensiuni milimetrice. Această tehnică avansată reduce considerabil traumatizarea țesuturilor moi periarticulare, limitează riscul de sângerare și scurtează semnificativ perioada de recuperare funcțională postoperatorie a pacientului în comparație cu intervențiile clasice deschise.
- asistolie — Stare patologică de o gravitate extremă ce constă în absența totală a activității electrice și mecanice a inimii, ducând la oprirea contracțiilor miocardului și la încetarea circulației sângelui; stop cardiac. Acest fenomen clinic structural este reprezentat pe electrocardiogramă printr-o linie izoelectrică continuă (linie dreaptă), necesitând aplicarea imediată a manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie de mare precizie pentru salvarea vieții.
- aterosclerotic — Care aparține aterosclerozei, referitor la această afecțiune sau provocat de formarea plăcilor de aterom și rigidizarea peretelui arterial; ca substantiv, desemnează o persoană care suferă de această boală cardiovasculară. În diagnosticul clinic, termenul califică un proces degenerativ, o leziune ocluzivă sau o modificare structurală a vaselor mari determinată de depunerea de colesterol.
- ateroscleroză — Afecțiune cardiovasculară cronică și evolutivă, caracterizată prin depunerea de substanțe lipidice (colesterol) și săruri de calciu în tunica internă a arterelor mari și mijlocii, asociată cu proliferarea țesutului conjunctiv și rigidizarea peretelui vascular. Acest proces duce treptat la reducerea lumenului arterial, scăderea aportului de sânge către organe și reprezintă principala cauză de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
- atomă — Formă feminină rară sau neologism conceptual utilizat în fonologia teoretică pentru a desemna o unitate suprasegmentală minimală, indivizibilă sau lipsită de accent propriu (proclitică sau enclitică) în cadrul unui lanț vorbit. Prin extensie analogică sau eroare istorică de registru, termenul a apărut rar ca variantă femininizată pentru particula fizică elementară în manuscrise științifice arhaice.
- atomal — Care aparține sau se referă la atomi semantici ori lexicali; constituit din unități minimale indivizibile de sens sau structură formală. În lingvistica structurală și în logica matematică modernă, termenul descrie o propoziție, o expresie sau un concept simplu care nu mai poate fi descompus în componente mai mici fără a-și pierde identitatea funcțională.
- atrio — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali sau tehnici care se referă la atriu (cavitate a inimii) sau la o curte interioară structurală. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie legături fiziologice, localizări anatomice sau caracteristici spațiale specifice.
- atriocomisuropexie — Intervenție chirurgicală complexă și rară care constă în fixarea operatorie a comisurii valvulare cardiace la peretele atriului, utilizată pentru corectarea structurală a unor malformații congenitale sau a insuficiențelor valvulare severe. Acest procedeu tehnic de reconstrucție are scopul de a restabili dinamica normală a fluxului sangvin și de a preveni regurgitarea intracardiacă parazitară.
- atriogramă — Reprezentare grafică sau înregistrare fizică ori digitală a activității electrice, mecanice sau de presiune specifice atriilor cardiace, obținută de obicei prin tehnici de cateterism intracardiac sau electrofiziologie invazivă. Analiza sa structurală permite identificarea precisă a anomaliilor de conducere sinusală și a modificărilor de presiune din camerele superioare ale inimii.